MENON: Aşa se pare.
SOCRATE: Crezi că s-ar fi putut încumeta spre a cerceta sau învăţa ceea ce, neşti nd, nici n-ar fi crezut că ştie, mai înainte de a fi simţit greutatea problemei, şti nd bine că nu ştie, şi crezi că ar fi fost cuprins de dorinţa de a şti?
MENON: Nu mi se pare, Socrate. . SOCRATE: Să-i fi fost deci de vreun folos că a înmărmurit?
MENON: Mi se pare.
d SOCRATE: Cercetează, ce va putea el căuta cu ajutorul meu şi ce va afla pornit din această stare de incapacitate, fără însă a-l învăţa, ci numai întrebându-l; veghează
să nu mă prinzi învăţându-l ori arătându-i calea, în loc de a-i descoperi părerile propri .
366
Socrate reia întrebările
SOCRATE: (adresându-se sclavului) Spune-mi tu, nu-i această suprafaţă o figură cu laturile de patru picioare? O înţelegi?
SCLAVUL: Da, înţeleg.
SOCRATE: Am putea să-i adăugăm şi ceastălaltă suprafaţă egală?
SCLAVUL: Da.
SOCRATE: Şi pe asta de-a treia egală cu fiecare din astelalte?
SCLAVUL: Da.
SOCRATE: Să umplem partea aceasta din colţ?
SCLAVUL: Nici vorbă.
SOCRATE: Ce rezultă de aici decât aceste patru suprafeţe egale?
SCLAVUL: Acestea.
SOCRATE: Dar ce zici de întregul acesta? De câte ori s-a făcut mai mare?
SCLAVUL: De patru ori.
SOCRATE: Dar noi trebuia să dăm de o suprafaţă îndoit mai mare, nu-ţi aduci aminte?
SCLAVUL: Mi-aduc foarte bine.
SOCRATE: Dreapta aceasta, pe care o tragem de la un colţ la celălalt, nu taie ea în două părţi pe fiecare din aceste suprafeţe?
SCLAVUL: Ba da.
SOCRATE: Nu rezultă şi aceste patru drepte egale, care cuprind aici o suprafaţă?
SCLAVUL: Rezultă.
SOCRATE: Bagă de seamă, cam cât e de mare această suprafaţă?
SCLAVUL: Nu înţeleg.
SOCRATE: Fiece dreaptă n-a tăiat în două şi n-a lăsat înăuntrul fiecăreia din aceste patru suprafeţe, de-o parte şi de alta, câte o jumătate? Nu?
SCLAVUL: Ba da.
SOCRATE: Şi câte sunt în acesta?
SCLAVUL: Patru.
SOCRATE: Dar într-ăsta?
SCLAVUL: Două.
SOCRATE: Şi qe-i patru faţă de două?
SCLAVUL: îndoit.
367
85a
PLATON
SOCRATE: De câte picioare se face această suprafaţă?
