Aduceţi-vă aminte că, atunci când câmpul cuantic răspunde, o face într-un fel imposibil de prevăzut. Poate vă gândiţi: Sigur că a câştigat milioane şi a trăit fericită până la adânci bătrâneţi !
Nu chiar. Monique a câştigat 53 000 de dolari. Era fericită ? Mai curând uluită. Cei doi aveau exact 53 000 de dolari datorie pe cartea de credit şi la împrumutul pentru maşină.
Monique a fost foarte entuziasmată când ne-a povestit această întâmplare, dar pe urmă a recunoscut, cu şiretenie, că data următoare, în loc să-şi propună ca intenţie să primească tot ce are nevoie, va alege să-şi închipuie că nevoile îi sunt acoperite şi că mai rămâne şi ceva extra.
Ce ilustrează povestea de mai sus este forţa ce rezidă din crearea unei noi stări de a fi. Monique nu putea ajunge la un asemenea rezultat prin simpla închipuire că era o persoană nouă - trebuia să pună acel sine nou în acţiune. Vechea Monique n-ar fi cumpărat un bilet de loterie; noua ei personalitate a intrat însă în consonanţă cu comportamentul pentru a-şi atinge obiectivul, iar câmpul i-a dat un răspuns cu totul neaşteptat şi, totuşi, perfect adecvat.
Deoarece Monique şi-a format o nouă personalitate care nu pierdea ocaziile şi se comporta diferit, aceasta a obţinut rezultate noi şi mai mult decât satisfăcătoare. Personalitate nouă, realitate personală nouă.
Sigur că nu e obligatoriu să câştigaţi la loterie ca să vă schimbaţi viaţa. Ceea ce e obligatoriu însă este să luaţi decizia de a nu mai fi vechiul sine, să pătrundeţi în sistemul de operare unde sălăşluiesc acele programe inconştiente şi, ulterior, să concepeţi un plan clar de realizare a unui alt sine.
Creierul coerent: aplicaţii
Înainte de a încheia acest capitol, vreau să abordez un subiect la care m-am referit în Antrenează-ţi creierul !, şi anume călugării budişti din experimentul efectuat la Universitatea din Wisconsin. Aceşti "super-meditatori" aveau o capacitate de a intra într-o stare specifică undelor cerebrale coerente care depăşea cu mult capacităţile majorităţii dintre noi. Când meditau asupra unor gânduri de iubire, bunăvoinţă şi compasiune, coerenţa semnalului pe care îl transmiteau aproape că ieşea din diagramă.
În timpul studiului, în fiecare dimineaţă, aceştia meditau, în timp ce cercetătorii le monitorizau activitatea de undă cerebrală. După aceea, erau trimişi afară, în campus şi în oraş, să aleagă ce doreau - să viziteze muzee, să meargă la cumpărături sau orice altceva. După ce se întorceau la centrul de cercetări, li se scana din nou creierul, fără a intra mai întâi în stare de meditaţie. În mod uluitor, în ciuda faptului că nu mai meditaseră toată ziua şi fuseseră supuşi semnalelor haotice la care ne expune pe toţi mediul exterior, aceştia şi-au menţinut modelul cerebral coerent pe care îl realizaseră meditând (Lutz, Antoine şi colab., "Long-term meditators self-induce high-amplitude gamma synchrony during mental practice", PNAS (Proceedings of the National Academy of Sciences), nr. 46, vol. 101, 16 nov. 2004. În aprilie 2008, cu ocazia conferinţei "Minte şi viaţă" din Rochester, Minnesota, am purtat şi o minunată discuţie cu Richard Davidson de la Clinica Mayo).
Cei mai mulţi dintre noi, când se confruntă cu abundenţa şi confuzia stimulilor generaţi de lumea din jur, se retrag în regimul de supravieţuire şi fabrică substanţele chimice de stres. Reacţiile respective de stres sunt ca nişte factori de perturbare care distorsionează semnalele creierului. Dimpotrivă, noi ne propunem să aducem mai mult cu călugării despre care vorbeam. Dacă putem genera modele coerente de semnale - undele sincrone respective - o să descoperim că această coerenţă a semnalului se manifestă în ceva tangibil.
Cu timpul, dacă puteţi crea în mod repetat o stare de coerenţă internă, aşa cum făceau călugării respectivi, veţi putea păşi prin lumea de afară fară să mai suferiţi de efectele auto-limitative ale stimulilor perturbatori ai acestuia. Şi, din această cauză, nu veţi mai avea reacţiile reflexe care vă forţau înainte să reveniţi la vechiul şi familiarul sine pe care sunteţi atât de nerăbdător să-l schimbaţi.
Practicarea constantă a meditaţiei şi crearea unei coerenţe interioare vă va ajuta nu numai să mai scăpaţi de afecţiunile fizice ale trupului, dar şi să avansaţi spre acel sine ideal pe care l-aţi văzut cu ochii minţii. Coerenţa dumneavoastră interioară poate contracara stările emoţionale reactive negative şi vă poate permite să dememoraţi comportamentele, gândurile şi sentimentele care le alcătuiesc.
