Nu te doreşte-aproape nimeni, deşi te-aşteaptă toţi să vii... Şi frumuseţea ta bizară n-o cântă nimeni decât, poate,îndrăgostiţii de imagini abstracte şi imaculate ― cuminţii tăietori de lemne şi nebunaticii copii.
Şi totuşi, când cobori ― suspectă, insinuantă şi egală ― pe câmp, pe arbori şi pe ape, pe străzi, pe case şi pe noi, tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi, iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.
Şi-n timp ce toţi, deopotrivă, pigmei şi umiliţi, simţim puterea-ţi magică ce-ngheaţă, distruge, arde şi creează, doar ciorile, sacerdotale te mai insultă şi-ţi pătează ― cu ieroglifelelor negre şi stranii ― albul unanim.
STROFE PENTRU ÎNTUNEREC
După fiecare act al tragediei, tu cobori banal ca o cortină, şi din spasmul agoniei de lumină împrumuţi aspecte noi monotoniei.
Întunerec... Întunerec... Întunerec!...
Cu veşmântul tău de doliu sau de gală, tu-nfrăţeşti o noapte boreală cu orchestra unui dirijor isteric...
Tu unifici adevărul cu minciuna, tu amesteci frumuseţea cu urâtul şi-ntregeşti prezentul cu trecutul, când nimicul şi cu totul făceau una...
Ca o pleoapă obosită, sub povara unei lacrimi încrustate între gene, tu te-nalţi şi te cobori alene, alternând asfaltul cu Carrara!...
Întunerec ― frate bun cu nebunia, cu iubirea, cu păcatul şi cu crima ― tu eşti ritmul infinitului şi rima, ce ne legi în somn cu veşnicia.
STROFE PENTRU CELE
PATRU ANOTIMPURI
(1930)
PRIMĂVARĂ INUTILĂ
lui Adrian Maniu
Sufocată de viaţa cu program
Şi de-acelaşi „va urma” cotidian
Al savanţilor cu barbă, cu şoşoni şi ochelari ―
Pedagogi şi profesori octogenari
De algebră, geografie şi pian ―
Primăvara
A izbit cu pumnu-n geam
Şi-a fugit din pension
De la „Notre-Dame de Sion”.
I-am citit isprava-n calendar
Şi-am pornit îndată după ea
S-o-ntâlnesc în Cişmigiu
Sau la Şosea,
Cum făceam alt’dată-n fiecare an,
Când eram şi eu ca ea ― un licean
Cu frecvenţa cursurilor pe... trotuar...
Dar de data asta, nu ştiu cum,
N-am dat nici măcar de urma ei pe drum....
Poate n-am mai cunoscut-o eu...
Poate drumul ei şi drumul meu
S-au schimbat de mult,
Şi-acum
Nu mai fac acelaşi drum...
Sau pe drumul de la Ateneu
Până la Şosea
