Nici un studiu aprofundat nu a fost făcut asupra Sfinxului. O astfel de lucrare de referinţă ar fi indispensabilă şi ar aduce o contribuţie preţioasă la egiptologie”.

După o primă călătorie în Egipt, domnişoara X s-a întors în California, ca să urmeze cursuri de egiptologie veche. S-a reîntors în Egipt pentru noi studii arheologice, dar cercetările ei au fost întrerupte de criza din Orientul Mijlociu.

UMBRA ATLANTIDEI

Multor oameni le vine greu să creadă în existenţa unei civilizaţii avansate în Atlantida - aşa cum a descris-o Edgar Cayce - şi că ea a putut să dispară fără să lase urme. Totuşi, câteva minute de reflecţie sunt de ajuns ca

să înţelegeau că acest lucru este mai puţin imposibil decât ar pare la prima vedere. Cu mai puţin de un secol şi jumătate în urmă, numai autorii de ficţiune, cu imaginaţia lor debordantă, puteau să viseze la lucruri precum televiziunea, submarinul atomic şi bomba cu hidrogen, medicamentele miraculoase, călătoria cu avionul supersonic. În mai puţin de cincizeci de ani, naţiuni întregi au dispărut în haosul celor două războaie mondiale şi au apărut altele. Dacă ne gândim bine în ce măsură actuala noastră civilizaţie este tributară

comunicaţiilor, transporturilor şi energiei electrice, este uşor de conceput că un război atomic, dacă nu distruge complet omenirea, poate să-l trimită pe om literalmente în epoca de piatră. Multe civilizaţii, cărora istoria le-a păstrat amintirea, au prosperat şi au fost distruse în urma unor evenimente mai puţin catastrofale decât scufundarea Atlantidei. Este posibil ca după cinci mii de ani chiar şi numele lor să fie uitat.

În consecinţă, nu este deloc surprinzător că o naţiune, al cărei pământ se odihneşte pe fundul Atlanticului şi ai cărei locuitori s-au amestecat cu cei ai altor naţiuni, înainte cu mai bine de douăsprezece mii de ani, să fi lăsat atât de puţine urme. În schimb, este remarcabil faptul că legenda s-a perpetuat, ca să

amintească distrugerea a ceea ce trebuie să fi fost o naţiune extraordinară, a cărei civilizaţie era, în multe privinţe, asemănătoare cu a noastră.

Această similitudine o amintesc „lecturile” lui Edgar Cayce, căci aceiaşi indivizi se reîncarnează astăzi.

Talentele, invenţia, capacităţile atlanţilor se manifestă

din nou la indivizi din epoca noastră. Să ne amintim de cele două persoane, foşti atlanţi, pomeniţi la începutul acestei cărţi, pentru a arăta că aceleaşi fenomene se produc la o scară cu mult mai mare în lumea noastă

actuală. În cincizeci de ani am asistat la un progres ştiinţific mult mai mare decât în tot restul istoriei omenirii. De ce această bruscă strălucire a minţii inventive a omului? „Razele morţii”, „teribilele cristale”, descrise de Edgar Cayce în „lecturile de viaţă”, seamănă

aproape perfect cu laserele şi cu uzinele atomice de astăzi, atât pe cât era posibil să fie descrise în anii ’20 sau

’30, când au fost făcute aceste „lecturi”.

Sclavii, „automate” sau „lucruri” descrise în

„lecturile” despre viaţa în Atlantida, par să fi revenit ca să

ne obsedeze: la masele umane neprivilegiate, sub educate şi sărace. În Statele Unite, unde progresul ştiinţific atinge culmi

incredibile,

problema

rasială

rămâne

nesoluţionată. În Atlantida, omul trebuia să aleagă între

„fiii Legii lui Unu” (adică înţelegerea legăturii omului cu Dumnezeu) şi fiii lui Belial (sau folosirea nesăbuită a acelor puteri creatoare pentru plăcerea egoistă). Atunci, conflictele dintre oameni au provocat distrugerea fizică a ţării. Astăzi, omul este din nou constrâns să aleagă între egoism şi abnegaţie. Are în mâini elementele care îi permit

să-şi amelioreze existenţa; poate să-şi folosească

cunoştinţele şi noile descoperiri pentru binele tuturor, ca să vindece bolnavii şi să pună capăt foametei. Dar aceleaşi descoperiri îi oferă posibilitatea să provoace o distrugere care să o egaleze pe cea a Atlantidei.

În „lecturi”, unele indicaţii lasă să se întrevadă că

schimbări, distrugeri viitoare ar putea să provină din cauze naturale. Una dintre ele a fost făcută în 1940, a doua, în 1943.

Poseidia va fi una dintre primele părţi din Atlantidacare va ieşi la suprafaţă din ape, nu peste mult timp. (958-3, 28 iunie 1940)

[...] în Atlantida, în timpul primelor revolte şi primei distrugeri a acestei ţări, asemănătoare cu cele care vor avea loc în viitoarea generaţie, în alte ţări. (3209-2, 30

decembrie 1943)

În Larousse găsim această definiţie a „generaţiei”:

„Durată de timp care desparte fiecare dintre gradele de filiaţie ( există aproximativ trei generaţii într-un secol)”.

Definiţia

Dicţionarului Robert

este

aproape

asemănătoare:

„Durată

de

timp

corespunzând

intervalului care desparte fiecare din gradele unei filiaţii (evaluată cam la treizeci de ani)”.

În ceea ce priveşte schimbările fizice: Pământul se varupe în partea vestică a Americii. Cea mai mare parte aJaponiei va fi înghiţită de ape. Nordul Europei se vaschimba cât ai clipi din ochi. Pământuri vor apărea în largul

coastelor estice ale Americii.

Se vor produce seisme şi ridicări în regiunile arctice, şierupţii vulcanice în regiunile toride ale globului, şi atuncise va produce o deplasare a polilor, astfel încât aceste ţărivor deveni mai tropicale, şi vor creşte acolo ferigi uriaşe şimuşchi.

Toate acestea vor începe când acele timpuri vor fiproclamate cele în care Lumina Sa va fi din nou zărită înnori. (3976-15,19 ianuarie 1934)

Î.12: Când vor începe aceste schimbări în activitateaterestră?

R.12: Când vor avea loc primele seisme în mările dinsud [altfel spus, Pacificul de Sud, bineînţeles] şi care se vor produce la antipozii săi sau aproape alte bulversări, precum în Mediterana şi în regiunea Atena [Etna?]. Atunci vom şti că totul a început.

Î.14: Vor avea loc schimbări fizice ale suprafeţeiterestre, în America de Nord? Şi care vor fi regiunileafectate, şi cum vor fi?

R.14: În toată ţara vom asista la schimbări mai multsau mai puţin importante. Cea mai gravă, după cumvedem, se va produce pe coasta atlantică a Statelor Unite.