Cât să meditaţi. Înainte de fiecare sesiune de meditaţie, rezervaţi-vă câteva momente ca să revedeţi cele notate în legătură cu paşii pe care urmează să-i exersaţi - după cum spuneam, consideraţi-vă notiţele o foaie de parcurs în călătoria pe care o faceţi. Înainte de începerea meditaţiei, vi se poate părea util să recitiţi porţiuni din text - ca să vă amintiţi ce urmează să faceţi.

În timp ce învăţaţi procesul, 10-20 de minute la începutul fiecărei şedinţe vor fi dedicate etapei de inducţie. Pe măsură ce se adaugă alţi paşi, timpul alocat trebuie prelungit cu aproximativ 10-15 minute pentru fiecare nou pas. Cu timpul, paşii cu care v-aţi familiarizat se vor parcurge mai rapid. Până la momentul în care v-aţi deprins cum să gestionaţi întregul proces, meditaţia zilnică (inclusiv inducţia) va necesita, în general, 40-50 de minute.

Dacă e nevoie să terminaţi la o anumită oră, folosiţi un cronometru care să vă anunţe cu 10 minute înainte de momentul în care trebuie finalizată sesiunea. Astfel, veţi fi avertizaţi să încheiaţi şedinţa şi veţi putea evita o oprire bruscă fară ducerea la bun sfârşit a obiectivului propus. Rezervaţi-vă, totodată, suficient timp pentru meditaţie, astfel încât să nu fiţi preocupat de ceas. În definitiv, dacă meditaţi şi descoperiţi că aveţi grija ceasului, înseamnă că n-aţi reuşit să depăşiţi timpul. Concret, s-ar putea să fiţi obligat să vă treziţi mai devreme sau să vă culcaţi mai târziu ca să strecuraţi meditaţia în programul zilnic.

Pregătirea stării mentale

Ţinerea sub control a ego-ului. Sincer să fiu, am cu siguranţă şi eu zile din acelea în care mă lupt pe viaţă şi pe moarte cu ego-ul meu, din cauză că vrea să deţină controlul. Într-unele dimineţi, când îmi încep meditaţia, mintea mea analitică începe să se gândească la zborurile pe care le am de prins, la şedinţele cu angajaţii, la pacienţii cu probleme, la rapoarte şi articole care trebuie scrise, la copii şi la complexitatea pe care o implică, la telefoanele pe care trebuie să le dau şi la tot felul de gânduri întâmplătoare care nu contenesc să-mi răsară de nicăieri în cap. Mă frământă tot felul de lucruri previzibile din viaţa mea exterioară. Ca şi mintea majorităţii oamenilor, mintea mea este, în mod tipic, preocupată fie să anticipeze viitorul, fie să-şi amintească trecutul. Când se întâmplă aşa ceva, trebuie să mă liniştesc şi să-mi dau seama că acelea sunt asocieri complet cunoscute care nu au nimic de-a face cu crearea unui lucru nou la momentul prezent. Dacă vi se întâmplă la fel, trebuie să depăşiţi frecuşul gândirii bazale şi să pătrundeţi în momentul creaţiei.

Ţinerea sub control a trupului. Dacă trupul vi se cabrează ca un armăsar slobod, pentru că vrea să fie mintea - să se ridice şi să facă ceva, să se gândească la unde se va duce în viitor sau să-şi amintească o experienţă emoţională din trecut trăită în legătură cu cineva din viaţa dumneavoastră - trebuie să vă cantonaţi în prezent şi să vă relaxaţi. De fiecare dată când o faceţi, vă recondiţionaţi corpul în raport cu o minte nouă şi, cu timpul, acesta se va calma. Deoarece este condiţionat de către subconştient e nevoie să-l ţineţi în frâu - trataţi-l însă cu iubire, lucraţi cu el şi nu-l bruscaţi. Vi se va supune în cele din urmă ca unui stăpân. Nu uitaţi să fiţi hotărât, insistent, entuziast, flexibil şi inspirat. Când faceţi acest lucru, întindeţi mâna către divin.

Şi-acum să începem.

