Atenţie la New York! (311-8, 9 aprilie 1932) În ceea ce priveşte transformările geografiei globului...,schimbări se vor produce aici gradat. Multe părţi alecoastei orientale vor fi date peste cap, precum şi multeregiuni ale coastelor occidentale şi, de asemenea, încentrul Statelor Unite.

Peste câţiva ani, din Atlantic şi din Pacific vor apăreapământuri. Şi ceea ce este astăzi coasta a numeroasenaţiuni va ajunge pe fundul oceanului. Şi chiar multe dintrecâmpurile de bătălie ale epocii noastre actuale [1941] vorfi acoperite de ape; golfurile, pământurile pe care nouaordine îşi va continua schimburile [vor fi diferite].

Regiuni ale coastei orientale ale statului New York şichiar oraşul New York vor dispărea. Dar asta se vaîntâmpla într-o altă generaţie şi, în acel moment, porţiunimeridionale din Carolina şi Georgia vor fi şi ele înghiţite deape [...]. Poate chiar înainte de New York.

Apele lacurilor [Marile Lacuri] se vor revărsa maicurând în golf [Golful Mexic] decât pe cale de apă naturală

despre care s-a vorbit recent...

Atunci regiunea unde locuieşte entitatea [1152, la Virginia Beach] va fi printre pământurile protejate, ca şiunele regiuni din ceea ce este astăzi Ohio, Indiana şiIllinois, şi cea mai mare parte din sudul Canadei şi dinestul acestei ţări; în timp ce pământurile situate la vest vorfi date peste cap, ca, natural, multe alte regiuni şi ţări.

(1152-11, 13 august 1941)

Pământul se va rupe în multe locuri. Va fi mai întâi oschimbare a aspectului fizic al coastei americane aPacificului. Vor fi ape eliberate de gheţuri în nordulGroenlandei. Multe pământuri vor ieşi la suprafaţă înMarea Caribelor şi vor apărea terenuri uscate [...]. Americade Sud va fi zguduită din nord şi până în extremitateasudică, şi în Antarctica, foarte departe în largul Ţării de

Foc, [vor apărea] un pământ şi o strâmtoare cu ape repezi.

(3976-15,19 ianuarie 1934)

Este vorba de previziuni, de profeţii. Ele vor permite probabil generaţiilor viitoare să verifice veridicitatea acestor evenimente.

Ce legătură au ele cu Atlantida? Mulţi indivizi care există azi pe Pământ sunt foşti atlanţi, care au văzut distrugerea ţării lor.

Dacă luăm în considerare tot ce s-a spus despre Atlantida, este indispensabil să ne amintim că „portretul”

pe care l-am trasat nu a fost inspirat de una sau două

„lecturi” ale lui Edgar Cayce. Informaţiile noastre au fost adunate din peste şase sute cincizeci de „lecturi de viaţă”

sau „lecturi” individuale, făcute în peste douăzeci de ani.

Aceste „lecturi” îi privea pe solicitanţi, ele evocau diferite încarnări, nu numai cele din Atlantida. Am putea să

spunem că informaţiile despre continentul înghiţit de ape sunt doar accesorii, şi totuşi logica, cronologia evenimentelor, continuitatea istoriei şi omogenitatea au ceva stupefiant. Dacă ţinem cont de justeţea diagnosticelor medicale ale lui Edgar Cayce („lecturile”

numite fizice), care au fost verificate şi au fost confirmate în aproape totalitatea cazurilor de somităţi medicale, nu putem să nu fim tulburaţi.

Dacă Edgar Cayce are dreptate, mulţi dintre oamenii care trăiesc astăzi au cunoscut, în vieţile anterioare, cataclismele care au lovit Atlantida. Problemele pe care indivizii şi naţiunile trebuie să le înfrunte în epoca

noastră nu sunt foarte diferite decât cele pe care, într-untrecut îndepărtat, aceleaşi naţiuni şi indivizi au trebuit să le rezolve. Toţi avem un liber-arbitru, toţi avem o şansă de a ne ameliora soarta, alegându-ne calea, atât ca persoane, cât şi ca naţiuni.

