Totuşi, dacă rămânem timp îndelungat "în regim de urgenţă", undele Beta de înaltă frecvenţă ne dezechilibrează puternic, pentru că menţinerea acestora necesită o cantitate enormă de energie şi pentru că este modelul de undă cel mai reactiv, mai instabil şi mai volatil dintre toate modelele de activitate cerebrală. În situaţiile în care undele Beta devin cronice şi necontrolate, creierul devine surescitat peste măsură.

Din păcate, majoritatea oamenilor utilizează în exces regimul de unde Beta. Suntem obsedaţi sau compulsivi, măcinaţi de insomnii, oboseală cronică, anxietate ori depresie, zbătându-ne crunt în toate direcţiile în căutarea atotputerniciei sau agăţându-ne, fară speranţă, de propria durere, simţindu-ne slabi, victime ale propriilor circumstanţe.

Menţinerea undelor Beta de înaltă frecventă aruncă creierul într-o stare de dezordine

Ca să punem lucrurile în perspectivă, gândiţi-vă la funcţionarea normală a creierului ca parte integrantă a sistemului nervos central care controlează şi coordonează toate celelalte sisteme ale organismului: ne menţine bătăile inimii, ne digeră hrana, ne reglează sistemul imunitar, ne menţine ritmul respiraţiei, ne echilibrează hormonii, ne controlează metabolismul şi elimină reziduurile, ca să menţionăm numai câteva. Atât timp cât mintea este coerentă şi ordonată, mesajele care circulă dinspre creier spre corp, prin măduva spinării, vor produce semnale sincronizate, necesare unui organism echilibrat, sănătos.

Totuşi, există mulţi oameni care îşi petrec zilele într-o stare susţinută de unde Beta de înaltă frecvenţă. Pentru aceştia, totul este o urgenţă. Creierul le este constant într-un ciclu foarte rapid, care costă întreg sistemul. Viaţa trăită în această zonă îngustă de unde cerebrale seamănă cu condusul unei maşini în viteza întâi ţinând, simultan, piciorul pe acceleraţie. Astfel de oameni "conduc prin viaţă" fară vreun răgaz în care să se gândească să schimbe viteza şi să intre în celelalte regimuri de undă cerebrală.

Repetarea continuă a gândurilor bazate pe supravieţuire creează sentimente de furie, frică, tristeţe, anxietate, deprimare, spirit de competitivitate, agresivitate, insecuritate, frustrare şi multe altele. Persoanele respective devin atât de prinse în aceste emoţii ameţitoare, încât se străduiesc să-şi analizeze problemele privind din interiorul acestor sentimente familiare, care nu fac altceva decât să perpetueze şi mai multe gânduri concentrate exclusiv pe supravieţuire.

Aduceţi-vă aminte totodată că reacţia de stres se poate declanşa numai prin intermediul gândului - modul nostru de a gândi consolidează însăşi starea mental-corporală, care, la rândul ei, ne face să gândim la fel... iar bucla se perpetuează. Este ca şarpele care-şi înghite coada.

Undele Beta de înaltă frecvenţă produc un amestec nesănătos de substanţe chimice specifice stresului care pot strica echilibrul cerebral, ca o orchestră simfonică ce interpretează fals. Unele părţi din creier nu se mai coordonează eficient cu altele, regiuni întregi funcţionează separat şi în contradictoriu. Ca o casă împărţită în contradicţie cu propria ei structură, creierul nu mai comunică organizat, holistic. Atunci când substanţele chimice de stres forţează creierul raţional/cortexul să funcţioneze segregat, noi funcţionăm ca şi cum am suferi de tulburări de personalitate multiplă, numai că "personalităţile" noastre sunt active concomitent, în loc de succesiv.

Desigur, atunci când semnalele dezordonate, incoerente, ale creierului transmit, prin sistemul nervos central, mesaje confuze, aleatorii, către restul sistemelor fiziologice, organismul se dezechilibrează, îşi pierde homeostaza sau echilibrul, favorizând astfel apariţia bolilor.

Dacă trăim mult timp în acest regim cu nivel ridicat de stres cauzat de o funcţionare cerebrală haotică, inima este afectată (determinând apariţia aritmiei sau a tensiunii arteriale ridicate), digestia începe să manifeste probleme (apare indigestia, refluxul şi alte simptome asociate), iar sistemul imunitar slăbeşte (ceea ce are drept rezultat apariţia răcelilor, alergiilor, a cancerului, a artritei reumatoide etc.)

Aceste consecinţe nedorite au la bază un sistem nervos dezechilibrat care operează incoerent din cauza acţiunii substanţelor chimice de stres şi a undelor Beta de înaltă frecvenţă care reafirmă lumea din jur ca fiind unica realitate.

