Cum ar gândi această nouă persoană (idealul meu) ?

Ce gânduri vreau să alimentez cu energia mea ?

Ce atitudine nouă vreau să adopt ?

Ce vreau să cred despre mine însămi/însumi ?

Cum vreau să mă perceapă ceilalţi ?

Ce mi-aş spune dacă aş fi el/ea ?

Cum vreau să acţionez ?

Cum ar acţiona el/ea ?

Ce ar face ?

Cum mă văd purtându-mă ?

Cum aş vorbi dacă aş fi acest nou ideal al sinelui ?

Ce personalitate din istorie admir; cum se purta ?

Pe cine cunosc care să fie/să se simtă astfel... ?

Ce-ar trebui să fac ca să gândesc ca... ?

Pe cine aş dori să imit ?

Cum aş fi dacă m-aş transforma în... ?

Ce mi-aş spune dacă aş fi el/ea ?

Cum aş vorbi cu alţii dacă m-aş schimba ?

Cum/cine aş vrea să-mi amintesc să fiu ?

Cum vreau să mă simt ?

Cum ar fi acest sine nou ?

Ce aş simţi ?

Ce fel de energie aş avea dacă aş deveni acest om nou ?

Când meditaţi ca să creaţi noul sine, aveţi sarcina să reproduceţi acelaşi nivel mental în fiecare zi, să gândiţi şi să simţiţi altfel decât în mod obişnuit. Trebuie să aveţi capacitatea să reproduceţi după vrere acelaşi cadru mental şi să-l transformaţi în rutină. În plus, trebuie să-i îngăduiţi corpului să exerseze noul sentiment până vă transformaţi efectiv în persoana cea nouă. Cu alte cuvinte, persoana de la finalul meditaţiei trebuie să fie alta decât cea de la începutul ei. Transformarea trebuie să se petreacă aici şi acum, iar energia trebuie să vă fie alta decât cea de la început. Dacă sunteţi aceeaşi persoană şi (vă) simţiţi la fel ca la început, atunci nu s-a întâmplat nimic cu adevărat - aveţi în continuare aceeaşi identitate.

De aceea, dacă vă spuneţi în sinea dumneavoastră: Astăzi n-am avut chef Sunt prea obosit, Am prea multe de făcut, Sunt ocupat, Mă doare capul, Semăn prea mult cu mama, Nu mă pot schimba. Vreau ceva de mâncare, Pot începe de mâine, Nu e în ordine, Mai bine deschid televizorul şi mă uit la ştiri şi aşa mai departe, şi dacă permiteţi acestor vociferări să acapareze teritoriul lobului frontal, la final vă veţi trezi, în mod invariabil, că aţi rămas neschimbat.

Trebuie să faceţi uz de voinţă, determinare şi sinceritate ca să depăşiţi astfel de îndemnuri ale trupului. Acestuia trebuie să-i îngăduiţi să se răscoale, aducându-l înapoi, însă în prezent, relaxându-l şi luând-o iarăşi de la capăt. Şi, cu timpul, trupul va începe să aibă din nou încredere în dumneavoastră şi să vă lase să vă manifestaţi ca stăpân.

Repetiţia: memoraţi acest nou sine

Acum că aţi reflectat asupra răspunsurilor, este vremea să le exersaţi. Revedeţi-vă modul de a gândi, de a acţiona şi de a simţi în pielea noului sine. Să lămurim un lucru aici. Nu vreau să deveniţi prea mecanic sau rigid. Acesta este un proces creativ, aşa că îngăduiţi-vă spirit de imaginaţie, libertate şi spontaneitate. Nu vă modelaţi răspunsurile cu forţa. Nu uitaţi să parcurgeţi lista până la capăt, exact în acelaşi fel, în timpul fiecărei şedinţe de meditaţie. Există multe şi variate modalităţi de a vă atinge obiectivul.