      CAPITOLUL 10

Deschideţi uşa spre sinele creator

(Săptămâna întâi)

      Undeva pe la începutul carierei mele am studiat şi am predat hipnoza şi autohipnoza. Una dintre tehnicile consacrate pe care specialiştii le folosesc pentru a ajuta clienţii să acceseze starea de transă se numeşte inducţie hipnotică. Pe scurt, învăţăm oamenii să-şi schimbe frecvenţele cerebrale. Tot ceea ce trebuie să facă cineva pentru a fi hipnotizat sau pentru a se hipnotiza singur este să "coboare" de la undele Beta către undele de relaxare Alfa sau Theta. Aşadar, putem afirma că meditaţia şi autohipnoza sunt similare.

Aş fi putut include inducţia hipnotică alături de informaţiile pregătitoare din ultimul capitol, deoarece inducţia vă ajută să intraţi într-o stare de coerenţă interioară favorabilă meditaţiei. Stăpânind inducţia veţi construi o fundaţie solidă pentru practicile meditative pe care le veţi deprinde în continuare. Cu toate acestea, spre deosebire de aranjamentele pe care le veţi face înainte de meditaţia zilnică, cum ar fi închiderea telefonului mobil şi mutarea animalului de companie într-o altă cameră, inducţia este un pas pe care îl veţi include în timpul sesiunii - de fapt, el va fi primul pas care va deschide fiecare şedinţă de meditaţie.

Pentru a elimina orice confuzie, trebuie să menţionez că intrarea prin inducţie în starea meditativă nu se aseamănă cu transa hipnotică promovată în mod eronat de mass-media. În cele ce urmează, veţi beneficia de paşii care vă vor ajuta să vă desăvârşiţi tehnica meditaţiei.

PASUL 1: INDUCŢIA

Inducţia: deschideţi poarta spre starea de creativitate

Vă îndemn să alocaţi cel puţin o săptămână de sesiuni zilnice, sau mai multe, în caz de nevoie, pentru a vă dedica exclusiv exersării inducţiei. Nu uitaţi că acest proces va ocupa primele 20 de minute ale fiecărei sesiuni de meditaţie şi că scopul este să se transforme într-o obişnuinţă, familiară şi confortabilă, aşa că trataţi-l cu răbdare. Obiectivul este să "rămâneţi prezent".

Pregătirea pentru inducţie. În plus faţă de aspectele legate de pregătire pe care le-am discutat anterior, iată câteva recomandări suplimentare: mai întâi, staţi drept, în capul oaselor, şi închideţi ochii. În acest moment, împiedicând pătrunderea unor semnale senzoriale/de mediu, undele cerebrale scad ca frecvenţă, apropiindu-se de starea Alfa dorită. Abandonaţi-vă apoi, rămâneţi în prezent şi fiţi suficient de îngăduitor cu dumneavoastră înşivă pentru a putea parcurge acest proces. S-ar putea ca muzica liniştitoare să vă ajute în trecerea de la starea Beta de înaltă frecvenţă la Alfa, deşi nu este necesar să folosiţi neapărat un fundal sonor.

Tehnici de inducţie. Există multe variante similare ale tehnicilor de inducţie. Nu are importanţă ce metodă de inducţie folosiţi, fie că e vorba de "Părţile corpului" sau de "Scufundarea treptată în apă" - le puteţi utiliza alternativ - alte metode la care aţi mai apelat în trecut sau una cu totul nouă, inventată chiar de dumneavoastră. Relevant este să treceţi de la starea analitică Beta la starea senzorială Alfa, să vă concentraţi asupra corpului, ca minte subconştientă, şi asupra sistemului de operare, unde puteţi face apoi transformările pe care le doriţi.

Inducţia "Părţile corpului"

Această tehnică de inducţie poate părea contradictorie la prima vedere - vă veţi concentra atenţia asupra propriului corp şi mediului. Acestea sunt două componente ale Marii Triplete pe care trebuie să le depăşiţi, dar, în acest caz, controlul gândurilor şi acţiunilor referitoare la acestea vă aparţine.

