Acceptarea: acceptaţi-vă sinele adevărat, şi nu pe cel pe care îl arătaţi celorlalţi
Dacă vă îngăduiţi să fiţi vulnerabil, treceţi dincolo de tărâmul propriilor simţuri şi începeţi să pătrundeţi în conştiinţa universală din care vă izvorăşte viaţa. înfiripaţi o relaţie cu această inteligenţă superioară, împărtăşindu-i cine aţi fost şi ce vreţi să schimbaţi în personalitatea dumneavoastră şi recunoscând, totodată, ce aţi ţinut ascuns.
Să recunoaşteţi cine sunteţi cu adevărat şi care v-au fost greşelile, cerând în acelaşi timp să fie acceptate, constituie unele dintre cele mai dificile lucruri cu care se confruntă oamenii. Gândiţi-vă cum vă simţeaţi când eraţi copil şi trebuia să vă recunoaşteţi greşeala în faţa părinţilor, a unui profesor sau a unui prieten. Vă simţiţi oare altfel acum că aţi devenit adult ?
Foarte probabil mai încercaţi încă astfel de sentimente deşi, poate, mai puţin acut.
Ceea ce face posibilă realizarea pasului 3 este conştientizarea faptului că greşelile şi defectele sunt recunoscute în faţa unei inteligenţe superioare şi nu în faţa unei alte persoane, la fel de supuse greşelii ca şi noi. în consecinţă, recunoaşterea - în sinea noastră şi în faţa acelei forţe universale - nu implică:
- Pedeapsă- Critică- Manipulare- Abandon emoţional- Blamare- Competiţie- Respingere- Afecţiune pierdută- Condamnare- Despărţire- Exilare Toate cele de mai sus izvorăsc din vechea paradigmă referitoare la Dumnezeu, limitată la asemănarea cu un om copleşit de sentimentul insecurităţii, complet absorbit de sine însuşi, frământat de conceptele de bine şi rău, corect şi incorect, pozitiv şi negativ, succes şi eşec, iubire şi ură, paradis şi infern, durere şi plăcere, frică şi iar frică. Acest model tradiţional trebuie pus în discuţie, pentru că în conştiinţa la care facem referire aici nu se poate pătrunde decât cu o nouă conştiinţă.
Această paradigmă nouă poate fi înţeleasă apelând la ceea ce numim inteligenţă înnăscută, chi, inteligenţă divină, spirit, câmp cuantic, forţă vitală, inteligenţă infinită, observator, inteligenţă universală, forţă invizibilă, viaţă primordială, energie cosmică sau forţă superioară. Indiferent ce nume i-am da, această energie trebuie văzută ca o sursă nelimitată de forţă ce există în noi înşine şi în jurul nostru, pe care o folosim şi în numele căreia ne creăm toată viaţa.
Aceasta este voinţa conştientă şi energia iubirii necondiţionate, îi este imposibil să critice, să pedepsească, să ameninţe ori să exileze o persoană sau un sentiment pentru că toate acestea s-ar întoarce împotriva sa.
Ea nu oferă decât iubire, compasiune şi înţelegere. Oricum, cunoaşte deja totul despre noi (noi se referă la cei "obligaţi" la un efort de cunoaştere şi dezvoltare a unei relaţii cu ea). Ne-a ţinut sub observaţie încă de la creaţie. Suntem o prelungire a ei.
Aşteaptă, într-o stare de exclusivă speranţă, admiraţie şi răbdare.. . şi singura ei dorinţă este să fim fericiţi. Şi e mulţumită şi dacă găsim fericire în nefericire. Iată cât de mult ne iubeşte.
Acest câmp invizibil structurat este înţelept dincolo de puterea noastră de înţelegere, pentru că există prin intermediul unei matrice energetice interconectate, care se extinde în toate dimensiunile: în spaţiu şi timp, în trecut, prezent şi viitor. Acesta înregistrează gândurile, dorinţele, visurile, experienţele, înţelepciunea, evoluţia şi cunoştinţele întregii eternităţi. Este un câmp informaţional imens, imaterial, multidimensional, care "ştie" mult mai multe decât noi (chiar dacă noi ne închipuim că ştim totul). Energia acestuia poate fi asemănată multor niveluri de frecvenţă şi, ca şi în cazul undelor radio, fiecare frecvenţă este purtătoare de informaţie. Întreaga viaţă la nivel molecular vibrează, respiră, dansează, freamătă şi este vie, pe deplin receptivă şi supusă modelării de către dorinţele liberului nostru arbitru.
