Tord dădu scroll mai jos şi continuă:
— Lenny Hell îi scrie că ar trebui să ia legătura doar prin e-mail şi că sub nicio formă n-ar trebui ca Valentin să încerce să afle cine e. Îi cere lui Valentin să sugereze un loc în care să-i poată furniza cheile de la apartamentele femeilor, precum şi orice instrucţiune suplimentară, dar fără ca ei doi să se întâlnească. Valentin sugerează vestiarul de la Cagaloglu Hamam…
— Baia turcească.
— Cu patru zile înainte să fie omorâtă Elise Hermansen, Hell îi scrie că
într-unul dintre dulapurile din vestiar se află cheia de la apartamentul ei şi câteva instrucţiuni în plus, iar dulapul acela are un lacăt cu o pată de vopsea albastră pe el şi codul este 0999.
— Hmm! Hell nu doar că-l dirija pe Valentin, îl telecomanda de-a dreptul. Ce mai scrie?
— Ceva asemănător pentru Ewa Dolmen şi Penelope Rasch. Însă nicio instrucţiune s-o omoare pe Marte Ruud. Din contră. Ia să vedem… Gata, am găsit. A doua zi după dispariţia lui Marte Ruud, Hell scrie: Alexander, ştiu că tu ai luat-o pe fata aia de la localul preferat al lui Harry Hole. Nu a fost parte din planul nostru. Bănuiesc că încă o mai ai la tine în apartament. Alexander, fata îţi va aduce poliţia la uşă. Trebuie să
acţionăm rapid. Adu fata şi o să am eu grijă să dispară. Condu până lacoordonatele 60,148083 şi 10,777245, este o bucată de şosea izolată, cutrafic foarte redus pe timpul nopţii. Să fii acolo la 1 noaptea şi să te opreştila indicatorul pe care scrie Hadeland 1 km. Mergi 100 de metri înainte prinpădure, la dreapta, las-o jos lângă copacul mare şi ars, apoi pleacă.
Harry se uită la ecran şi tastă coordonatele pe Google Maps de pe telefon.
— E doar la câţiva kilometri de aici. Altceva?
— Nu, ăsta a fost ultimul e-mail.
— Chiar?
— Deocamdată n-am mai găsit şi altceva în acest computer. Poate că
ţineau legătura prin telefon.
— Hmm! Să mă anunţi dacă mai găseşti şi altceva!
— Aşa am să fac.
407
Harry coborî la parter.
Bjørn Holm stătea pe hol şi discuta cu unul dintre criminalişti.
— Un mic detaliu, începu Harry. Ia probe de ADN de pe ţeava de apă.
— Poftim?
— Când cineva coboară prima oară acolo, se loveşte cu capul de ţeava de apă. Piele şi sânge. E practic un registru de oaspeţi foarte mare.
— OK.
Harry porni spre uşa din faţă, dar se opri şi se răsuci spre ei.
— Apropo, felicitări! Mi-a spus Hagen ieri.
Bjørn îl privi impasibil. Harry făcu un cerc în dreptul burţii.
— Ah, aia. Mersi! zâmbi Bjørn Holm.
Harry ieşi afară şi trase adânc aer în piept, în vreme ce întunericul şi frigul iernii îl cuprindeau în îmbrăţişarea lor. Se simţea curăţat. Se îndreptă către zidul negru din pini. Foloseau cele două snowmobile pe post de vehicule de transport între casă şi partea de drum unde trecuse plugul pentru zăpadă, însă Harry era destul de convins că de acolo putea face rost de un mijloc de transport. Însă acum nu era nimeni aici. Găsi urma tasată de snowmobile, se asigură că nu avea să cadă prin ea şi începu să meargă. Casa dispărea în bezna din spatele său când un zgomot îl făcu să se oprească. Ascultă.
Clopote de biserică. Acum?
Nu ştia dacă sunau pentru o înmormântare sau vreun botez, ci doar că
zgomotul îl făcu să se înfioare. Iar în clipa aceea văzu ceva în întunericul ca de smoală din faţa sa. O pereche de ochi galbeni, strălucitori, care se mişcau. Ochi de animal. Ochi de hienă. Şi un mârâit gros care devenea mai puternic. Care se apropia tot mai repede.
Harry ridică mâna în faţa ochilor, dar tot fu orbit de farurile snowmobilului, când acesta se opri înaintea sa.
— Încotro? întrebă o voce din spatele luminii.
Harry îşi scoase telefonul, deschise aplicaţia şi i-l dădu conducătorului snowmobilului.
— Aici.
60,148083 şi 10,777245.
Pădure de ambele părţi ale drumului. Nicio maşină. Un indicator albastru.
408
Harry găsi copacul exact la o sută de metri în pădure de la acel indicator.
Înaintă greoi până la trunchiul negru despicat şi calcinat, unde zăpada nu era la fel de mare ca în jur. Se ghemui şi văzu o urmă mai deschisă la culoare în lemn, iluminată de farurile snowmobilului. Funie. Sau lanţ, poate. Ceea ce însemna că Marte Ruud fusese în viaţă în acel moment.
