Geme şi‑şi mişcă şoldurile odată cu limba mea invadatoare şi insistentă, iar picioarele ei încep să tremure.
Destul. Vreau să‑mi dau drumul în ea.
Va fi din nou o atingere directă, ca la Savannah. O eliberez, mă
ridic şi îi apuc faţa în mâini, sărutându‑i apăsat gura surprinsă şi dezamăgită. Îmi deschei fermoarul şi o ridic.
— Pune‑ţi picioarele în jurul meu, iubito.
Am o voce aspră şi zorită. De îndată ce face cum i‑am spus, o pătrund, alunecând în ea.
E a mea. E raiul însuşi.
Se agaţă de mine şi scânceşte când intru în ea — încet la început, apoi mai iute, până ce trupul meu pune stăpânire pe ea, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai tare, cu faţa lipită de gâtul ei. Geme şi o simt cum se strânge mai aproape de mine şi mă
pierd în ea, în noi, iar ea ajunge la orgasm, cu un ţipăt de plăcere.
O simt cum pulsează în jurul trupului meu şi asta mă face să mă
dezlănţui. Îmi dau drumul adânc şi tare înăuntrul ei, strigându‑i răguşit numele.
O sărut pe gât, aşteptând‑o să se liniştească, şi nu vreau să mă
retrag. Suntem înconjuraţi de aburi, iar cămaşa şi pantalonii mi s‑au lipit de trup, dar nu‑mi pasă. Ana îşi încetineşte respiraţia şi pare mult mai grea în braţele mele, acum, că s‑a relaxat. Când ies din ea, are o expresie ameţită, aşa că o ajut să aterizeze pe ambele picioare.
Zâmbeşte triumfător.
— Pari bucuros să mă vezi, zice ea.
— Da, domnişoară Steele, cred că bucuria mea se vede cu ochiul liber. Vino — hai să te bag la duş.
Mă dezbrac repede şi, când sunt complet gol, încep să‑i desfac nasturii de la bluză. Privirea i se mută de la mâinile mele la faţa mea.
— Cum ai călătorit? o‑ntreb.
— Bine, mulţumesc, spune ea, cu vocea puţin răguşită. Mulţu‑
mesc încă o dată pentru biletul de la clasa întâi. E mult mai frumos să călătoreşti aşa.
Trage adânc aer în piept, ca şi cum şi‑ar face curaj.
— Am câteva veşti.
— Ah?
Acum ce mai e? Îi scot bluza şi‑o aşez peste hainele mele.
— Am o slujbă.
Pare că şovăie.
De ce? Credea că mă voi supăra? Sigur că şi‑a găsit o slujbă. Mă
simt foarte mândru de ea.
— Felicitări, domnişoară Steele. Acum îmi spui şi unde? întreb zâmbind.
— Nu ştii?
— De ce aş şti aşa ceva?
— Cu tehnicile tale de urmărie, mă gândeam că puteai afla…
Se opreşte din vorbit, studiindu‑mi chipul.
568 Grey
E L James 569
— Anastasia, nu m‑aş gândi niciodată să intervin în cariera ta.
Numai dacă mi‑ai cere tu asta, desigur.
— Deci nu ştii la ce companie m‑am angajat?
— Nu. Ştiu că sunt patru edituri în Seattle — deci presupun că
la una dintre ele.
