Deschid ochii, e întuneric.
În sfârșit, mă ridic în picioare. În oglinda din baie, părul meu nu mai e negru.
Culoarea a pălit, până la un șaten-ruginiu, cu rădăcini blonde. Am pielea plină de pistrui și buzele arse de soare.
Nu sunt prea sigură cine e fata din oglindă.
Bosh, Grendel și Poppy mă urmează afară din casă, gâfâind și bâțâindu-și cozile.
160
În bucătăria de la Noua Clairmont, mătușile fac sendvișuri pentru un picnic la prânz. Ginny curăță frigiderul. Ed pune sticle cu limonadă și bere de ghimbir într-o ladă frigorifică.
Ed.
Bună, Ed.
Îmi face cu mâna. Desface o sticlă de bere și i-o dă lui Carrie. Scotocește prin congelator după încă o pungă cu gheață.
Bonnie citește și Liberty taie roșii. Două torturi, unul pe care scrie ciocolată și altul pe care scrie vanilie, stau pe blatul de bucătărie în ambalajele de cofetărie.
Le urez gemenelor „La mulți ani!”
Bonnie își ridică privirea din cartea ei cu Apariții colective.
— Te simți mai bine? mă întreabă.
— Da.
— Nu arăți mult mai bine.
— Tacă-ți gura.
— Bonnie pur și simplu n-are minte și n-avem ce să facem în privința asta, spune Liberty. Dar mâine-dimineață mergem să ne dăm cu barca dacă vrei să vii.
— OK, spun.
— Nu poți să conduci. Noi conducem.
— Da.
Mami mă îmbrățișează, una dintre îmbrățișările ei lungi, îngrijorate, dar nu-i spun nimic.
Nu încă. Poate nu pentru o vreme.
Oricum, știe că acum îmi amintesc totul.
A știut din clipa în care a venit la ușa mea, îmi dau seama.
O las să-mi dea o turtă de cartofi pe care mi-a păstrat-o de la micul dejun și îmi iau singură suc de portocale din frigider.
Găsesc un marker și îmi scriu pe mâini.
Stânga: Fii un pic. Dreapta: mai bună.
Afară, Taft și Will pierd vremea prin grădina japoneză. Caută pietre neobișnuite. Caut și eu cu ei. Îmi cer să caut din cele lucioase și de asemenea unele care să poată fi folosite drept capete de săgeți.
Taft îmi dă una stacojie pe care a găsit-o, fiindcă își amintește că îmi plac pietrele stacojii, și mi-o pun în buzunar.
161
86.
După-amiază mă duc împreună cu bunicul în Edgartown. Mătușa Bess insistă
să ne conducă ea, dar își vede de treburile ei singură, în timp ce noi mergem la cumpărături. Găsesc niște genți de umăr drăguțe din pânză pentru gemene și bunicul insistă să-mi cumpere o carte de povești de la librăria din Edgartown.
— Văd că s-a întors Ed, spun, în timp ce așteptăm la casă.
— M-hm.
— Nu-ți place de el.
— Nu foarte tare.
— Dar e aici.
— Da.
