Acest proces de contemplare construieşte noi reţele neurologice, în timp ce vă gândiţi la întrebarea de mai sus, neuronii vor începe să se activeze şi să se asambleze în şiruri, modele şi combinaţii noi, deoarece gândiţi diferit. Şi, ori de câte ori vă faceţi creierul să lucreze diferit, vă transformaţi mintea.
În timp ce proiectaţi noi acţiuni, cântăriţi noi posibilităţi, concepeţi noi modalităţi de a fi şi visaţi la noi stări mentale şi corporale, există un moment în care lobul frontal se activează şi reduce volumul Marii Triplete. În momentul acesta, gândul/gândurile respective se transformă într-o experienţă interioară; vă instalaţi noi programe şi echipamente în sistemul nervos, ca şi cum experienţa întruchipării noului sine vi s-a înfăptuit deja în creier. În plus, repetând acest proces în fiecare zi, idealul se transformă într-o stare mentală familiară.
Mai e ceva de adăugat. Dacă reflectaţi cu o asemenea intensitate la gândul asupra căruia vă concentraţi încât se transformă efectiv într-o experienţă, atunci produsul final al acesteia va fi o emoţie. Odată creată această emoţie, începeţi să vă simţiţi ca noul ideal, iar noul sentiment devine familiar. Reţineţi că, atunci când corpul începe să reacţioneze ca şi cum experienţa este deja o realitate prezentă, transmiteţi în mod diferit semnale genelor... iar corpul începe acum să se schimbe, înaintea manifestării fizice a evenimentului concret de viaţă. În acest moment aţi luat-o înaintea timpului şi, mai presus de toate, treceţi într-o nouă stare de a fi - trup şi minte deopotrivă. Şi, dacă repetaţi în mod consecvent acest proces, această stare de a fi vă va deveni familiară.
Dacă puteţi menţine această stare mentală şi corporală modificată, independent de mediul extern, de nevoile emoţionale ale corpului şi deasupra timpului, în lumea dumneavoastră îşi va face apariţia ceva diferit. Aceasta este legea cuantică.
E momentul să recapitulăm. Conform principiilor acestei meditaţii, tot ce aveţi de făcut este să ştiţi cine nu mai vreţi să "fiţi", într-atât de bine, încât vechiul sine vă este cunoscut - gândurile, comportamentele şi emoţiile asociate cu acesta - până în punctul în care "dezactivaţi" şi "demontaţi" vechea minte şi nu mai transmiteţi aceleaşi mesaje aceloraşi gene. Apoi reflectaţi, în mod repetat, la cine vă doriţi să "fiţi". Rezultatul este că veţi activa şi veţi monta noi circuite mentale cu care vă veţi condiţiona emoţional corpul, până în momentul în care vor deveni o a doua natură. Aceasta este schimbarea autentică.
O altă definiţie a meditaţiei: cultivarea sinelui
Pe lângă semnificaţia sa în limba tibetană, în limba sanscrită termenul a medita înseamnă "a cultiva sinele", definiţie care mie îmi place în mod deosebit datorită posibilităţilor de interpretare metaforică pe care le oferă - de exemplu, grădinăritul sau agricultura. Când cultivaţi solul, luaţi pământul bătătorit, care zăcuse înţelenit până atunci, şi-l întoarceţi cu o cazma sau altă unealtă. Aduceţi la lumina zilei pământ şi substanţe nutritive "noi", uşurând germinaţia seminţelor şi ajutând răsadurile să prindă rădăcini. Cultivarea poate necesita, totodată, îndepărtarea plantelor din anul trecut, a buruienilor rămase neobservate şi a pietrelor ridicate la suprafaţă în urma afânării naturale a solului.
