Pe Harry îl izbi gândul că ţeasta cu St. Pauli deasupra trăsăturilor joviale ale psihologului era de un comic neintenţionat, dar şi de rău augur.
— Harry, fără mandat de percheziţie!
Gunnar Hagen răcnea atât de tare, încât Harry trebuia să ţină telefonul departe de ureche, iar Tord, care stătea la computerul lui Hell, ridică
privirea.
— Ai mers la acea adresă şi ai dat buzna fără permisiune! Am zis nu, clar şi răspicat!
— Şefu’, nu eu am dat buzna.
Harry se uita pe geam către vale. Începuse să se lase întunericul şi se aprindeau luminile.
— Şeful local a făcut-o. Eu doar am sunat la uşă.
— Am stat de vorbă cu el şi mi-a zis că a avut foarte clar impresia că ai mandat de percheziţie.
— Am spus că am ce-mi trebuie. Şi chiar aveam.
— Anume?
— Hallstein Smith este psihologul lui Lenny Hell. Era perfect îndreptăţit să viziteze un pacient în privinţa căruia îşi făcea griji. Iar în lumina a ceea ce-a reieşit legat de cele două victime ucise, Smith a considerat că există
un motiv să-şi facă griji. Mi-a cerut să-l însoţesc, datorită trecutului meu ca poliţist, în caz că Lenny Hell ar fi devenit violent.
— Şi presupun că Smith va susţine acelaşi lucru?
— Normal, şefu’. Doar nu ne jucăm cu treaba asta cu psiholog-pacient.
405
Harry îl auzi pe Gunnar Hagen reuşind dificila performanţă de-a râde în timp ce spumega de furie:
— L-ai tras pe sfoară pe Jimmy, Harry. Şi ştii că orice probe aţi descoperi, ar putea fi respinse de tribunal dacă s-ar afla…
— Lasă vorbăria şi taci din gură, Gunnar!
Urmă o scurtă pauză.
— Ce-ai zis?
— Ţi-am cerut, pe un ton foarte prietenos, să taci din gură. Pentru că
nu-i nimic de aflat, iar felul în care am intrat noi e corect. Şi nu va depune nimeni mărturie în sala de judecată. Sunt cu toţii morţi, Gunnar. Singurul lucru care s-a întâmplat astăzi este că am aflat ce-a păţit Marte Ruud. Şi că
Valentin Gjertsen nu era singur. Chiar nu văd cum tu sau Bellman aţi putea ieşi şifonaţi din asta.
— Nu mă interesează cum…
— Ba da, te interesează, aşa că iată un text pentru următoarea conferinţă de presă a şefului poliţiei: Poliţia a muncit fără oprire ca să o găsească pe Marte Ruud, iar insistenţa a dat roade, în cele din urmă. Şi să
fiţi al naibii de siguri că familia lui Marte şi întreaga afurisită de Norvegiemerită asta! Ţi-ai notat? Lenny Hell nu scade în niciun fel meritele şefului poliţiei în prinderea lui Valentin, şefu’. Ăsta-i un bonus. Aşa că linişteşte-te şi bucură-te de friptură.
Harry îşi puse telefonul în buzunarul pantalonilor, apoi se frecă pe faţă.
— Tord, ce-ai găsit?
Expertul IT ridică privirea.
— E-mailuri care confirmă ce spuneai. Când Lenny Hell îl contactează
prima oară pe Alexander Dreyer, îi spune că a făcut rost de adresa lui din arhiva cu pacienţi a lui Smith, pe care a furat-o. Apoi Hell trece direct la subiect şi-i sugerează o colaborare.
— Foloseşte cuvântul „crimă”?
— Da.
— Bun! Continuă!
— Trec vreo două zile, după care Dreyer, sau mai degrabă Valentin, îi răspunde. Îi scrie că trebuie să verifice mai întâi dacă arhiva cu pacienţi chiar a fost furată şi că nu e doar o capcană întinsă de poliţie. Apoi îi spune că e deschis la sugestii.
Harry se uită peste umărul lui Tord. Se înfioră când văzu cuvintele de
406
pe ecran.
Prietene, sunt deschis la sugestii tentante.