Este suficient să vă gândiţi la cea mai măreaţă expresie de sine şi apoi să vă amintiţi cum aveţi de gând să vă purtaţi. Ce veţi spune, cum veţi merge, cum veţi respira şi cum (vă) veţi simţi dacă vă transformaţi în persoana respectivă ? Ce le veţi spune celorlalţi şi dumneavoastră înşivă ? Obiectivul dumneavoastră este să treceţi într-o "stare de a fi" şi să vă transformaţi în acel ideal.

Aduceţi-vă aminte, de pildă, de pianiştii care îşi exersau mental partiturile fară a atinge claviatura şi cum realizaseră ei aproape aceleaşi modificări la nivel cerebral ca şi cei care exersaseră fizic acelaşi interval. Repetiţia mentală zilnică a primilor le modificase creierul în aşa fel încât să arate ca şi cum ar fi avut experienţa efectivă a executării fizice a activităţii. Gândurile li se transformaseră în experienţă.

Dacă vă amintiţi de experimentul cu exerciţiul de digitaţie, care implica repetiţie mentală, şi acolo se înregistraseră transformări fizice semnificative apărute la nivelul corpului, fară ca subiecţii să fi mişcat vreun deget. În cadrul acestui pas, repetiţiile zilnice vă vor transforma creierul şi vă vor face corpul să trăiască experienţele anticipat.

Iată de ce repetarea (reluarea) modului în care veţi acţiona în calitate de nou sine este atât de importantă. Acesta este modul în care vă transformaţi biologic creierul şi corpul, astfel încât să nu mai trăiţi în trecut, ci mai curând să prefiguraţi un traseu către viitor. Transformarea creierului şi a corpului constituie o dovadă palpabilă că aţi reuşit să vă transformaţi.

Familiarizarea cu noul sine

Această parte a pasului 7 se referă la saltul spre acel nivel de cunoaştere ce se poate caracteriza ca "deprindere inconştientă". Deprinderea inconştientă de a realiza o activitate se referă la capacitatea de a o efectua fară a i se consacra cine ştie ce nivel de gândire conştientă sau atenţie seamănă cu trecerea de la nivelul de şofer începător la cel de şofer experimentat sau cu tricotatul fară nevoia de a conştientiza fiecare mişcare în parte. E ca în vechiul slogan publicitar al companiei Nike: Pur şi simplu faci.

Dacă, ajuns cam la acest moment al exerciţiului, aveţi o senzaţie de plictiseală, consideraţi-o semn bun. Înseamnă că noul dumneavoastră mod de operare începe să vă devină familiar, obişnuit şi automat. Trebuie să ajungeţi aici ca să vă creaţi conexiunile cerebrale, să daţi concreteţe informaţiei respective şi s-o încredinţaţi memoriei de lungă durată. Starea de plictiseală trebuie depăşită cu un anumit efort, pentru că, de fiecare dată când vă angajaţi în realizarea noului ideal, reuşiţi să-l întruchipaţi mai bine şi cu mai puţină caznă. Astfel, vă inscripţionaţi noul model de sine într-un sistem de memorie care se înglobează progresiv în subconştient şi devine din ce în ce mai natural. Dacă îl exersaţi în continuare, nu va mai trebui să vă gândiţi cum să faceţi să fiţi aşa - veţi fi devenit deja. În concluzie, exerciţiul e cheia perfecţiunii. Vă antrenaţi în acest proces, ca într-un sport.

Dacă exersarea se realizează corect, atunci, de fiecare dată când repetaţi, ar trebui să vă fie mai uşor. De ce ? Pentru că sunteţi pregătit, dispuneţi deja de circuitele cerebrale care se acţionează în tandem, iar creierul vă este deja încălzit. În plus, v-aţi fabricat deja substanţele chimice corespunzătoare, care vă circulă în corp, selectând o anumită expresie genetică; corpul vi se găseşte în mod natural în starea adecvată. Pe lângă toate acestea, aţi strunit şi potolit vacarmul altor zone din creier, asociate vechiului sine. în consecinţă, se micşorează probabilitatea ca sentimentele asociate cu acesta să vă stimuleze corpul, cum se întâmpla înainte.

