Cu gândul şi cu ochii-nfipţi în largul

Poemei ce-şi întârzie sfârşitul

Aş vrea să fiu totuna cu catargul,

Ce sfâşie în două infinitul,

Şi-n timp ce pentru semenii din turmă

Va-ncepe să lucreze-adânc lopata,

Aş vrea ― plecat din ţară fără urmă ―

Să putrezesc pe Rio de la Plata!...

SCRISOARE

lui Alex. Mavrodi

Mă-ntrebi ce fac?...

Ce vrei să fac

Mai mult decât s-aştept... să tac...

Să casc... să dorm şi... să visez

Pe fondul roz al unei vechi Ghiordez,

Pe care câteodată şade

Şi blonda mea Scheherazade...

Fac ce-am făcut şi ieri

Şi totdeauna ―

Mă bat cu vântul şi mă cert cu luna...

Din când în când mă urc pe deal, spre soare,

Să mă-ntregesc cu globul lui fierbinte ―

O veche şi unică sărbătoare

Ce-o prăznuiesc de patruzeci de ani...

Cu Oltul, însă, nu mai stau de vorbă,

Că-i monoton şi mărginit la minte,

Şi nu ştie să curgă decât spre Drăgăşani...

Fac pe Narcis în apa din fântână,

Sărut pe Maica Domnului de pe troiţă,

Pe Sfântul Petre-l duc spre cimitir de mână

Citesc pe Jules Laforgue

Şi pe Arthur Rimbaud,

Iar când îmi iese-n cale Domnul Niţă ―

Învăţător şi... cârciumar şi... deputat...

Mă-nchin umil în faţa Cristosului din sat,

Îl scuip în frunte

Şi îi dau cu „Huo!”...

Şi-aşa răzbun şi pe Laforgue

Şi pe Rimbaud...

Iar când se face noapte şi tăcere,

Când boii dorm pe burtă

Şi oamenii pe spate,

Mă fragmentez în pietre nestemate

Şi porcilor mă dau să mă digere...

PARTENZA

lui Constantin Brâncuşi

Partenza!...

Mă cheamă tangenta

Vieţii multiple, trăită-n beţia

Şi-n visele roze şi verzi de haşiş...