Cred cu fermitate în această libertate de alegere, nu cred că viitorul este imuabil şi scris definitiv. Foarte mulţi oameni au fost avertizaţi de posibilele dezastre viitoare -

în vis, de exemplu - şi au ţinut cont de asta ca să le evite.

Avem exemplul clasic al Cărţii lui Iona, din Biblie, unde un oraş întreg s-a căit şi a fost cruţat de mânia Domnului.

Dacă omul - pe plan naţional sau individual - reuşeşte să

devină conştient de adevărata sa natură şi de legăturile sale cu Dumnezeu, ar putea probabil să evite comiterea şi repetarea greşelilor trecute.

Hugh Lynn Cayce, directorul ARE, a spus de multe ori că efectul produs de filosofia exprimată în „lecturile”

individuale ale lui Edgar Cayce este rezultatul cel mai preţios al lucrărilor Asociaţiei pentru Cercetare şi Cunoaştere. Fiecare persoană trebuie să decidă singură

dacă contactul cu aceste lucrări i-a transformat existenţa,

a

făcut-o

mai

bună

suscitându-i

conştientizarea.

Opera lui Edgar Cayce i-a adus acestuia celebritatea, dar niciodată bogăţia. Nu a fost niciodată bogat, ba deseori a fost strâmtorat. Cayce era şi el om, şi în timp ce-i ajuta pe ceilalţi, părea natural să se întrebe de ce nu putea să se ajute pe el însuşi pe plan material. Într-o zi a

făcut apel la „lecturi” ca să pună această întrebare: Î.8: Ţinând cont de faptul că Edgar Cayce şi-a consacrat tot timpul muncii sale, explică de ce nu este în stare să obţină suficientă putere financiară ca să susţină

nevoile materiale ale familiei sale, şi ce ar trebui să facă

pentru a îndrepta această stare de lucruri.

R.8: Trăieşte mai aproape de CEL care face cele maiminunate daruri, cere şi ţi se va da; bate şi ţi se vadeschide. Dă şi ţi se va da însutit. Dă, dă, dă, şi vei primi.

Necesarul nu a lipsit niciodată şi nu va lipsi niciodată atâtatimp cât întotdeauna şi mai presus de orice vei urma caleaDomnului. (254-11)

O altă „lectură” - (262-89) - spune:

Aproape toţi credem că avem nevoie de mult mai multelucruri decât ar fi necesar în realitate.

Aceleaşi probleme ne copleşesc şi astăzi. Cităm din Virginia Pilot (21 iunie 1963): „Chiar avem nevoie de tot ce dorim? Nu, cu siguranţă. Şi, foarte probabil, aceste dorinţe, preocuparea pe care o avem şi timpul pe care îl petrecem visând la tot ce ne-ar plăcea să avem, dar de care nu avem o nevoie reală, ne împiedică să ne bucurăm de bunăstarea noastră.

Aproape toţi americanii pot să-şi satisfacă nevoile esenţiale. Chiar şi pensionarii cu un venit minim au casă, haine, ce mânca, beneficiază de ajutor medical, au posibilitatea să se uite la televizor şi le rămân destui bani să-şi ofere din când în când o îngheţată sau o prăjitură.

Dar în loc să aprecieze acest minim, care ar fi considerat ca un maximum de binefacere pentru milioane de fiinţe, care trăiesc în alte părţi ale lumii, mulţi preferă să facă

lista a ceea ce le lipseşte şi se plâng de soarta lor.

Îmbătrânind, când resursele şi veniturile scad, ar trebui să ne adaptăm şi să dăm dovadă de spirit practic.

Înainte de a ne cheltui banii ca să achiziţionăm obiecte care ne încântă, ar trebui să avem obiceiul să ne întrebăm dacă chiar avem nevoie de acele lucruri sau doar le dorim pur şi simplu”.

Ne petrecem existenţa achiziţionând bunuri pe care nu le putem lua cu noi părăsind acest pământ. Ar trebui să ne consacrăm atenţia dezvoltării calităţilor spirituale, care ne vor urma în eternitate.