Nu uitaţi că majoritatea exerciţiilor de repetiţie mentală care activează şi fac să crească noi circuite cerebrale implică acumulare de cunoştinţe, instruire, concentrarea atenţiei şi exersarea repetată a noii abilităţi. După cum ştiţi, a învăţa înseamnă a realiza noi conexiuni, instruirea constă din deprinderea corpului cu modalitatea de acţiune în vederea creării unei noi experienţe, iar concentrarea atenţiei asupra celor întreprinse este absolut necesară pentru remodelarea circuitelor cerebrale, deoarece implică vigilenţa faţă de stimuli... atât fizici, cât şi mentali. În plus, exerciţiul repetitiv acţionează şi materializează legături sinaptice de lungă durată. Acestea sunt ingredientele de care aveţi nevoie ca să sădiţi şi să cultivaţi noi circuite şi să creaţi o minte proaspătă - şi este exact ceea ce faceţi prin meditaţie. Exerciţiul constant este cel pe care doresc să-l scot în evidenţă aici.

Experienţa prin care a trecut Cathy ilustrează fiecare aspect al exerciţiului mental. Supravieţuise unui accident vascular cerebral care îi afectase centrul vorbirii din emisfera cerebrală stângă, lăsând-o, timp de luni de zile, incapabilă să vorbească. Doctorii îi comunicaseră lui Cathy, formator în domeniul afacerilor, că probabil nu va mai vorbi niciodată, dar, fiindcă îmi citise cartea şi participase la unul dintre atelierele ţinute de mine, Cathy a refuzat să accepte prognosticul şocant.

În schimb, pe baza celor aflate şi a instruirii primite, însoţite de atenţie concentrată şi de exerciţiu mental, Cathy a exersat în minte că se adresează unor grupuri de persoane. Repeta zilnic în gând acest lucru. Peste câteva luni, în creierul şi în corpul ei au apărut modificări fizice evidente, care demonstrau că îşi refăcea centrul vorbirii din creier şi... capacitatea de a vorbi i-a revenit complet. Astăzi, Cathy se adresează din nou unui auditoriu, fluent şi fară cusur sau ezitare.

Studiind dumneavoastră înşivă materialul de faţă, aţi realizat nişte conexiuni sinaptice importante cu rol de precursor al unor noi experienţe. Amândouă aceste elemente - studierea informaţiei şi trăirea de experienţe - vă fac creierul să se dezvolte. În plus, beneficiaţi şi de instruire adecvată în vederea dezvăţării şi reînvăţării procesului de transformare, înţelegeţi importanţa concentrării pentru realizarea activităţii mentale şi fizice de modelare a propriului creier şi de transformare a corpului ca urmare a eforturilor depuse. Şi, în sfârşit, strădaniile dumneavoastră repetate de exersare a noului ideal sunt cele care vor produce acelaşi nivel în minte şi în trup. Exerciţiul repetat va pecetlui circuite de lungă durată şi va acţiona noi gene, la care să reveniţi cu mai mare uşurinţă a doua zi. Acest pas este menit să vă ofere oportunitatea de a reproduce aceeaşi stare de a fi, până se simplifică.

Aspectele asupra cărora trebuie să vă concentraţi sunt frecvenţa, intensitatea şi durata. Cu alte cuvinte, cu cât o faceţi mai des, cu atât vă va fi mai uşor. Cu cât vă concentraţi şi vă focalizaţi mai bine, cu atât vă va fi mai uşor să vă apropiaţi data viitoare de realizarea configuraţiei mentale dorite. Cu cât puteţi zăbovi mai mult cu gândurile şi emoţiile noului ideal, fară să vă lăsaţi mintea să rătăcească distrasă de factori externi, cu atât veţi memora mai bine această nouă stare de a fi. întreg acest pas nu are altă menire decât să vă facă să vă transformaţi pe timpul zilei în acest nou ideal.

