Acest extras şi următorul indică faptul că anumite caracteristici fizice specifice unei încarnări pot să rezulte din cele ale unei vieţi anterioare.
[...] în Egipt, când indivizii încercau să se pregătească
pentru a-şi servi semenii ca un tot, [entitatea] intervenea, în Templul Sacrificiului, pentru purificarea corpului a numeroase persoane, suprimându-le apendice jenante sau care provocaseră vechi tulburări între oameni; ajuta la regenerarea persoanelor datorită credinţelor preotului şi ale atlanţilor. (1837-1, 4 martie 1939) Este clar că, în aceste temple, era posibil să se provoace schimbări fizice radicale la indivizi, schimbări care, în unele cazuri, aveau probabil influenţă asupra generaţiilor viitoare:
[...] în Egipt, în timpul corelării unor activităţi ale indigenilor, preotul şi atlanţii - entitatea în parte egipteană, în parte atlantă - se asociau pentru pregătirea şi prezentarea mijloacelor prin care rasa ar fi putut să fie schimbată. (1695-1, 29 septembrie 1938)
„Lectura” următoare face aluzie la acele instituţii egiptene unde aveau loc schimbări mentale şi fizice:
[...] în Egipt, în timpul acelor tulburări şi conflicte între indigeni, [entitatea] făcea parte din casa regală şi dintre acei atlanţi care soseau în ţară... Mai târziu, la restabilirea autorităţii preotului, a ajutat, în Templul Frumuseţii şi Templul Sacrificiului, la tratarea fi interpretarea bolilor...
(1404-1, 5 iulie 1937)
Trebuie să fi fost o perioadă de mari progrese, plină
de speranţe şi de bucurii pentru „lucruri” sau sclavi.
Cunoştinţele ştiinţifice ale atlanţilor erau acum consacrate unor scopuri constructive şi erau aplicate în acele temple din Egipt, pentru a permite sclavilor sau
„lucrurilor” să scape de diformităţi - fizice sau morale -
care le întârziau dezvoltarea.
[...] în Egipt, în perioada reconstrucţiei, [entitatea] era activă în Templul Sacrificiului, foarte pricepută în folosirea acelor mijloace aduse de atlanţi, prin care forţele electrice
- cum am zice astăzi - erau folosite pentru ablaţiaapendicelor şi lucrurilor care provocau reacţii în părţilecervicale ale corpului. (2927-1,1 mai 1943)
[...] un atlant venit în Egipt [...] ajuta unele persoane să elimine apendicele sau diformităţile forţelor animale, ajuta numeroşi oameni din multe ţări şi limbaje, ajuta lapregătirea celor care mergeau în Templul Sacrificiului şi
Templul Frumuseţii. (774-4, 30 martie 1936) Erau transformaţi nu numai indivizi care mergeau în aceste temple, ci şi copiii lor:
[...] în Egipt - vlăstar al celor care intraseră în Templul
Sacrificiului - ales de preot, precum şi de susţinătoriiregelui şi ai atlanţilor - entitatea era un exemplu a ceea ceputea să rezulte din astfel de preparări, înainte deperioada de concepere. (2144-1, 11 martie 1940) Extrasele pe care le-am citat ar putea părea fantastice, dar nu mai mult decât titlul scris cu litere groase într-un jurnal din 20 noiembrie 1966. Virginia Pilot publica atunci un articol lung, consacrat unor experienţe efectuate asupra creierului omenesc, folosindu-se electricitate şi produse chimice. Subtitlul articolului punea o întrebare: „Controlul creierului uman va fi următoarea treaptă de evoluţie a omului?” Autorul explica apoi cum animale turbate deveneau brusc calme şi docile, ca urmare a unor impulsuri electrice practicate pe creier. Bolnavi mentali închişi în ei redeveneau conştienţi de lumea din jur, când se inserau în creierul lor nişte fire electrice minuscule; în acelaşi mod, persoane deprimate îşi vedeau transformate emoţiile, impulsurile şi dispoziţiile. Cercetarea progresează cu o rapiditate atât de mare, încât tehnicile actuale de spălare a creierului vor deveni curând o joacă de copil. Controlul activităţii chimice şi electrice a centrilor cervicali, impulsurile artificiale vor permite „depăşirea maladiilor mentale, readaptarea minţilor deranjate, vor ajuta întârziaţii mentali să-şi reia locul în societate, va ridica inteligenţa umană la niveluri de neimaginat până acum şi va elibera fiinţele umane de emoţiile periculoase”, dar există şi riscul „realizării unei închisori pentru omenire şi al
standardizării comportamentului, astfel încât să se ajungă la un nou sclavaj”.
