de haine şi de confortul casei. (1120-1,13 februarie 1936) Conform „lecturilor”, mulţi egipteni din acel timp erau deficienţi (mental, moral sau fizic).
[...] pe pământ egiptean, când au sosit acele populaţii refugiate din Atlantida, [entitatea] era al treilea copil atlant născut în Egipt, şi pentru mulţi, pentru mulţi indigeni, mulţi dintre cei care urmau învăţăturile lui Ra-Ta, era o curiozitate, căci copilul era perfect: corp, formă, culoare.
(3645-1,15 ianuarie 1944)
[Era] venit din Egipt, când copiii Legii lui Unu au înţeles că pământul Poseidiei sau Atlantida avea să fie distrus.
(Această „lectură” menţionează şi învăţătura unui preot, precum şi construirea de temple ale Sacrificiului şi ale Frumuseţii.) [...] acestea [templele] ofereau mijlocul de curăţire a corpului şi spiritului, cum ar face azi o şcoală sau un spital. (1007-3,26 iunie 1938)
[Entitatea se afla] printre atlanţii care au venit din Egipt, în timpul reîntoarcerii preotului şi al instaurării legii penale, precum şi a legilor morale şi spirituale. (1007-1,20
septembrie 1935)
Extrasele următoare evocă exilul şi rechemarea preotului. Să se observe omogenitatea afirmaţiilor în
„lecturi” făcute pentru indivizi diferiţi, la o distanţă de câţiva ani.
[...] în Egipt, [entitatea era] unul dintre gardienii trimişi cu preotul acolo unde este astăzi pământul Abisiniei, în timpul celor opt ani de exil al acestui preot. (1650-1,29 iulie
1938)
[Venită] în Egipt pe vremea tulburărilor, a exilului preotului şi a reunirii refugiaţilor atlanţi, [entitatea] a ajuns din ţara părţilor sau din Persia, de unde proveneau cuceritorii Egiptului de atunci. (1472-1, 6 noiembrie 1937)
[...] în Egipt [entitatea] s-a ocupat mai ales de unificarea ţării, chemându-l pe preot, şi acceptând şi autorizând activităţile celor care veniseră din Atlantida.
(1767-2, 8 ianuarie 1939)
[...] în Egipt, pe timpul când se ducea muncă de lămurire cu regele ca să-l cheme înapoi pe preot, [entitatea]
a ajutat la realizarea legăturilor între atlanţi şi populaţiaindigenă, pentru a hotărî rechemarea preotului. (2834-1,27 octombrie 1942)
Extrasul următor, luat dintr-o „lectură” făcută unui grup (în componenţa căruia se aflau unele persoane ce fuseseră cu Edgar Cayce în timpul încarnării sale egiptene), oferă detalii şi mai ample despre chemarea preotului şi evenimentele din Egipt la acea epocă.
Când atlanţii din acel timp de încarnare au început să
influenţeze viaţa spirituală şi morală a egiptenilor, întimpul acelor tulburări care au izbucnit în urma revoltelor,după cum s-a spus, s-a întâmplat ca poporul - îndeosebiindigenii şi cei care fuseseră partizanii ideilor preotului -
să dorească rechemarea celui exilat, ca să se ajungă la oînţelegere mai bună. Căci şefii şi conducătorii indigeni, înspecial, înţelegeau că propriile lor activităţi saureprezentarea în viaţa spirituală, morală şi religioasă vor fi
distruse dacă se adera la credinţele atlanţilor.
Şi, aşa cum ne-am putea exprima astăzi, unii auindicat că numai preotul ar fi capabil să facă faţă celor maiputernici şi celor mai avansaţi dintre aceşti atlanţi. Căciaduseseră cu ei (ca şi preotul) multe lucruri sau indivizi,sau entităţi, care erau fără scop, sau pur şi simpluautomate, pentru muncă, sau să-i secondeze pe şefi îndiferitele sfere de activitate.
Şi, după cum au descoperit indigenii, aceste fiinţe erauclasificate şi considerate ca un mare număr dintreautohtoni. Pentru asta, regele şi toţi cei care deţineauautoritatea au fost imploraţi să-l cheme înapoi pe preot.
La întoarcerea preotului, a început trierea celor caretrebuiau să deţină autoritatea, precum şi preceptelereligioase. Şi preotul a ales entităţi, indivizi din toatecastele, din toate profesiunile, din toate clasele, ca să fieplasaţi în posturi importante pentru treburile ţării, înpolitică sau economie.
Înţelepciunea acestei decizii - rechemarea preotului -
s-a confirmat foarte repede. Nu numai că atmosfera politică s-a destins, dar preotul a înfiinţat instituţii pentru spitalizarea şi educarea „lucrurilor”, acele fiinţe folosite drept sclavi.
Astfel, după cum a fost indicat, s-a simţit necesitateade a crea Templul Sacrificiului, templu unde entităţile,indivizii, se puteau oferi pentru purificarea corpului lor, casă devină adevărate entităţi sau suflete, care să semanifeste pe pământ cu activitatea totală a corpului, a
spiritului şi a sufletului. Aceasta a fost intenţia preotului,el însuşi ales pentru ca rasa pură, activităţile pure să
poată să se manifeste.
Natural, aceasta a provocat multe discuţii şi conflicteîn rândul şefilor şi al acelor grupuri de atlanţi. Astfel, după
cum a fost spus, a devenit necesar pentru preot să intre înmeditaţie, să se tragă de-o parte, să se purifice prinrugăciune constantă, căutare de sine şi deschiderepermanentă spre acele forţe.
Astfel au avut loc reîntinerirea preotului, întoarcereaforţei tinereţii, într-o stare care permitea o mai mareactivitate. Şi astfel a început o perioadă în care membriigrupului aici prezent s-au rugat şi au meditat cu entitatea;nu în comun, ci datorită propriei lor voinţe de a fi unificatescopurile, dorinţele. (281-43)
„Lectura” descrie apoi Templul Frumuseţii şi Templul Sacrificiului:
Le putem compara cu spitalele de astăzi, unde suntfolosite mijloace operatorii pentru extirparea tumorilor,excrescenţelor etc.
Templul Sacrificiului era o experienţă fizică, în timp ceTemplul Frumuseţii se ocupa mai curând de moral saumental, aici urmărindu-se spiritualizarea fără idolatrie şicristalizarea activităţilor sau serviciilor într-un scop definit,specializare care pregăteşte unele persoane pentruactivităţi definite. (281-43,1 noiembrie 1939)
„Lecturile” următoare fac aluzie la rechemarea preotului şi, de asemenea, la evenimentele care au
precedat şi au provocat această rechemare. Fie că sunt făcute la o distanţă în timp de şapte zile sau de şapte ani, ele descriu în acelaşi fel cele întâmplate în acea epocă în Egipt şi în Atlantida.
[...entitatea] a călătorit de mai multe ori între Atlantida sau Poseidia şi Egipt, în timpul distrugerilor, când mulţi indivizi sau grupuri se pregăteau să fugă din ţara ameninţată... Ea s-a stabilit în Egipt, după întoarcerea preotului Ra-Ta. (423-3, 22 ianuarie 1934)
[...] preoteasă a unui templu în Atlantida, când a avut loc divizarea popoarelor, datorită forţelor distrugătoare, ea a plecat în Egipt şi a contribuit la rechemarea preotului.
(1042-2,11 aprilie 1936)