De ce este de dorit să vă concentraţi asupra trupului ? Amintiţi-vă doar că acesta şi subconştientul se contopesc. Astfel, atunci când ne conştientizăm în mod profund trupul şi senzaţiile asociate cu acesta, intrăm în subconştient. Pătrundem în sistemul de operare pe care l-am menţionat de atâtea ori. Inducţia este un instrument care poate fi folosit ca să intrăm în sistemul respectiv.

Cerebelul joacă un rol în propriocepţie (conştientizarea poziţiei propriului corp în spaţiu). Aşadar, în cadrul acestei tehnici de inducţie, pe măsură ce vă îndreptaţi atenţia asupra diferitelor părţi ale corpului în spaţiu şi asupra spaţiului din jurul corpului, vă folosiţi cerebelul pentru îndeplinirea acestei funcţii. Şi, fiindcă cerebelul este lăcaşul subconştientului, din momentul în care vă concentraţi atenţia asupra locului în care vă este orientat corpul în spaţiu, dobândiţi acces la subconştient, "ocolind" astfel creierul raţional.

În plus, inducţia decuplează mintea analitică, forţându-vă să intraţi într-un regim senzorial/perceptiv. Senzaţiile constituie limbajul trupului, care, la rândul lui, joacă rolul de subconştient, astfel că inducţia vă permite să folosiţi limbajul natural al corpului pentru a interpreta şi schimba limbajul sistemului de operare. Cu alte cuvinte, dacă veţi fi atent la senzaţii sau la diferitele aspecte ale propriului trup, veţi gândi mai puţin, deplasându-vă gândirea analitică de la trecut la viitor şi lărgindu-vă orizontul de concentrare astfel încât să cuprindă un domeniu foarte diferit - nu îngust şi obsesiv, ci mai curând creator şi deschis - treceţi, în mod firesc, de la starea de undă Beta la o stare de undă Alfa.

Toate acestea se petrec pe măsură ce vă deplasaţi de la intervalul mental îngust de atenţie spre concentrare extinsă asupra corpului şi asupra spaţiului din jurul acestuia. Budiştii numesc acest fenomen concentrare deschisă, care apare atunci când undele cerebrale devin în mod natural disciplinate şi sincronizate (Fehmi, Les şi Robbins, Jim, The Open-Focus Brain Harnessing the Power of Attention to Heal Mind and Body, Trumpeter Books, Boston, 2007). Concentrarea deschisă produce un semnal nou, accentuat, coerent, care permite comunicarea între anumite părţi ale creierului între care anterior nu existase comunicare. Aceasta vă dă posibilitatea să emiteţi un semnal extrem de coerent. Deşi se poate măsura printr-o scanare cerebrală, mai important este faptul că se simte diferenţa de claritate şi concentrare a propriilor gânduri, intenţii şi senzaţii.

Metoda

Aceasta este versiunea prescurtată; vezi versiunea completă în anexa A.

Concret, înseamnă că vă concentraţi asupra locului sau orientării corpului în spaţiu. De exemplu, gândiţi-vă la locul în care se află capul, pornind din creştet şi coborând treptat. Pe măsură ce inducţia avansează de la o parte la alta a corpului, simţiţi şi conştientizaţi spaţiul pe care îl ocupă fiecare dintre ele. Simţiţi totodată şi densitatea, greutatea (sau apăsarea) ori volumul spaţiului pe care îl ocupă. Concentrându-vă atenţia asupra scalpului, apoi asupra nasului, a urechilor şi tot aşa, mergând în josul corpului până ajungeţi să vă concentraţi asupra tălpilor, veţi observa anumite modificări. Această trecere de la o parte a corpului la cealaltă, precum şi accentul pus pe spaţiile din interiorul spaţiilor, constituie cheia acestei tehnici.

Pasul următor este să conştientizaţi zona de forma unei lacrimi din jurul corpului, precum şi spaţiul pe care îl ocupă. Când puteţi simţi acea regiune de spaţiu din jur, atenţia nu vi se mai îndreaptă asupra propriului corp. Acum nu mai sunteţi corpul, ci ceva superior. Deveniţi mai puţin corp şi mai mult minte.

