Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Şi-a fluierat...
Zadarnic ―
Mortul n-a mai înviat...
Păcat de el !...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
Sau când pe bara fixă se-nvârtea
Ca o morişcă de cafea
Cu balerina lângă el!...
Dar balerina nu-l iubea!...
Povestea lui?
Hm!...
Povestea mea ―
A mea,
A ta
Şi-a altora!...
Acelaşi accident de circ, banal...
O zi «relâche»,
Şi-apoi, la fel,
Cu-aceeaşi balerină lângă el,
Alt acrobat...
Alt salt mortal!...
MOARTEA PASAGERULUI
lui Perpessicius
Octombre-a zugrăvit pe cer,
Cu nori de-argint, de plumb şi de oţel,
Tavanul unei cameri de hotel
În care s-a-mpuşcat un pasager...
Miroase-a igrasie...
Din tavan,
Bucăţi de tencuială-ncep să cadă
Octombre-şi varsă ploaia rece-n stradă
Şi pasageru-şi spală rana în lighean...
În vârful unui plop, o cioară,
Sau poate pălăria neagră din cuier
A pasagerului ce-a vrut să moară,
