În înlănţuirea ta a fost risipit sângele profeţilor, al sfinţilor
Şi al tuturor celor care au fost masacraţi pe pământ”.
Şi fraţii mei îmi prinseră mâna
Şi cu mare greutate se târâră afară din mâl,
Şi ei se aşezară rătăciţi, pe plaja de nisip,
Şi cerul se deschise şi spălă, cu ploaie, trupurile lor goale,
Şi am auzit o voce din cer, ca a multor ape la un loc,
Şi ca a unui mare tunet,
Şi am auzit vocea harpiştilor cântând cu harpele lor,
Şi ei cântară un nou cântec în faţa tronului.
Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului,
Ducând cântecele zilei şi ale nopţii
Şi Evanghelia Eternă pentru a o predica celor
Care rămân pe Pământ,
Acelora care se târâseră din mâl
Şi şedeau goi şi spălaţi de ploaie în faţa tronului.
Şi îngerul strigă: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi glorificaţi-L
Pentru că ora judecăţii Sale a sosit
Şi închinaţi-vă Aceluia care a făcut Cerul şi Pământul
Şi marea, şi fântânile de apă.”
Şi am văzut cerul deschizându-se, şi am contemplat un cal alb,
Şi Acela care era aşezat pe el se numea Credinţa şi Adevărul,
Şi judeca cu Dreptate.
Ochii Săi erau ca flăcările focului,
Şi pe capul Său erau multe coroane,
Şi era învăluit în lumină albă strălucitoare,
Şi picioarele Sale erau goale,
Şi numele Său era Cuvântul lui Dumnezeu.
Şi Sfânta Fraternitate L-a urmat pe cai albi,
Îmbrăcată în ţesături fine, albe şi curate.
Şi ei au intrat în Grădina Infinită Eternă
În mijlocul căreia se înalţă Arborele Vieţii.
Şi mulţimea de oameni goi, spălaţi de ploaie, veniră în faţa lor,
Tremurând pentru a primi judecata lor
Pentru că păcatele lor erau multe şi au pângărit Pământul.
Mai mult decât atât, ei au distrus creaturile pământului şi ale mării,
Au otrăvit solul şi au stricat aerul,
Şi au îngropat vie, pe Maica ce le-a dat naştere.
Dar n-am văzut ce li s-a întâmplat deoarece privirea mi se schimbă,
Şi am văzut un nou Cer şi un nou Pământ,
