Plâng fiindcă sunt singura în viață dintre noi. Fiindcă va trebui să trec prin viață
fără Mincinoși. Fiindcă ei vor trebui să treacă prin ce-i așteaptă fără mine.
Eu, Gat, Johnny și Mirren.
Mirren, Gat, Johnny și cu mine.
Am fost aici, vara asta.
Și n-am fost aici.
Da, și totuși nu.
A fost vina mea, vina mea, vina mea – și totuși ei mă iubesc oricum. În ciuda bieților câini, în ciuda prostiei și a grandomaniei mele, în ciuda crimei noastre, în ciuda egoismului meu, în ciuda smiorcăielii mele, în ciuda norocului meu chior de-a fi singura rămasă și a incapacității mele de-a aprecia asta, când ei – ei nu mai au nimic. Nimic, cu excepția acestei ultime veri împreună.
Mi-au spus că mă iubesc.
Am simțit-o în sărutul lui Gat.
În râsul lui Johnny.
Mirren chiar mi-a strigat-o peste tot oceanul.
•
Bănuiesc că de asta mă aflu aici.
Fiindcă aveam nevoie de ei.
83.
Mami bate la ușă și mă strigă.
156
Nu-i răspund.
După o oră, bate din nou.
— Lasă-mă să intru, te rog.
— Du-te, te rog.
— E o migrenă? Spune-mi măcar atât.
— Nu e o migrenă, spun. E altceva.
— Te iubesc, Cady, îmi spune.
Mi-o spune tot timpul, de când m-am îmbolnăvit, dar abia acum îmi dau seama ce vrea mami să spună:
Te iubesc în ciuda durerii pe care mi-o provoci. Chiar și dacă ești nebună.
Te iubesc în ciuda lucrurilor pe care bănuiesc că le-ai făcut.
— Știi că te iubim cu toții, da? îmi strigă prin ușă. Mătușa Bess, mătușa Carrie și bunicul, toată lumea. Bess face plăcinta cu afine care îți place ție. O să fie gata în jumătate de oră. Poți să mănânci la micul dejun. O s-o întreb.
Mă ridic. Mă duc și crap un pic ușa.
— Spune-i mătușii Bess că îi mulțumesc, zic. Doar că nu pot veni chiar acum.
— Ai plâns, spune mami.
— Puțin.
— Înțeleg.
— Îmi pare rău. Știu că vrei să vin la micul dejun.
— Nu-i nevoie să spui că-ți pare rău, îmi zice mami. Serios, nu-i nevoie să spui vreodată că-ți pare rău, Cady.
84.
Ca de obicei, nu se vede nimeni la Cuddledown, până când nu mi se aud picioarele pe trepte. Apoi apare Johnny în ușă, călcând cu băgare de seamă peste cioburile sparte. Când îmi vede fața, se oprește.
— Ți-ai amintit, spune.
Dau din cap.