Astfel, plantele de anul trecut pot fi considerate simbolul vechilor dumneavoastră creaţii izvorâte din gândurile, acţiunile şi emoţiile care vă definesc sinele cel vechi, familiar. Buruienile ar putea semnifica atitudinile, convingerile sau percepţiile împământenite despre sine, care vă subminează eforturile şi pe care nu le observaserăţi pentru că eraţi prea distras de alte lucruri. Pietrele pot simboliza multele straturi de blocaje şi limitări personale (care se ridică în mod natural la suprafaţă cu timpul şi vă blochează creşterea/dezvoltarea). Toate acestea reclamă îngrijire, astfel încât să puteţi face loc pentru plantarea unei noi grădini în propria minte. Altfel, dacă aţi planta o grădină sau o cultură nouă fară pregătire corespunzătoare, roadele vor fi sărace.
Speranţa mea este să fi înţeles până acum că este imposibil să vă creaţi un viitor nou când sunteţi înrădăcinat în propriul trecut. Vestigiile vechii grădinii (a minţii) trebuie curăţate înainte de a vă putea cultiva un nou sine prin plantarea seminţelor noilor gânduri, comportamente şi emoţii care creează o viaţă nouă.
Celălalt aspect esenţial este să vă asiguraţi că acest lucru nu se petrece la întâmplare: nu vorbim de plante sălbatice, care se scutură şi împrăştie la întâmplare seminţe pe pământ, dintre care doar câteva pătrund în sol şi ajung, în cele din urmă, să dea roade. Dimpotrivă, a cultiva înseamnă luarea unor decizii conştiente - când să lucrezi pământul, când să plantezi, ce să plantezi, cum se va armoniza fiecare plantă sădită cu restul, câtă apă şi cât îngrăşământ să amesteci şi aşa mai departe. Proiectarea şi pregătirea sunt esenţiale pentru reuşita acestor eforturi. Aceste aspecte necesită "atenţia noastră concentrată" în fiecare zi.
În mod similar, când vorbim despre o persoană care îşi cultivă interesul pentru un anume domeniu, ne referim la faptul că aceasta cercetează sfera respectivă cu discernământ. Totodată, spunem că este cultivată o persoană care a ales cu atenţie la ce să se expună şi care a strâns o gamă variată de cunoştinţe şi experienţe. Din nou, nimic din toate acestea nu se fac dintr-un capriciu, iar întâmplarea nu are aproape nimic de-a face.
Indiferent ce-aţi cultiva, exercitaţi un anumit control, indispensabil pentru transformarea oricărei părţi a propriului sine. În loc să permiteţi lucrurilor să se dezvolte "în mod firesc", interveniţi şi întreprindeţi demersuri conştiente de reducere a probabilităţii de nereuşită. Scopul din spatele acestui întreg efort este strângerea unei recolte bogate. În cazul cultivării prin meditaţie a unei noi personalităţi, roadele bogate sunt reprezentate de crearea unei noi realităţi.
Crearea unei alte minţi seamănă cu cultivarea unei grădini. Manifestările produse de grădina propriei minţi vor fi exact precum roadele pământului. Îngrijiţi-le bine.
Meditaţia pentru schimbare: trecerea de la inconştient la conştient
Rezumatul procesului de meditaţie sună în felul următor: trebuie să vă dezvăţaţi de obiceiul de a fi dumneavoastră înşivă şi să vă reinventaţi un nou sine; să vă "pierdeţi" mintea şi să creaţi alta nouă; să remodelaţi conexiunile sinaptice îndepărtându-le pe cele vechi şi creând unele proaspete; să dememoraţi emoţiile trecutului şi să recondiţionaţi corpul în raport cu o altă minte şi alte emoţii, şi, în sfârşit, să renunţaţi la trecut şi să creaţi un nou viitor.
Modelul biologic al schimbării
Figura 8A - Modelul biologic de schimbare implică transformarea trecutului familiar într-un nou viitor.
Să aruncăm o privire mai atentă asupra câtorva dintre componentele acestui proces.
