De marmură, de vite şi de oi, de cai,
De căruţe, de sclavi şi de suflete umane,
Toate acestea nu le veţi mai putea cumpăra, nici vinde,
Pentru că totul este afundat într-o mare de sânge.
Pentru că v-aţi întors capul de la Tatăl vostru Ceresc şi de la
Maica voastră Pământească
Şi pentru că voi veneraţi animalul care construieşte un paradis din piatră.
Aruncaţi săbiile, fraţii mei, şi apucaţi-mi mâna”.
În clipa în care degetele noastre se uniră
Am văzut în depărtare un mare oraş
Alb şi strălucitor, la orizontul îndepărtat lucitor ca alabastrul.
Şi se auziră voci şi tunete, fulgere ţâşniră
Şi un mare cutremur de pământ se dezlănţui,
De o amploare încă necunoscută pe pământ.
Atât de puternic şi de mare a fost cutremurul că
El împărţi marele oraş în trei
Şi oraşele noroadelor se prăbuşiră.
Şi marele oraş veni în amintire în faţa lui Dumnezeu
Bând până la fund cupa Asprei Sale Mânii.
Şi insulele porniră în derivă, iar munţii dispărură.
Şi căzu asupra oamenilor o mare grindină din cer,
Fiecare piatră având greutatea unui talant6
,
Şi un Înger puternic luă o mare stâncă asemenea unei pietre de moară
Şi o aruncă în mare spunând:
„Astfel cu violenţă va fi distrus oraşul cel mare
Şi nu va mai fi reconstruit.
Şi sunetele harpiştilor, şi muzicienilor, şi flautiştilor,
Precum şi a cântăreţilor, şi a trâmbiţaşilor
Nu vor mai fi auzite în tine.
Şi nici un meşteşugar de nici un fel ar fi
Nu se va mai găsi în tine,
Şi nici sunetul morilor nu vor mai fi auzite
Deloc în tine,
Şi nici lumina vreunei lumânări
Nu va mai lumina în tine deloc,
Nici vocile mirelui şi a miresei nu vor mai fi auzite
Deloc în tine,
Pentru că negustorii au fost marii oameni ai pământului
Şi prin vrăjitoriile tale au fost înşelate toate naţiunile.