Aceste câteva fraze extrase dintr-un articol apărut în 1966 amintesc de „lecturile” lui Edgar Cayce, care descriu controlul „lucrurilor” din Atlantida. Şi de ce nu? Căci, dacă reîncarnarea este un fapt, tehnicile sunt pur şi simplu redescoperite de către cei care le-au inventat iniţial. Acelaşi articol îl citează pe doctorul Heath, de la Universitatea din Tulane: „Datorită folosirii unor tehnici şi agenţi chimici care permit controlul creierului, va fi poate posibil să ghidăm indivizii şi masele, şi să facem asta fără ştirea lor sau cooperarea victimelor. Nu este subiectul unui roman de anticipaţie. Chiar am ajuns aici”.
Extrasul următor ne face să credem că tehnici asemănătoare erau folosite în mod curent în Atlantida:
[Entitatea era] printre cei care îşi consacrau ştiinţa şi arta diferitelor condiţii create ca să constrângă un popor să
se supună influenţelor la care se doreşte să fie supus.
(Asemenea explicaţii suplimentare, din această „lectură”, indică faptul că, pentru a se ajunge la acest rezultat, erau folosite aparate electrice şi mecanice.) (440-1,14
noiembrie 1933)
Articolul din Virginia Pilot nu este totuşi primul, nici singurul care se ocupă de acest subiect. În ClevelandPress, din octombrie 1956, din articolul Un savant imaginează roboţi cu creier încorporat, aflăm că
inginerul Curtiss R. Schafer, de la Laboratorul de
Cercetare al Norden-Keyat Corporation, anunţa că într-o zi nişte aparate radio microscopice ar putea să fie plasate în creier şi să facă astfel sclave naţiuni întregi.
Aceste aparate ar permite orbilor să vadă, prin inducţie de curenţi electrici în nervii optici. Acestea ar fi binefacerile ştiinţei. Dar, pe de altă parte, acelaşi sistem ar putea să fie folosit pentru echiparea unui copil cu o
„priză”, montată sub pielea capului, de unde ar porni electrozi care ar atinge unele părţi ale creierului. Mai târziu, un receptor radio miniaturizat, cu o antenă, ar putea să fie branşat la această „priză”. Potrivit lui Schafer: „Mai târziu, recepţiile senzoriale ale copilului şi activitatea sa musculară ar putea să fie modificate sau în întregime controlate de semnale bioelectrice, emise de un emiţător central guvernamental. Fiinţa, altădată
umană, ar deveni astfel o maşină ieftină, uşor de creat şi de manipulat”.
Amintire din Atlantida?
Un alt articol din Virginia Pilot (27 noiembrie 1966) descrie o tehnică ce se apropie şi ea mult de ceea ce a putut să se petreacă în Atlantida, când fiinţele omeneşti
„s-au împotmolit în materie”. Intitulat Clonele aplicate rasei umane, articolul îl citează pe profesorul Joshua Lederberg, laureat al Premiului Nobel pentru genetică:
„Curând va fi posibil să ameliorăm şi să transformăm rasele umane, în acelaşi mod în care cultivăm trandafiri, printr-un sistem de altoiuri sau de grefe”. Această metodă
ar permite să se creeze zeci sau sute de indivizi identici.
Factorii esenţiali ai tehnicii au fost deja încercaţi şi demonstraţi pe broaşte, şi ar putea să fie aplicaţi foarte
bine într-o zi la animalele zise superioare. „Procedeul pare simplu. S-ar preleva nucleul unei celule de la un individ pe care am dori să-l reproducem pentru a-l implanta într-o celulă ovariană umană, care ar fi apoi plasată într-o matrice, ca să se dezvolte acolo. Oul fecundat normal conţine gene provenind de la cei doi părinţi. Dar nucleul celular al unui ţesut uman individual conţine planul genetic complet al unui individ. Astfel, folosind acest nucleu ca o grefa, ar fi posibil să se creeze un nou individ, geamăn identic cu primul”. Profesorul Lederberg crede că
această tehnică ar bulversa toate principiile actuale referitoare la identitatea şi individualitatea umană.
„Clonele umane - aşa s-ar putea numi personalităţile identice astfel create - ar reuşi să comunice ca întregul fond al gemenilor reali sau identici. Organele ar putea să