În mod evident, pentru a evita să lăsăm să treacă neverificat pe lângă noi un gând sau un sentiment pe care nu mai vrem să-l trăim trebuie să ne formăm abilităţi solide de observaţie şi concentrare. Noi, oamenii, dispunem de o abilitate limitată de concentrare şi de absorbţie a elementelor de intrare, dar în starea de meditaţie putem amplifica semnificativ aceste limite. Ca să vă dezvăţaţi de a fi dumneavoastră înşivă, ar fi înţelept să vă opriţi asupra unei trăsături, înclinaţii sau caracteristici şi să vă concentraţi atenţia asupra acelui singur aspect al vechiului sine pe care vreţi să-l transformaţi. De exemplu, aţi putea începe punându-vă următoarele întrebări: Când mă înfurii, ce tipare de gândire manifest ? Ce le spun altora ? Dar mie ? Cum mă comport ? Ce alte emoţii răsar din furia mea ? Cum se simte furia în corpul meu ? Cum pot conştientiza ce anume îmi declanşează furia şi cum îmi pot schimba reacţia ?
Procesul de transformare necesită mai întâi dezvăţare şi apoi învăţare, aceasta din urmă fiind o funcţie de activare şi formare de circuite cerebrale, în timp ce prima se referă la curmarea unor circuite. Când încetaţi să mai gândiţi la fel, când vă inhibaţi rutinele şi vă întrerupeţi dependenţele emoţionale respective, vechiul sine începe să fie remodelat neurologic.
Şi, dacă fiecare conexiune dintre celulele nervoase constituie o amintire, atunci, în timp ce circuitele respective sunt demontate, amintirile dumneavoastră despre vechiul sine le iau şi ele urma. Când vă veţi gândi la existenţa dumneavoastră de dinainte şi la cine obişnuiaţi să fiţi, vă veţi simţi ca şi cum toate acestea ar fi existat într-o altă viaţă. Unde vor fi stocate de-acum înainte amintirile respective ? Vor fi încredinţate sufletului, sub formă de înţelepciune.
Atunci când, prin eforturi conştiente, îndepărtăm gândurile şi sentimentele care transmiteau semnale către corp, energia eliberată prin nefolosirea acelor emoţii limitate este transmisă înspre câmp. Acum dispuneţi de energia necesară conceperii şi creării unui destin nou.
Când folosim meditaţia ca mijloc de realizare a unei transformări, când devenim conştienţi şi concentraţi, când ştim ce este necesar ca să eradicăm o trăsătură nedorită şi să cultivăm una dorită şi suntem dispuşi să acţionăm în consecinţă, facem ceea ce misticii fac de secole.
Deşi perspectiva mea în ceea ce priveşte schimbarea este de sorginte biologică, se aseamănă cu a misticilor, care descriau un proces similar folosind altă terminologie. Rezultatul final este acelaşi - eliberarea de dependenţa faţă de corp, mediu şi timp. Numai în situaţia în care gândim superior Marii Triplete putem trăi cu adevărat independent de aceasta şi ne putem restabili controlul de zi cu zi asupra celor gândite şi simţite.
De prea mult timp funcţionăm conform unor programe inconştiente care au preluat controlul asupra noastră. Meditaţia ne permite să ne reafirmăm controlul asupra propriei vieţi.
Pe primul loc considerăm conştientizarea - este esenţială recunoaşterea momentului şi a modalităţii prin care reacţiile programate preiau controlul. Când treceţi de la inconştient la conştient, începeţi să reduceţi discrepanţa dintre cum păreţi şi cum sunteţi.
Undele viitorului
De când există cunoaşterea, care, după cum am văzut, precede experienţa, să avem o înţelegere de bază asupra lucrurilor care au loc în creier în timpul meditaţiei ne va servi când vom începe să ne însuşim procesul meditativ pe care îl vom prezenta, curând, în cea de-a doua parte a cărţii.
Probabil cunoaşteţi deja că creierul este, prin natura sa, electrochimie. Atunci când celulele se conectează, fac schimb de elemente încărcate electric ce produc, ulterior, câmpuri electromagnetice. Datorită faptului că activitatea electrică a creierului este măsurabilă, aceste efecte pot oferi informaţii importante legate de ceea ce gândim, simţim, învăţăm, visăm şi creăm, precum şi de felul în care procesăm informaţia.
Cea mai uzuală metodă prin care cercetătorii înregistrează activitatea electrică a creierului este electroencefalograma (EEG).
