Dă-mi zborul rândunicii peste mări,

Să-mi ducă scrisul dincolo de zări,

Şi-n ciocnetul de cupe ―

La beţie ―

Dă-mi darul să schimb vinu-n apă vie.

Dă-mi învierea morţilor din mine

Să-mi pot lega viaţa, prin ea, numai de Tine ―

Nu să-mi reneg stăpânul, ca Petre-n sărbători,

Când va cânta-n ogradă cocoşul de trei ori.

Iar dac-o fi să mor şi eu, ucis

De cei care n-au înţeles încă ce-am scris,

Dă-mi, Doamne, binecuvântarea Ta,

Să pot muri, ca şi Cristos, pe Golgota!...

NU SUNT CE PAR

A FI...

(1936)

ÎN LOC DE PREFAŢĂ

Mie

N-am fost nici ieri,

Nu sunt nici azi,

Şi nu voi fi,

Cu-atât mai mult, nici mâine, după moarte,

Nimic din ce vor crede poate

Cei câţiva cititori de carte ―

Naivii care-mi vor citi

Volumele numai pe jumătate...

Volumele-mi de versuri, cumpărate

Împrumutate,

Sau furate!...

N-am fost aşa precum se spune

Şi nu sunt nici aşa cum sunt ―

Nu sunt nici foc,

Nici ploaie

Şi nici vânt!...

Nu sunt nimic din ce-aş putea fi pe pământ...

Nu sunt decât un strop de vorbe bune,

Ce-aştept un cititor cinstit să mă răzbune

Şi să m-arate lumii cine sunt!...

N-am vrut să fiu volumul ideal

Cu sute de ediţii repetate ―

Volumul voluptăţilor mărunte,

Cu titlul gras,

Multiplu

Şi greoi ―

Un titlu cât o listă de bucate,

Iar filele cu text aproape goale,

Ca dictatorii, fără osanale,

Ca boul Apis, fără pată-n frunte,

Ca Grigorescu, fără „car cu boi”,

Sau ca Mihai Viteazul, fără cal!...