Întreabă vântul:
― Cât mai e până la cer?...
Şi, după câteva minute de tăcere,
Porneşte-n zbor, din plopul desfrunzit,
Spre cimitirul din apropiere...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Probabil pasagerul a murit!...
PASTEL PROFAN
lui Damian Stănoiu
Pălmuiţi de vânturi
Şi scuipaţi de ploi,
Sfinţii de pe zidul mănăstirii
Dezbrăcatu-s-au de-odăjdii
Şi-au rămas aproape goi,
Ca Isus Cristos în clipa răstignirii...
În pridvorul mănăstirii e noroi
(Fiindcă maicile nu umblă cu galoşi),
Şi de-atâtea câmpeneşti cucernicii
Sfinţii par sătui...
Şi somnoroşi,
Cască-n ritmul Sfintei Liturghii...
Lângă zidul mănăstirii e-ngropat
Un curtean ucis de Vodă, pentr-o jupâniţă,
Cam prin „una mie şase sute” ― leat ―
Când Muntenia era voievodat,
Şi curtenii toţi, boieri de viţă...
Restul peisajului:
Urzici
Pentru postul Paştilor, ce-ncepe mâine...
Iar de la fereastra plină de zambile
Albe,
Roze
Şi liliachii,
Stariţa face morală unui câine,
Care persecută bietele pisici
Şi s-ascunde noaptea prin... chilii...
AMIAZĂ RURALĂ
lui I. Al. Valjean
E cald
Şi lacul pare o hartă de noroi...