În sfârşit, conştientizaţi zona ocupată în spaţiu de camera în care vă aflaţi. Simţiţi volumul pe care îl ocupă. Acest punct la care aţi ajuns este momentul în care creierul începe să-şi modifice modelele dezordonate de undă, înlocuindu-le cu altele, mai disciplinate şi mai echilibrate.

Motivul

Astfel de diferenţe dintre diferitele modurile de gândire sunt măsurabile - se pot vizualiza tiparele de gândire pe un electroencefalograf, observându-se cum treceţi de la activitatea cerebrală caracterizată de unde Beta la o stare de unde Alfa. Cu toate acestea, interesul nostru merge dincolo de simpla trecere într-o stare de undă Alfa de orice frecvenţă - ceea ce căutăm este obţinerea unei stări de undă Alfa organizate, cu grad pronunţat de coerenţă. Iată de ce mai întâi vă veţi concentra asupra propriului corp şi a orientării acestuia în spaţiu, apoi vă veţi deplasa de la părţile individuale către volumul sau perimetrul spaţial din jurul corpului, la final concentrându-vă atenţia asupra întregii camere. Dacă puteţi simţi densitatea spaţiului respectiv, dacă o puteţi observa şi vă puteţi concentra asupra ei, veţi trece, în mod natural, dintr-o stare de gândire la una de simţire. Când se petrece acest lucru, este imposibil de menţinut starea de undă Beta de înaltă frecvenţă, care caracterizează apariţia regimului de supravieţuire şi starea de ruminaţie excesivă.

Inducţia "Scufundarea treptată în apă"

Aceasta este versiunea prescurtată; vezi versiunea completă în anexa B.

O altă tehnică de inducţie pe care o puteţi folosi constă din imaginarea unor ape care pătrund în camera în care vă aflaţi şi al căror nivel se ridică treptat. Observaţi (simţiţi) spaţiul în care este situată camera, precum şi spaţiul pe care îl ocupă apa. La început, apa s-ar ridica şi v-ar acoperi picioarele, ajungând apoi pe lângă gambe, până la genunchi, trecând şi ajungându-vă în poală, apoi în sus, până la abdomen şi piept, acoperindu-vă braţele, spre gât... trecându-vă peste bărbie, buze şi cap... până ce-ar cuprinde întreaga cameră. Deşi unora s-ar putea să nu le placă ideea de a fi complet acoperiţi de apă, alţii o găsesc calmantă, caldă şi ademenitoare.

SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI - Ghid de meditaţie

Ca memento, în cursul exerciţiilor de meditaţie din săptămâna întâi, sarcina care vă revine este să exersaţi tehnica de inducţie. Dacă înregistraţi singur această tehnică, asiguraţi-vă că repetaţi aceleaşi întrebări pe care vi le-am furnizat în instrucţiunile de meditaţie asistată, din anexe, respectând accentuarea anumitor cuvinte şi expresii precum a percepe, a simţi, a observa, a conştientiza şi a fi atent. Totodată, cuvinte precum volum, densitate, perimetru, greutate şi aşa mai departe se vor dovedi şi acestea utile pentru a vă concentra atenţia.

În loc să treceţi rapid la altă parte, îngăduiţi-vă ceva timp (20-30 de secunde sau chiar mai mult), astfel încât elementele senzoriale de intrare şi senzaţiile acelor părţi în spaţiu să se poată sedimenta cu adevărat. Rezervaţi aproximativ 20 de minute pentru exersarea inducţiei "Părţile corpului", de la primul element, creştetul capului, până ajungeţi la vârfurile degetelor de la picioare sau, în cazul în care folosiţi inducţia "Scufundării treptate în apă", folosiţi aceeaşi înaintare graduală, de la picioare către cap. Dacă aţi mai practicat şi înainte meditaţia, înţelegeţi, cu siguranţă, că veţi ajunge să pierdeţi orice noţiune a trecerii timpului, pe măsură ce undele cerebrale vă scad în frecvenţă şi treceţi în starea de undă Alfa, calmă şi relaxată, în care lumea interioară este mai reală decât cea din jur.

CAPITOLUL 11

Orice învăţ are şi dezvăţ

(Săptămâna a doua)