Menţinerea undelor Beta de înaltă frecvenţă face dificilă concentrarea asupra sinelui interior

Stresul despre care discutam este un produs al dependenţei noastre de Marea Tripletă. Problema nu e că suntem conştienţi şi atenţi, ci aceea că ne focalizăm într-o stare de unde Beta de înaltă frecvenţă aproape exclusiv pe propriul mediu (persoane, obiecte, locuri), pe părţile şi pe funcţiile corpului (Mi-e foame... Sunt prea slăbit... Nu-mi place ce nas am... Sunt gras în comparaţie cu el...) şi pe timp (Grăbeşte-te! Ceasul nu aşteaptă!).

Activitatea cerebrală caracterizată de undele Beta de înaltă frecvenţă ne arată o lume care pare mai reală decât cea interioară. Atenţia şi conştientul ni se concentrează, în primul rând, pe tot ce ne alcătuieşte mediul extern. Astfel, ne identificăm mai uşor cu elementele materiale respective: ne criticăm toţi cunoscuţii, ne criticăm propriul aspect fizic, ne concentrăm exagerat asupra propriilor probleme, ne agăţăm de obiectele pe care le posedăm din frica de a nu le pierde, ne preocupăm că trebuie să ajungem în cutare loc şi suntem mereu pe fugă. Toate acestea nu ne mai lasă decât puţină forţă de procesare pentru a putea rămâne atenţi la transformările pe care vrem neapărat să le realizăm - să pătrundem în interior... să ne observăm şi să ne monitorizăm gândurile, comportamentele şi emoţiile.

Când ne cramponăm de lumea din jur, ne e dificil să ne concentrăm pe realitatea noastră internă. În general, nu ne putem concentra pe nimic altceva în afara Marii Triplete, nu ne putem deschide mintea dincolo de graniţele atenţiei noastre înguste şi suntem obsedaţi mai curând de probleme decât de rezolvarea acestora. De ce este nevoie de atâta efort ca să renunţăm la exterior şi să ne îndreptăm privirea spre interior ? Creierul aflat în stare de undă Beta nu poate trece cu uşurinţă de la o viteză la alta, pe tărâmul imaginar al undelor Alfa. Modelele noastre de undă cerebrală ne ţin ferecaţi în toate aceste elemente ale lumii noastre exterioare, ca şi cum ar fi reale.

Când sunteţi înţepenit în starea de unde Beta de înaltă frecvenţă, e dificil de învăţat: în sistemul nervos nu poate pătrunde decât puţină informaţie care să nu corespundă emoţiei pe care o resimţiţi. Adevărul este că problemele pe care sunteţi atât de ocupat să le analizaţi nu pot fi rezolvate din interiorul emoţiei în sânul căreia se desfăşoară analiza. De ce ? Ei bine, analiza generează unde Beta de frecvenţă din ce în ce mai înalte. Gândirea în acest registru vă face creierul să reacţioneze disproporţionat, să raţionaţi eronat şi să nu gândiţi limpede.

Din perspectiva emoţiilor care vă încătuşează, dumneavoastră gândiţi în trecut şi încercaţi să prevedeţi momentul următor pornind de la trecut, iar creierul nu poate prelucra momentul prezent. Neprevăzutul nu are unde să-şi facă apariţia în universul dumneavoastră. Vă simţiţi despărţit de câmpul cuantic şi nu puteţi nici măcar întrevedea noi posibilităţi pentru situaţia prin care treceţi. Creierul nu vă funcţionează în regim creativ, fiind fixat pe supravieţuire, preocupat cu imaginarea de posibile scenarii, dramatice. Din nou atrag atenţia, în sistem nu se vor codifica multe informaţii care să nu corespundă stării de urgenţă. Când totul se resimte ca o stare de criză, prioritatea pentru creier este supravieţuirea, nu învăţarea.

Soluţia se află în afara emoţiilor cu care vă luptaţi şi a gândurilor pe care le analizaţi în exces, pentru că acestea nu fac decât să vă ancoreze în trecut, în rutină şi în cunoscut. Rezolvarea problemelor începe cu depăşirea sentimentelor obişnuite şi înlocuirea atenţiei şubrede îndreptate asupra Marii Triplete cu un regim mai ordonat de gândire.

Semnalele incoerente generate de undele Beta de înaltă frecvenţă provoacă gânduri disparate

După cum vă puteţi imagina, atunci când creierul funcţionează în regim de unde Beta de înaltă frecvenţă şi vă aflaţi în curs de prelucrare a informaţiei senzoriale care implică mediul, corpul şi timpul, activitatea respectivă poate crea oarecare haos. Alături de înţelegerea faptului că impulsurile electrice din creier se realizează în anumite cantităţi (cicluri pe secundă), este la fel de important şi să fim conştienţi de calitatea semnalului. Exact aşa cum discuţia despre creaţie conform teoriei cuantice demonstra cât este de vitală transmiterea de semnale coerente în câmp care să indice rezultatul viitor dorit, tot aşa, coerenţa este esenţială pentru gândire şi pentru undele cerebrale.