Transformarea într-o nouă personalitate produce o nouă realitate

Obiectivul dumneavoastră este să vă transformaţi într-o nouă personalitate, să manifestaţi o nouă stare de a fi. Aşa că, dacă sunteţi o nouă personalitate, deveniţi altcineva, nu ? Vechea personalitate, bazată pe felul în care gândeaţi, simţeaţi şi acţionaţi, a creat realitatea pe care o trăiţi în prezent. Pe scurt, tipul dumneavoastră de personalitate arată cum sunteţi în realitatea dumneavoastră personală. Reţineţi, de asemenea, că realitatea dumneavoastră personală este al cătuită din felul în care gândiţi, simţiţi şi acţionaţi. Schim-bându-vă modul în care efectuaţi fiecare dintre aceste componente creaţi atât un nou sine, cât şi o nouă realitate.

Noua personalitate ar trebui să genereze o nouă realitate. Cu alte cuvinte, când sunteţi altcineva, în mod natural aveţi o altă viaţă. Dacă vă transformaţi brusc identitatea, veţi fi altă persoană, care ar trăi, cu siguranţă, altceva. Dacă personalitatea care poartă numele de John ar deveni personalitatea cunoscută sub numele de Steve, s-ar putea spune că viaţa lui John se va schimba, pentru că nu mai e John, ci acum gândeşte, simte şi acţionează ca Steve.

Iată un alt exemplu. Odată, pe când ţineam o conferinţă în California, în faţa auditoriului m-a abordat o femeie, cu mâinile în şolduri, puternic preocupată şi exclamând cu mânie: "Cum naiba de nu trăiesc în Santa Fe ?"

I-am răspuns, cu calm: "Pentru că persoana care tocmai mi s-a adresat reprezintă personalitatea care trăieşte în Los Angeles. Personalitatea care ar trăi, şi chiar trăieşte deja, în Santa Fe nu arată nici pe departe aşa."

Astfel, dintr-o perspectivă cuantică, această nouă personalitate este locul perfect pe care să se fundamenteze creaţia. Noua identitate nu mai este ancorată emoţional în situaţii cunoscute de viaţă, care reciclează la nesfârşit aceleaşi condiţii; de aceea, este locul perfect din care să întrevedeţi un nou destin. Motivul pentru care, în trecut, rugăciunile dumneavoastră aproape că nu şi-au aflat răspunsul este că aţi încercat să afirmaţi o intenţie conştientă pierdut fiind în emoţii inferioare precum vină, ruşine, tristeţe, lipsă de valoare, furie sau frică, asociate vechiului sine. Aceste sentimente vă guvernau gândurile şi atitudinea.

Cele 5 procente din mintea care este conştientă luptă împotriva celor 95% care constituie tandemul subconştient minte-trup. Să gândiţi într-un fel şi să simţiţi într-un alt fel nu poate genera nimic palpabil. Energetic vorbind, acest fapt transmite un semnal mixt către reţeaua invizibilă care orchestrează realitatea. Astfel, dacă starea dumneavoastră de a fi ar fi aceea de vinovăţie - pentru că trupul v-a memorat configuraţia mentală a vinei - atunci probabil că aţi primi ceea ce eraţi: situaţii de vinovăţie care evocă şi mai multe motive ca să vă simţiţi vinovat. Obiectivul dumneavoastră conştient n-ar putea ţine piept felului în care aţi fi întrupat acea emoţie memorată.

Transformat în această nouă identitate, totuşi, gândiţi şi simţiţi altfel decât vechea identitate. Vă aflaţi într-o stare mentală şi corporală care transmite acum un semnal complet eliberat de amintirile vechi. Pentru prima dată, lentila minţii se ridică acum deasupra peisajului prezent, spre un nou orizont. Acum priviţi spre viitor, nu spre trecut.

Mai simplu spus, o realitate personală nouă nu se poate crea dacă se întrupează încă vechea personalitate. Trebuie să deveniţi altcineva. Poziţionarea într-o nouă stare de a fi constituie momentul propice creării unui nou destin.