— … că… arată oarecum ca bărbatul din desen.
— La fel ca mii de alți bărbați.
— Da, ai mai spus asta.
— Și voi continua să repet dacă nu pentru altceva decât ca să te domolesc.
Supoziția că există un Rodion Schick adevărat ar putea fi marea noastră
eroare.
Berg se arătă răbdător.
— Pot continua, rogu-te?
Müller răspunse:
— Da, scuze, continuă.
Della l-a adoptat pe Rodion după moartea lui Rupert. Asta înseamnă că
adolescentul a fost crescut în Uniunea Sovietică de un tată rus cu descendență germană și o mamă de origine germano-americană. Deci, poate vorbi toate trei limbile. Asta a rezolvat o problemă: legătura dintre comunistul Ro, germanul Robert Schick de pe cartea de vizită a Annei Gross și vorbitorul de engleză Lord Robert Hurlbutt.
VP - 326
Rodion nu se simțea bine în Uniunea Sovietică. Cine s-ar fi putut simți bine sub regimul Stalinist? Dar existau și alte motive, subconștiente, pentru melancolia lui. Își pierduse copilăria și chiar dacă acum a avut norocul să fie adoptat, știa că nu era el copilul dorit. Rodion era un surogat, un înlocuitor al celor doi copii pierduți ai Dellei. Rodion și-a hrănit ranchiuna: împotriva fratelui mort, împotriva fratelui din Germania, dar mai ales împotriva mamei care îl hărăzise acestui rol predeterminat. Adolescenții sunt în genere furioși; acesta avea și un motiv. Furia lui a început să crească precum iarba rea. Curând mânia lui n-a mai putut fi controlată. A început să
nutrească sentimente nefirești de răzbunare.
Müller asculta cu interes. Berg continuă cu încredere nou-descoperită.
Când Rodion a ajuns la maturitate, a trecut granițele, dându-se drept german și stabilindu-se apoi în München. Probabil știa câte ceva despre oraș
din amintirile părinților. Era de asemeni orașul unde se născuseră amândoi frații pe care-i ura. Era fermecător ca mama lui și cu siguranță fără scrupule tot ca ea. Nu s-a căsătorit din două motive: primul, nevasta și copiii ar fi putut în mod accidental să-i dezvăluie identitatea. Al doilea, neavând o familie care să-l țină pe loc, putea să acționeze până ajungea la o poziție care să-i confere putere.
Omul a mirosit repede cine îl putea ajuta din punct de vedere politic. A fost întotdeauna un animal politic: politic și ascuns. Numai un om ascuns ar fi putut să treacă cu succes în toți acești ani drept un ofițer de poliție născut în Germania. Numai un om foarte ascuns ar fi putut la nevoie să se reinventeze ca un conte rus sau un lord englez.
— Dar de ce să-și asume atâtea sosii riscând să-și dezvăluie identitatea?
— Bună întrebare.
— Atunci să auzim răspunsul!
— Așteaptă, te rog! Încă nu am meditat destul la asta.
Müller zâmbi din nou.
— Meditează liniștit. Sunt mai dificil zilele astea. A fost o săptămână grea.
— Într-adevăr. Dacă aș fi fost în locul tău, aș fi luat-o razna până acum.
Berg își adună gândurile.
— Cred că după ce a jucat în toți acești ani rolul de fiu al Dellei, n-a fost deloc greu să intre în pielea altor personaje. Cred că îl încântă subterfugiul.
De asemeni, putea face bani jucând pe contele rus. Marlena Druer era o boemă independentă bogată, subjugată de ideea revoluției. Rodion a pretins că îi împărtășește entuziasmul pentru insurecția comunistă. El i-a spus că
avea să pună în practică ceea ce au imaginat în cuvinte; ea i-a dat bani pentru acest proiect.
— N-ar fi putut afla cine era cu adevărat?
VP - 327
— Nu era din München, de aceea a și ales-o. Cu siguranță nu cunoștea pe nimeni din eșalonul superior al departamentului de poliție. Pentru Marlena, contele rus care semna „Ro” era hotărât să aducă comunismul la München așa cum făcuse Kurt Eisner cu un deceniu mai devreme.
— De acord, spuse Müller. Asta are o oarecare logică. Dar ce e cu Anna Gross?
— Ro nu se putea însura deoarece risca să-și dezvăluie identitatea. Avea nevoie de o femeie.
— Pentru asta există târfe, Axel.
— Sunt sigur că se ducea la târfe. Dar unui bărbat ca el îi plăcea și riscul pentru că îl incita. Ce este mai palpitant decât să-i iei altuia nevasta?
Impostorii joacă roluri pentru că le face plăcere s-o facă. În rolul lui de conte rus, el era în căutare de senzații tari: comunistul rebel și boemul. Ce contrast extraordinar cu viața cotidiană ca funcționar german serios.
— Dar cu siguranță Anna, care locuia în München, ar fi putut afla cine este.
— Nu neapărat. De cele mai multe ori el nu iese în public, tot ce face este în spatele scenei. Și dacă s-a străduit să iasă numai deghizat? Când te întâlnești cu un conte rus, nu te aștepți să vezi un polițist din München, așa-i? Nu vom ști niciodată dacă Anna i-a cunoscut adevărata identitate. Dar știm bine că Anna era însărcinată când a murit. Și știm de la menajera Annei că ea și soțul ei încercaseră fără succes să conceapă un copil.
