Femeia se arătă mulţumită. Pe linie veniră mai multe pocnete şi pârâituri şi un ţiuit înalt care-l făcură să îndepărteze receptorul de ureche. Apoi se auzi târâitul răguşit de la celălalt capăt al firului.
- Bailey, comandamentul, se auzi o voce care, din cauza distanţei, suna a tinichea.
- La aparat Lloyd, tună el în receptor. Paul este acolo?
- Cum ai zis, Lloyd? îl întrebă Bailey.
- Îl caut pe Pauli Paul Burlson!
- A, el! Da, e chiar aici, bea Cola.
Urmă o pauză - Lloyd începu să creadă că firava legătură se întrerupsese definitiv - şi apoi îl auzi pe Paul.
- Trebuie să strigăm, Paul, legătura e proastă.
Lloyd se îndoia că Paul dispune de capacitatea pulmonară necesară ca să urle. Era un bărbat costeliv, cu lentile groase la ochelari, unii îi spuneau Mr. Cool, pentru că se încăpăţâna să poarte în fiecare zi un costum complet, din trei piese, în pofida caniculei ucigătoare de la Vegas. Dar era foarte bun în postul de ofiţer de informaţii şi, după cum îi mărturisise Flagg lui Lloyd într-unul dintre momentele lui de expansiune, încă înainte de 1991, Burlson avea să răspundă de poliţia secretă. Şi va fi aşaaa de bun în funcţia respectivă, adăugase Flagg cu un zâmbet cald şi cuceritor.
Paul reuşi să vorbească ceva mai tare.
- Ai catastiful la tine? îl întrebă Lloyd.
- Da, Stan Bailey şi cu mine întocmeam chiar acum un program de muncă în rotaţie.
- Te rog să verifici dacă ai date despre un tip numit Tom Cullen, bine?
- Doar o secundă. Secunda se întinse la două sau trei minute, iar Lloyd începu să se întrebe din nou dacă nu cumva legătura se tăiase. Apoi Paul îi zise: Okay, Tom Cullen... eşti acolo, Lloyd?
- Chiar aici.
- Cu telefoanele astea, nu ştii niciodată. Are vârsta probabilă între douăzeci şi doi şi treizeci şi cinci. El însuşi nu ştie sigur. Uşoară înapoiere mintală. Posedă în schimb capacitate de muncă. L-am folosit în echipa de curăţenie.
- De cât timp se află la Las Vegas?
- De mai puţin de trei săptămâni.
- Vine din Colorado?
- Da, însă avem peste zece persoane care şi-au încercat norocul dincolo şi au ajuns la concluzia că nu le place. Pe tipul despre care mă întrebi l-au alungat. Avea relaţii sexuale cu o femeie normală şi, din câte presupun, s-au temut pentru fondul lor genetic, explică Paul râzând.
- Ai adresa lui?
Paul i-o comunică, iar Lloyd o notă repede în agendă.
- Asta-i tot, Lloyd?
- Dacă ai timp, aş vrea să mai verific un nume.
Paul râse cu aerul aferat al tipului meschin:
- Desigur, doar sunt în pauza de cafea.
- Este vorba de Nick Andros.
- Numele respectiv se află pe lista roşie, îi răspunse Paul fără ezitare.
- Da? Lloyd gândea cu toată viteza de care era în stare, adică foarte departe de viteza luminii. Habar n-avea ce anume înţelege Paul prin lista roşie. De la cine ai primit numele acesta?
Paul răspunse exasperat:
- Tu de la cine crezi? Aceeaşi persoană care mi-a dat toate celelalte nume de pe lista roşie.
- Aha, foarte bine.
Sporovăială era practic imposibilă când era atât de greu să te înţelegi, iar Lloyd avea oricum destule pe cap ca să nu-i mai ardă de aşa ceva.
Lista roşie. Nume pe care Flagg i le comunicase lui Paul şi numai lui, din câte se vedea... cu toate că Paul era încredinţat că şi Lloyd avea ştiinţă de ele. Lista roşie, oare ce mai însemna şi asta? Roşu înseamnă stop.
Roşu înseamnă primejdie.
Lloyd ridică iarăşi receptorul.
- Centrala.
- Tot eu sunt, Shirl.
- Ei, Lloyd, ai...
- Shirley, nu am timp de pălăvrăgeală. Am dat de firul unei chestii care s-ar putea dovedi mare.