Odată ajuns într-o stare neutră, este mult mai uşor să vă angajaţi într-o stare superioară precum compasiunea, este mai uşor să invocaţi bucuria pură, iubirea şi recunoştinţa sau orice altă stare emoţională superioară. Lucru adevărat, pentru că emoţiile respective sunt deja profund coerente. Şi atunci când aţi trecut prin procesul de meditaţie şi generaţi stări de undă cerebrală care reflectă această puritate, puteţi începe să vă depăşiţi corpul, mediul şi timpul, aspecte care produceau odată stări emoţionale autolimitative. Veţi înceta să mai fiţi controlat de acestea, ba mai mult, le veţi controla dumneavoastră pe ele.
Odată ce v-aţi însuşit cunoştinţele, sunteţi pregătit pentru experienţa efectivă
Acum v-aţi echipat cu cunoştinţele necesare pentru a trece la meditaţie, următorul nostru subiect de discuţie, tratat în partea a III-a, unde veţi înţelege pe deplin ce veţi face şi de ce o veţi face.
Nu uitaţi că informaţiile şi cunoştinţele sunt precursoarele experienţei. întreaga informaţie pe care aţi citit-o şi-a găsit locul în carte ca să vă pregătească pentru o experienţă revelatoare. Odată ce învăţaţi tehnica meditaţiei şi o aplicaţi în propria viaţă, veţi avea un feedback. În secţiunile care vor urma veţi afla cum să puneţi în practică toate acestea şi veţi face transformări măsurabile în orice domeniu al propriei vieţi.
Îmi aduc acum aminte de călătoria în două etape pe care o fac mulţi alpinişti care urcă muntele Rainier, din statul Washington, cel mai înalt vulcan din Statele Unite continentale (4392m). După ce-şi lasă maşina la centrul turistic Paradise Jackson (1646 m), trebuie mai întâi să urce pe jos până la tabăra Muir (3072m). Oprirea în această tabără le dă posibilitatea să privească întreaga distanţă pe care au parcurs-o, să evalueze ce au învăţat din pregătirea şi experienţa acelei drumeţii, să primească îndrumări practice suplimentare şi să se odihnească peste noapte. Această privire de perspectivă este, cel mai probabil, esenţială pentru continuarea urcuşului către maiestuosul pisc al Muntelui Rainier.
Cunoştinţele acumulate v-au permis să urcaţi până la această cotă. Acum, sunteţi pregătit să aplicaţi tot ce aţi aflat. Şi nou descoperita dumneavoastră înţelepciune ar trebui să vă inspire să vă străduiţi înainte către partea a III-a, unde puteţi stăpâni abilităţile de a vă transforma mintea şi, prin urmare, viaţa.
Astfel că vă invit să luaţi o scurtă pauză. Aruncaţi o privire recunoscătoare pentru informaţiile dobândite în partea I şi în partea a II-a şi, dacă simţiţi nevoia, revedeţi aspectele despre care simţiţi ca sunt importante... pe urmă, însoţiţi-mă în pregătirile finale pentru călătoria meditativă către propriul dumneavoastră pisc.
PARTEA A III-A
PAS CU PAS SPRE UN NOU DESTIN
CAPITOLUL 9
Procesul de meditaţie: introducere şi pregătire
Aşa cum vă spuneam mai devreme, principalul scop al meditaţiei este acela de a vă îndepărta atenţia de la mediu, corp şi trecerea timpului, în aşa fel încât să vă concentraţi asupra propriilor intenţii şi gânduri, şi nu asupra stimulilor externi. Ulterior, vă veţi putea modifica starea interioară independent de mediul din jur. Meditaţia constituie, totodată, şi un mijloc de accesare a subconştientului, trecând dincolo de mintea analitică. Acest aspect este crucial, din moment ce subconştientul este locul unde se găsesc toate acele obiceiuri proaste şi comportamente pe care doriţi să le schimbaţi.
Introducere
Toate informaţiile oferite până în acest punct nu au avut altă menire decât să vă ajute să înţelegeţi ce anume veţi întreprinde începând cu această parte a cărţii, în timp ce învăţaţi cum să folosiţi meditaţia pentru a crea o nouă realitate. Şi, odată înţeleşi şi exersaţi paşii practici prezentaţi aici, puteţi interveni ulterior asupra oricărui aspect de viaţă pe care vreţi să-l schimbaţi. Aduceţi-vă aminte că, prin astfel de demersuri de transformare, vă dezbăraţi de obiceiul de a fi dumneavoastră înşivă, făcând loc unei minţi noi, pentru un viitor nou. Cât despre mine, când mă angajez în procesul pe care vi-l voi prezenta în cele ce urmează, am ca intenţie să mă pierd în conştiinţă, să mă disociez de realitatea pe care o cunosc şi să-mi golesc mintea de gândurile şi sentimentele care îmi definesc vechiul sine.
