Stephen King
Apocalipsa
(Flagelul)
(Titlul original: The Stand)
Afară strada a luat foc
Şi dansează un adevărat vals al morţii
Între ceea ce-i carne şi fantezie
Iar poeţii de aici
Nu scriu absolut nimic
S-au tras deoparte şi puţin le pasă
În confuzia nopţii
Încearcă să profite fiecare de momentul lui şi
Încearcă să-şi creeze o situaţie cinstită
Dar se pomenesc răniţi
Nici măcar morţi
Diseară în ţara Junglei.
Bruce Springsteen
Se vedea limpede că femeia nu poate merge mai departe!
Uşa se deschise şi apăru vântul,
Lumânarea se stinse şi apoi dispăru,
Perdelele se zbătură apoi apăru el,
Zise: "Nu-ţi fie frică,
Haide, Mary",
Iar ea nu se sperie
Fugi la el
Şi începură să zboare...
Mâna lui era într-a ei...
"Haide, Mary,
Nu te teme de Cel cu Coasa!"
Blue Oyster Cult
CE FEL DE VRAJĂ SĂ FIE ASTA ?
CE FEL DE VRAJĂ SĂ FIE ASTA ?
CE FEL DE VRAJĂ SĂ FIE ASTA ?
Country Joe and the Fish
Cercul de deschide
Avem nevoie de ajutor, îşi făcu socoteala Poetul.
Edward Dorn
- Sally.
Un mormăit.
- Trezeşte-te odată, Sally.
Un mormăit mai tare: las'mă-n pace.
Bărbatul o scutură zdravăn.
- Trezeşte-te. Trebuie să te trezeşti!
Charlie.
Vocea lui Charlie. Chemând-o pe ea. Oare de câtă vreme?
Sally reveni din adâncimile somnului, înotând până la suprafaţă.
Mai întâi aruncă o privire ceasului de pe noptieră şi constată că era 2.15 dimineaţa. Charlie nici nu ar trebui să se afle aici, în mod normal, ci la lucru, în schimbul trei. Apoi reuşi să-l privească pentru prima oară cum se cuvine şi ceva anume, un soi de intuiţie fatală, tresări în fiinţa ei.
Soţul ei era palid ca moartea. Ochii îi zvâcneau nervos şi-i ieşiseră din orbite. Cheile maşinii le ţinea încă într-o mână. Cu cealaltă o zgâlţâia în continuare, deşi Sally îşi ridicase pleoapele. Ca şi cum nu ar fi fost în stare să perceapă faptul că ca se trezise deja.
- Charlie, ce este? Ce s-a întâmplat?
S-ar fi zis că nu ştia cum să-i răspundă. Mărul lui Adam i se plimba inutil în sus şi în jos, dar în micul bungalou de serviciu nu se auzea alt sunet în afară de ticăitul ceasului.