Cercetările au evidenţiat o gamă largă de frecvenţe cerebrale umane, variind de la niveluri foarte scăzute de activitate, în starea de somn (numite unde Delta), stări de semiconştienţă, aflate la graniţa dintre somn şi veghe (undele Theta), cele legate de creativitate şi imaginaţie (Alfa), cele observate în procesul cognitiv conştient (undele Beta), până la cele situate la cele mai înalte frecvenţe, observate în stările transcendentale de conştiinţă (undele Gamma).
Notă: Laibow, Rima, „Medical Applications of NeuroBioFeedback" în Introduction to quantitative EEG and Neurofeedback, de Evans, James şi Abarbane, Andrew, Academic Press San Diego, 1999. Vezi şi Lipton, Bruce, The Biology of Belief, Hay House, Carlsbad, 2009.
Pentru a vă ajuta să vă înţelegeţi mai bine incursiunea în meditaţie, o să vă las să aruncaţi o privire asupra stărilor care se asociază, în diferite momente, cu dumneavoastră. În clipa în care începeţi să înţelegeţi care sunt aceste stări, veţi putea surprinde foarte uşor momentele în care undele cerebrale nu favorizează încercările ego-ului de a se schimba (şi credeţi-mă, am trecut de multe ori prin asta.) şi, de asemenea, care sunt acele momente când vă aflaţi în gama propice schimbării.
În perioada de creştere a copiilor, frecvenţele predomină în creier în felul următor: Delta, Theta, Alfa şi, mai apoi, Beta.
Ceea ce ne propunem în cadrul meditaţiei este să devenim asemenea unui copil, traversând stările de la undele Beta, la undele Alfa, către Theta şi, pentru avansaţi sau pentru mistici, la Delta. Aşadar, consider că înţelegerea modului de funcţionare a undelor cerebrale ne poate ajuta să demistificăm procesul meditativ şi să înţelegem meditaţia.
Dezvoltarea undelor cerebrale la copii: de la subconştient la conştient
Delta. Între naştere şi vârsta de doi ani, creierul uman funcţionează în primul rând la nivelurile cele mai joase de frecvenţă de undă cerebrală, între 0,5 şi 4 cicluri pe secundă. Acest interval de activitate electromagnetică este cunoscut sub numele de unde Delta. Starea de somn a adulţilor este domeniul undelor Delta, ceea ce explică motivul pentru care, de obicei, un nou-născut nu poate rămâne treaz mai mult timp decât câteva minute deodată (şi pentru care, chiar şi cu ochii deschişi, sugarii pot, de fapt, dormi). În stare de veghe, copiii de un an se găsesc încă în starea Delta, deoarece sursa funcţionării lor este, în primul rând, subconştientul. Informaţia dinspre exterior le pătrunde în creier fară prea multă prelucrare, fară gândire critică sau judecată. La acest nivel, creierul care gândeşte - neocortexul sau conştientul - operează la niveluri foarte scăzute.
Theta. Începând cu vârsta de aproximativ 2 ani şi până pe la 5 sau 6 ani, copilul începe să manifeste caracteristici EEG oarecum superioare. Aceste frecvenţe de undă Theta măsoară între 4 şi 8 cicluri pe secundă. Copiii care funcţionează în starea Theta prezintă tendinţa de acţiune ca în transă, fiind conectaţi, în primul rând, la propriul univers interior. Trăiesc în abstract şi în domeniul imaginaţiei, manifestând puţine nuanţe de gândire critică, raţională. Astfel, copiii mici au tendinţa de a accepta ce li se spune. (P.S. Moş Crăciun există). La acest nivel, propoziţii precum cele care urmează au un impact enorm: Băieţii nu plâng. Fetele trebuie văzute, dar nu şi auzite. Sora ta e mai deşteaptă. Dacă ţi-e frig, ai să răceşti. Aceste tipuri de afirmaţii merg direct în subconştient, pentru că astfel de stări de undă cerebrală constituie domeniul subconştientului (ghici ghicitoarea mea).