La început, din cauza noutăţii sarcinii, este posibil să nu vă prea simţiţi în apele dumneavoastră sau chiar să vă încerce o senzaţie de disconfort. Nu-i nimic. La mijloc nu e decât corpul, cel care s-a transformat în minte şi opune rezistenţă la acest proces de modelare. Acest lucru trebuie înţeles înainte de a vă apuca de exerciţii; relaxaţi-vă - fiecare pas este conceput astfel încât să fie uşor de înţeles şi simplu de urmat. Personal, sunt nerăbdător să-mi fac meditaţia. Îmi aduce atâta ordine, pace, limpezime şi inspiraţie, încât rareori mi se întâmplă să sar peste vreo zi. Mi-a luat ceva timp să ajung în acest punct, aşa că vă rog să aveţi răbdare.
Transformarea micilor paşi în obişnuinţă
De fiecare dată când învăţaţi ceva nou a cărui punere în practică vă solicită toată atenţia şi determinarea, probabil că în timpul instruirii iniţiale respectaţi nişte paşi specifici, ceea ce uşurează demontarea aspectelor complexe ale abilităţii sau sarcinii de învăţat, astfel încât mintea să-şi poată păstra concentrarea fară a fi copleşită. Indiferent de demersul în care v-aţi implicat, scopul vă este, desigur, memorarea celor învăţate, astfel încât să poată fi puse în practică în mod firesc, fară efort şi în mod subconştient. Ceea ce doriţi este, în mod esenţial, transformarea acestei noi abilităţi într-o obişnuinţă.
Orice abilitate nouă este mai uşor de înţeles şi executat atunci când, prin repetiţie, reuşiţi să stăpâniţi câte o singură sarcină sau procedură simplă, trecând apoi la următoarea. Cu timpul, veţi pune paşii cap la cap, în cadrul unui proces coordonat. Semnul că sunteţi pe calea cea bună apare atunci când toţi paşii vi se par o singură mişcare fluidă, uşor de realizat, ce duce la obţinerea rezultatului dorit - aceasta este ţinta către care să tindeţi în deprinderea acestui proces etapizat de meditaţie. Când învăţaţi să jucaţi golf, de exemplu, mintea trebuie să prelucreze o mulţime de instrucţiuni pentru ca acţiunile să vă corespundă intenţiilor. Închipuiţi-vă că, în timpul pregătirii pentru prima lovitură, cel mai bun prieten vă strigă: "Ţine capul aplecat ! Îndoaie genunchii ! Umerii şi spatele drepte ! Braţul din faţă drept, dar mâna mai moale ! Lasă greutatea de pe un picior pe altul când te avânţi ! Loveşte în spatele mingii şi urmăreşte-o până la capăt !" Şi, ce-mi place mie cel mai mult: „Relaxează-te !"
Dacă le-aţi primi dintr-odată, toate respectivele instrucţiuni v-ar putea paraliza. Ce-ar fi, în locul unei astfel de abordări, să vă concentraţi asupra unui singur lucru o dată, în ordine metodică ? Cu timpul, pare logic ca lansarea să devină o singură mişcare.
La fel, dacă aţi învăţa să preparaţi ceva după o reţetă franţuzească, aţi începe efectuând fiecare pas component în parte. Dacă repetaţi de suficient de multe ori, va veni un moment în care nu va mai fi nevoie să pregătiţi reţeta urmând paşi separaţi, ci efectuând un proces continuu. În tandemul minte-corp, instrucţiunile s-ar integra într-un tot, paşii s-ar contopi în doar câţiva, şi, în cele din urmă, aţi ajunge să pregătiţi reţeta în jumătate din timpul de care aveaţi nevoie înainte. Aţi trece de la gând la faptă, asta deoarece corpul, la fel ca şi mintea, memorează ceea ce faceţi. Aceasta este memoria procedurală, fenomen ce apare când o acţiune se execută suficient de mult timp. Începeţi să ştiţi că ştiţi cum.
Construirea unei reţele neurologice pentru meditaţie
Reţineţi: cu cât deţineţi mai multe informaţii, cu atât sunteţi mai pregătit pentru o experienţă nouă. Fiecare pas pe care îl exersaţi va avea un sens pentru dumneavoastră, în funcţie de ce aţi aflat citind din această carte; fiecare dintre ei se bazează pe concepţii ştiinţifice sau filosofice, în aşa fel încât nimic să nu fie lăsat pe seama presupunerilor. Paşii sunt prezentaţi într-o anumită ordine, concepută pentru a vă ajuta să memoraţi acest proces de transformare personală.
Deşi am schiţat un program de patru săptămâni pentru deprinderea întregului proces, vă invit să vă luaţi cât timp aveţi nevoie pentru a exersa fiecare pas, până ce devine familiar. Ritmul către care tindeţi trebuie să confortabil, astfel încât să nu vă simţiţi copleşit.