Să presupunem că vă doriţi o viaţă plină de bucurie şi vă rugaţi zilnic universului pentru ea. Aţi memorat totuşi suferinţa şi aţi transformat-o atât de bine într-o stare de a fi, încât vă văitaţi toată ziua, aruncaţi vina pe toată lumea pentru felul în care vă simţiţi, vă căutaţi scuze şi staţi permanent mâhnit, simţind milă faţă de propria persoană. Vă daţi seama că puteţi afirma bucuria cât doriţi, manifestând, concomitent, starea de victimă ? Mintea şi corpul se contrazic una pe cealaltă. Gândiţi într-un anume fel într-un moment şi pe urmă sunteţi altcineva tot restul zilei. În aceste condiţii, puteţi oare pleca capul şi admite cu sinceritate cine aţi fost, ce aţi ascuns şi ce doriţi să schimbaţi în propria personalitate, astfel încât să eliminaţi suferinţa şi durerea inutilă, înainte de crearea experienţelor viitoare din viaţa dumneavoastră ? Suspendarea şi concedierea temporară a personalităţii dumneavoastră obişnuite şi accesarea infinitului dintr-o stare de bucurie şi adoraţie au mult mai multe şanse de izbândă decât acceptarea fracturării propriei personalităţi de către cursul nestrămutat al destinului, create de cine aţi fost cândva. Vă invit să vă schimbaţi prin bucurie şi nu prin suferinţă.
O bună oportunitate de a scrie
Acum, închideţi ochii şi staţi nemişcat. Priviţi în imensitatea acestei minţi (şi în dumneavoastră înşivă) şi începeţi prin a-i spune cine aţi fost. Dezvoltaţi o relaţie cu conştiinţa superioară care vă dă viaţă, vorbindu-i cu sinceritate, împărtăşiţi-i detaliile întâmplărilor avute cu propriul sine. Notaţi-vă ideile aşa cum vin, deoarece vă vor fi de folos în paşii care urmează.
Exemple de aspecte pe care le-aţi putea accepta în faţa forţei superioare:
- Mă tem să mă îndrăgostesc pentru că este prea dureros.- Mă prefac că sunt fericit, dar, de fapt, sufăr de singurătate.- Nu vreau să ştie nimeni că mă simt atât de vinovat, aşa că mint când vorbesc despre mine.- Le spun minciuni oamenilor ca să mă placă şi să nu mă mai simt aşa singur şi neînsemnat.- Nu mă pot opri să-mi fie milă de mine. Gândesc, mă port, simt aşa toată ziua pentru că nu ştiu cum altfel să mă simt.- Mai toată viaţa m-am simţit un ratat, aşa că mă străduiesc din răsputeri să reuşesc. Acum, luaţi-vă un răgaz şi revedeţi ce aţi notat şi ce vreţi să acceptaţi în faţa acestei forţe.
Afirmarea: recunoaşterea în exterior a emoţiei care vă limitează sinele
În această parte a procesului de meditaţie, afirmaţi efectiv cu glas tare cine aţi fost şi ce aţi ascuns despre dumneavoastră înşivă. Spuneţi adevărul despre sine, lăsaţi trecutul să se odihnească în pace şi umpleţi golul dintre cine păreţi şi cine sunteţi cu adevărat. Renunţaţi la faţadă şi la efortul constant de a fi altcineva. Afirmând cu glas tare adevărul despre propria persoană, distrugeţi legăturile, înţelegerile, subordonările, ataşamentele, afinităţile şi dependenţele emoţionale faţă de toţi stimulii din viaţă.
În cadrul workshop-urilor pe care le-am ţinut, am observat că acesta este cel mai greu lucru de făcut. Nimeni nu-şi doreşte, de fapt, ca ceilalţi să-l cunoască aşa cum e. Toţi vor să menţină aparenţele în legătură cu propria persoană. Aşa cum aţi aflat însă, este nevoie totuşi de o cantitate enormă de energie pentru a menţine această imagine de faţadă. Aici este locul de unde puteţi debloca rezerve importante de energie.
