Îi trag pantalonii în sus.

— Acum plec.

— Te conduc, zice ea încet, stând deoparte.

O iau de mână şi mă desprind cu greu de ea când ajungem la uşa de la intrare. O parte din mine nu vrea să plece.

— Nu trebuie să‑l suni pe Taylor? mă întreabă, cu ochii lipiţi de fermoarul hainei mele de piele.

— Taylor e aici de la ora nouă. Uită‑te la mine.

Mă priveşte cu ochii ei albaştri şi mari printre genele dese şi lungi.

— N‑ai plâns.

Am o voce joasă.

Şi m‑ai lăsat să te plesnesc la fund. Eşti uimitoare.

O iau în braţe şi o sărut, arătându‑mi astfel recunoştinţa şi strân‑

gând‑o la piept.

— Duminică, şoptesc, înfierbântat, aproape de buzele ei.

Îi dau drumul brusc ca să nu fiu tentat s‑o întreb dacă pot rămâne, apoi ies în stradă, acolo unde Taylor mă aşteaptă în SUV.

După ce intru în maşină, mă uit în urmă, dar a dispărut. Poate că e obosită… ca şi mine.

Obosită la modul plăcut.

Cred că asta a fost cea mai plăcută discuţie despre „limite flexi‑

bile“ pe care am purtat‑o vreodată.

La naiba, femeia asta este imprevizibilă. Închid ochii şi o văd urcată pe mine, cu capul dat pe spate în extaz. Ana nu face lucrurile pe jumătate. Se dăruieşte. Şi când te gândeşti că a făcut sex pentru prima dată cu abia o săptămână în urmă.

Cu mine. Cu nimeni altcineva.

Zâmbesc şi mă uit pe geamul maşinii, dar nu‑mi văd decât chipul fantomatic reflectat în fereastră. Aşa că închid ochii şi mă las pradă visării.

Antrenamentul va fi distractiv.

Taylor mă trezeşte din visare.

— Am ajuns, domnule Grey.

— Mulţumesc, mormăi eu. Am o şedinţă dimineaţă.

— La hotel?

— Da. O videoconferinţă. N‑o să am nevoie să mă duci nicăieri.

Dar aş vrea să plec înainte de prânz.

— La ce oră vreţi să strâng?

— La zece şi jumătate.

— Foarte bine, domnule. Telefonul BlackBerry pe care l‑aţi cerut va fi livrat domnişoarei Steele mâine.

— Bine. Mi‑am adus aminte. Poţi să iei tu mâine vechea ei maşină şi să scapi de ea? Nu mai vreau s‑o conducă.

— Desigur. Am un prieten care reface maşini vechi. Poate‑l inte‑

resează. Mă voi ocupa. Altceva?

— Nu, mulţumesc. Noapte bună.

— Noapte bună.

Îl las pe Taylor să parcheze SUV‑ul şi urc în apartament.

Deschid o sticlă de apă minerală din frigider şi mă aşez la birou, pornind laptopul.

Niciun e‑mail urgent.

Dar scopul meu real e să‑i spun noapte bună Anei.

De la: Christian Grey

Despre: Tine

Data: 26 mai 2011, 23:14

Către: Anastasia Steele

318 Grey

E L James 319

Dragă domnişoară Steele,

Eşti pur şi simplu extraordinară. Cea mai frumoasă, inteligentă, spirituală şi curajoasă femeie pe care am cunoscut‑o. Ia un Advil —

asta nu e o rugăminte. Şi să nu mai conduci niciodată broscuţa. Voi afla.

Christian Grey