În orice moment când sunteţi în intervalul de frecvenţă Beta, una dintre componentele Marii Triplete va căuta să vă atragă mai mult atenţia. Atunci când vă gândiţi că aţi întârziat, puneţi accentul pe timp, iar gândul transmite o undă de înaltă frecvenţă prin neocortex. La asta se adaugă faptul că sunteţi, în acelaşi timp, conştient şi de propriul corp, şi de mediu, transmiţând impulsuri electromagnetice în aceste direcţii. Problema este că, în cazul ultimelor două, transmiteţi prin neocortex modele diferite de undă, de frecvenţă mai joasă.

Undele cerebrale concentrate asupra timpului pot arăta astfel:

Undele cerebrale concentrate asupra mediului pot avea următoarea formă:

Undele cerebrale concentrate asupra corpului pot fi reprezentate astfel:

Atenţia fracturată, determinată de încercarea de concentrare simultană asupra tuturor componentelor Marii Triplete, ar produce apoi un model de undă cerebrală de următoarea formă:

După cum se poate vedea, cele trei modele diferite puse laolaltă în cursul evenimentului stresant produc un semnal incoerent în regim de unde Beta de înaltă frecvenţă. Dacă semănaţi vreun pic cu mine, aţi trăit şi dumneavoastră experienţe care pot fi reprezentate prin imaginea de deasupra, care arată cum erau gândurile: disparate.

Când suntem în priza tuturor celor trei dimensiuni - mediu, corp plus timp - creierul încearcă să le integreze diferitele frecvenţe şi modele de undă, ceea ce necesită o cantitate enormă de timp şi spaţiu de prelucrare. Dacă ne putem elimina concentrarea pe oricare dintre aceste elemente, modelele generate vor fi mai coerente, iar noi le vom putea prelucra mai bine.

Diferenţa dintre un semnal coerent şi unul incoerent

Figura 8D - În prima imagine, energia este ordonată, organizată şi ritmică. În cazul în care energia este de înaltă sincronicitate şi se conformează unui model, atunci este puternică într-un mod mult mai profund. Lumina emisă de un laser constituie un exemplu de unde coerente de energie, toate deplasându-se împreună, la unison, în cea de-a doua imagine, modelele de energie sunt haotice, dezintegrate şi defazate. Un exemplu de semnal incoerent, de putere mai mică, este lumina unui bec incandescent.

Conştientizarea, nu analiza, permite pătrunderea în subconştient

Iată o modalitate prin care să vă daţi seama dacă vă aflaţi în regim de unde Beta: dacă sunteţi într-o stare de analiză continuă (ceea ce eu numesc "a fi o minte analitică"), funcţionaţi în regim Beta şi nu puteţi pătrunde în subconştient.

Expresia "paralizie prin analiză" e foarte potrivită aici. Pentru că asta ni se întâmplă când ne trăim mai toată viaţa în intervalul de unde Beta. Singura perioadă când nu suntem în această stare este în somn (atunci fiind în intervalul de unde Delta).

S-ar putea să gândiţi în felul următor: Dar spuneai că trebuie să fim conştienţi, să ne familiarizăm cu gândurile, sentimentele, modelele de reacţie şi aşa mai departe. Nu e nevoie de analiză pentru aşa ceva ?

De fapt, conştientizarea poate exista în afara analizei. Când sunteţi conştient, puteţi gândi aşa: Sunt enervat. Când analizaţi, mergeţi dincolo de această simplă observaţie şi adăugaţi: De ce nu se încarcă pagina asta mai repede ? Cine a proiectat site-ul ăsta idiot ? De ce, ori de câte ori mă grăbesc, ca acum, când încerc să văd ce filme rulează, conexiunea de internet e aşa de înceată ? Conştientizarea, aşa cum doresc să se practice aici, e pur şi simplu o observaţie (urmărire) a unui gând sau sentiment, după care se trece mai departe.

Un model operaţional de meditaţie

Acum că am atins câteva elemente de bază referitoare la undele cerebrale la copii şi adulţi, acest fundament ne va furniza un model operaţional (vezi următoarele cinci figuri), care să vă ajute să înţelegeţi procesul de meditaţie (Kappas, John G., Professional Hypnotism Manual, Panorama Publishing Company, Knoxville, 1999).

Să începem cu figura 8E de mai jos. Mulţumită cercetărilor efectuate în domeniul modelelor de unde cerebrale la copii, ştim că, la naştere, ne aflăm complet pe tărâmul subconştientului.

Mintea în etapa timpurie