Ţineţi minte că emoţiile constituie energie în mişcare, deci toate experienţele trăite şi toate cele cu care aţi interacţionat au ataşată o emoţie energetică. În esenţă, sunteţi legat de o persoană, de un lucru sau de un loc prin forţa unei energii care există dincolo de timp şi spaţiu. Iată cum vă amintiţi permanent de propriul sine ca Eu cu personalitate, identificându-vă emoţional cu tot şi toate din viaţa dumneavoastră şi legându-vă de toţi şi de toate.
De exemplu, dacă urâţi pe cineva, sentimentul de ură vă ţine ataşat emoţional de celălalt. Legătura emoţională este energia care îl menţine pe celălalt în viaţa dumneavoastră astfel încât să puteţi simţi ură şi să consolidaţi un aspect al propriei personalităţi. Şi, fiindcă tot veni vorba, până acum ar trebui să fi devenit evident că ura vă afectează în primul rând pe dumneavoastră. Pe măsură ce creierul eliberează substanţe chimice spre corp, de fapt, vă urâţi pe dumneavoastră înşivă. Afirmarea adevărului - cu voce tare - despre propria persoană vă ajută să vă eliberaţi de ură şi să deveniţi mai puţin legat de persoana sau lucrul din realitatea externă care vă aduce aminte de cine aţi fost.
Dacă vă amintiţi de discrepanţa discutată anterior, ştiţi că majoritatea oamenilor se bazează pe mediu ca să-şi aducă aminte de ei înşişi în calitate de "cineva". Aşadar, atunci când declaraţi o emoţie memorată care face parte din propria personalitate şi de care sunteţi dependent, vă afirmaţi identitatea emoţională şi recuperaţi (eliberaţi) energie din legăturile emoţionale cu toţi şi toate din propria viaţă. Această afirmare conştientă de sine vă eliberează de vechiul sine.
În plus, afirmându-vă propriile limitări şi dezvăluind conştient ce aţi ascuns, vă absolviţi corpul de interpretarea rolului de minte, motiv pentru care eliminaţi discrepanţa dintre cum păreţi şi cine sunteţi în realitate. Verbalizarea sinelui de până acum înseamnă şi eliberarea de energie stocată în corp, care va deveni "energie liberă" disponibilă spre utilizare mai târziu, în cursul meditaţiei pentru crearea unui nou sine şi a unei noi vieţi.
Reţineţi că trupul nu va fi foarte dispus pentru un astfel de demers. Ego-ul ascunde automat această emoţie, pentru că nu vrea să afle nimeni adevărul despre sine. Vrea, în schimb, cu tot dinadinsul să păstreze controlul. Servitorul s-a transformat în stăpân, dar a venit timpul ca stăpânul să-i spună servitorului că a fost nefast, inconştient şi absent. Este logic aşadar ca trupul să nu vrea să cedeze controlul, pentru că nu are încredere în dumneavoastră. Deschideţi doar gura însă şi vorbiţi, în ciuda faptului că va opune rezistenţă. Acesta se va simţi mai uşor şi mai uşurat, iar dumneavoastră veţi reveni la pupitrul de comandă.
Iată cum definiţi cine sunteţi cu adevărat, fară vreo asociere cu mediul exterior. Vă retezaţi legăturile energetice cu ataşamentul faţă de elementele din lumea exterioară. Dacă acceptarea este recunoaştere interioară, atunci afirmarea este una exterioară.
Ce anume doriţi să afirmaţi ?
Este momentul să unim această parte a pasului 3 cu cea de dinainte. Nu uitaţi că scopul dumneavoastră este să transformaţi aceste cunoştinţe într-un proces fluid. Folosind exemplul mâniei, puteţi spune cu glas tare: Am fost furios toată viaţa !
Păstraţi în minte motivul pentru care faceţi afirmaţia. În această etapă a meditaţiei, în timp ce staţi aşezaţi şi cu ochii închişi, deschideţi gura şi rostiţi uşor emoţia pe care o afirmaţi: furie.
Pregătirea şi verbalizarea propriu-zisă a afirmaţiei vă vor crea, probabil, o stare de disconfort. Nu vă impacientaţi; este doar vocea corpului.
Rezultatul scontat este să fiţi inspirat, înălţat şi plin de energie. Faceţi acest pas cât puteţi de simplu, natural şi cu inimă uşoară. Nu analizaţi excesiv. Fiţi, pur şi simplu, conştient că adevărul vă va elibera.
