Căci primul Cer şi primul Pământ dispăruseră,
Şi nu mai exista nici marea.
Şi am văzut oraşul sfânt al Fraternităţii
Venind de la Dumnezeu din cer,
Pregătit ca o mireasă împodobită de soţul ei.
Şi am auzit o voce puternică din cer spunând:
„Iată muntele Casei Domnului Ridicată în vârful munţilor
Şi înălţată deasupra colinelor.”
Şi toată lumea se îndreptă acolo.
„Veniţi să mergem la muntele Domnului,
La Casa lui Dumnezeu.
Şi El ne va învăţa căile Sale,
Şi noi vom merge pe aceste căi
Pentru că Legea Sa se va înălţa din Sfânta Fraternitate.
Iată, tabernacolul lui Dumnezeu este cu oamenii,
Şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Său,
Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei şi va fi Dumnezeul lor.
Şi Dumnezeu le va şterge lacrimile din ochii lor,
Şi nu va mai exista moarte,
Nici tristeţe, nici plânsete,
Nu va mai exista nici un fel de durere,
Căci ceea ce a fost aparţine trecutului.
Aceia care se războiseră, transformară săbiile în brăzdare
Şi lănciile lor în cosoare.
Nici un norod nu va mai ridica sabia împotriva unei alte norod.
Nici nu vor mai învăţa războiul,
Pentru că ceea ce a fost aparţine trecutului.”
Şi El vorbi din nou: „Eu reînnoiesc toate lucrurile.
Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul.
Eu voi da să bea celor însetaţi
Din fântâna apei vieţii libere.
Iar acela care va învinge obstacolele va moşteni totul.
Şi Eu voi fi Dumnezeul lui, iar el va fi Fiul Meu.
Dar fricoşii şi necredincioşii,
Şi răii, şi criminalii, şi toţi mincinoşii
Îşi vor săpa propria lor groapă, unde vor fi îngropaţi cu foc şi sulf arzător.”
Şi din nou imaginea mi s-a schimbat,
Şi am auzit vocile Sfintei Fraternităţi ridicându-se într-un cânt
Care spunea: „Veniţi să mergem în lumina Legii.”
Şi am văzut oraşul sfânt,