Nu uitaţi că nu sunteţi încă pregătit să începeţi meditaţiile săptămânii a doua. în această secţiune, aţi recunoscut o emoţie nedorită şi starea mentală care îi corespunde şi pe care vreţi s-o dememoraţi, apoi aţi acceptat-o în interior şi aţi afirmat-o în exterior. Mai aveţi un singur pas de citit, după care le puteţi pune pe toate patru laolaltă, în cea de-doua săptămână de meditaţie...
Pasul 4: abandonarea
Abandonarea: cedaţi în faţa unei forţe superioare şi permiteţi-i să vă rezolve limitările sau blocajele
Abandonarea este etapa finală a acestei secţiuni dedicată schimbării obiceiului de a fi dumneavoastră înşivă.
Cei mai mulţi dintre noi au probleme când vine vorba să se abandoneze, să permită unei alte persoane sau unui alt lucru să preia controlul. Amintiţi-vă însă în faţa cui cedaţi controlul: Izvorului, înţelepciunii infinite; procesul va deveni astfel mai uşor.
Einstein spunea că problemele nu se pot rezolva de pe platforma aceluiaşi nivel mental la care au fost create. Starea mentală limitativă a propriei personalităţi este răspunzătoare de crearea propriilor limitări, iar răspunsul întârzie să apară... aşa că, de ce să nu apelaţi la o stare superioară de luciditate, mai bogată în resurse, care să vă ajute să depăşiţi această faţetă ? Dat fiind faptul că acest infinit ocean de potenţial conţine toate posibilităţile, nu faceţi decât să îi cereţi smerit să vă suspende limitările în alt mod decât aţi încercat dumneavoastră să rezolvaţi problema. Dacă nu v-a venit chiar cea mai bună idee pentru a vă transforma, iar tot ceea ce aţi făcut până acum ca să depăşiţi problema nu a dat încă rezultate, este timpul să accedeţi la o resursă superioară.
Conştientul ego-ului nu e niciodată în stare să întrevadă soluţia; el este blocat în energia emoţională a dilemei. Aşadar, el nu face decât să gândească, să simtă şi să acţioneze corespunzător acestei configuraţii mentale, creând, continuu, reproduceri ale aceluiaşi aspect. Schimbarea dumneavoastră va avea loc într-un mod care nu ţine cont de limitările minţii obiective, pentru că inteligenţa superioară vă vede din perspectiva de a nu fi dumneavoastră înşivă şi percepe potenţialităţi la care nici măcar nu v-aţi gândit, pentru că eraţi prea ocupat să rătăciţi ca prin vis, răspunzând previzibil la evenimentele din viată.
Dacă pretindeţi însă că aţi abandonat ca să beneficiaţi de sprijinul conştiinţei obiective, dar continuaţi să încercaţi să controlaţi deznodământul lucrurilor, realizaţi că îi va fi imposibil să vă ajute să vă schimbaţi viaţa ? Liberul dumneavoastră arbitru i-ar distorsiona eforturile.
Majoritatea oamenilor obstrucţionează această inteligenţă din cauza revenirii la tendinţa de a-şi rezolva problemele de pe poziţia aceluiaşi stil de viaţă, inconştient, rutinier. Ne dăm singuri peste mână. De fapt, cei mai mulţi aşteaptă până ce eul li se blochează într-atât, încât lucrurile nu mai pot continua "ca de obicei". Acesta este momentul în care de obicei clachează şi cer ajutor.
Este imposibil să te supui şi să încerci să controlezi, simultan. Abandonul presupune renunţarea la ceea ce credeţi că ştiţi prin contribuţia propriei minţi limitate, mai ales în ceea ce priveşte convingerea referitoare la modul în care ar trebui abordată problema. Abandonul adevărat înseamnă renunţarea la controlul exercitat de eu, încrederea într-un rezultat la care nu v-aţi gândit încă şi determinarea de a-i îngădui acestei inteligenţe atotştiutoare şi pline de iubire să preia frâiele şi să vă ofere cea mai bună soluţie. Trebuie să ajungeţi să înţelegeţi că această putere invizibilă este reală, pe deplin conştientă de dumneavoastră şi perfect capabilă să vă gestioneze toate aspectele personalităţii. Când procedaţi astfel, aceasta vă va organiza viaţa cum vi se potriveşte dumneavoastră mai bine.
