Entitatea s-a alăturat acestor atlanţi şi a devenit opreoteasă şi, în unii munţi ai acestei ţări - îndeosebi în
regiunile de sus ale Nilului, unde au existat activităţi înmunţi -, încă se mai pot vedea imagini ale entităţii, lângă
intrarea mormintelor care se află acolo.
Entitatea se numea atunci Ai-Ellaiin, şi hieroglifele cese vor descoperi sunt următoarele: ibisul (pasărea cu acestnume), omul cu coarne, ibisul întors în direcţia opusă,taurul sacru Apis, omul cu cagulă reprezentând poporuletiopian, crucea, şarpele (început), bastonul sau toiagulpurtând simbolul (care era cel al entităţii în acea încarnare)a doi de B întorşi unul spre altul, sau o tijă dreaptă cu două
bucle de o parte şi de alta, cu capul de şarpe în vârf, îndouă direcţii. (559-7, 25 mai 1934)
Ar fi interesant să se facă săpături în această regiune, menţionată în „lectură”, ca să se vadă dacă se află acolo acele simboluri.
Extrasul următor se referă la o încarnare individuală
în această perioadă şi se termină cu o profeţie: Înainte de viaţa prezentă, entitatea se afla în Egipt, în timpul conflictelor şi încercărilor grele prin care a trecut ţara, când preotul a fost rechemat. Entitatea îl cunoştea bine pe preot, precum şi pe cei care îl exilaseră, dar şi personalităţile influente venite din Atlantida. În Atlantida, entitatea a făcut studii aprofundate, dar activitatea şi-a exercitat-o în Egipt, compilând informaţii şi arhive; iar o parte dintre aceste lucrări vor putea să fie descoperite în piramidele care au fost construite de entitate, numită It-Ao.
(2823-1, 26 septembrie 1942)
„Lecturile” fac aluzie - în afara documentelor
depozitate în Egipt - şi la o civilizaţie contemporană, din deşertul Mongoliei şi deşertul Gobi. Pentru cei interesaţi, iată câteva indicii:
Vedem că entitatea folosea acel metal pe care îl numimfier sau un aliaj de fier şi cupru, care actualmente nu semai găseşte; sau de cupru călit, aliat cu o mică parte defier, astfel încât metalul să fie întărit de proprietăţilefierului, şi folosit la fel ca celelalte aliaje descoperite laegipteni, peruvieni şi pe pământul Caldeei, şi în Indochina,în acel oraş care încă nu a fost descoperit. (470-22) În acea ţară ce se numea ţara Gobi, entitatea erapreoteasa Templului Aurului, care încă nu a fost scos lalumină. (24504-2)
[...] în acea ţară numită Mongolia sau Gobi [...], printre preotesele acelei naţiuni, şi acolo unde poate că se vor descoperi într-o zi vestigiile acelui Templu al Aurului, unde o imagine asemănătoare a entităţii a fost turnată în aur pur... (1167-2)
* * *
Să vedem ce am aflat, adunând extrase din „lecturile”
individuale diferite, referitoare la încarnări, acele texte care se referă la o perioadă a preistoriei egiptene, între 13.000 şi 12.000 î.Hr. Un şef pe nume Arart, venit din regiunea Caucazului, a sosit în Egipt cu poporul său, înainte de 10.500 î.Hr., şi a cucerit ţara. Marea Piramidă
de la Gizeh şi Sfinxul au fost construite sub domnia fiului său Araaraart. Aceşti invadatori erau însoţiţi de preotul
Ra-Ta, care a încercat să pună bazele religiei şi să-i organizeze riturile. Aproximativ în aceeaşi perioadă, Egiptul era invadat de refugiaţii din Atlantida, aflată pe punctul de a se scufunda.
Preotul, fiind amestecat în intrigile politice ale ţării şi fiind compromis într-o revoltă indigenă, a fost exilat timp de câţiva ani şi i s-a „impus reşedinţa” acolo unde, mai târziu, avea să fie Abisinia. Pe urmă a fost însă rechemat, ca să pună ordine în haosul provocat de afluxul de atlanţi şi ca să rezolve neînţelegerile dintre conducătorii ţării Egiptului, indigeni şi refugiaţii din ce în ce mai numeroşi.
Datorită influenţei preotului Ra-Ta, şi cu ajutorul atlanţilor, a început atunci în Egipt o eră de progres material şi spiritual, existând strădania răspândirii acelei culturi în toată lumea cunoscută la vremea aceea.
Arhivele atlanţilor şi ale civilizaţiei lor - care rămân de descoperit - au fost păstrate în Egipt.
Există dovezi tangibile, care să confirme spusele lui Edgar Cayce, referitoare la o civilizaţie egipteană
predinastică? Oare ştim cu adevărat în ce epocă au fost construite Marea Piramidă şi Sfinxul? A făcut cineva cercetări sau investigaţii care să stabilească veridicitatea
„lecturilor” lui Edgar Cayce sau care să le infirme? Da, au fost făcute cercetări, de către o tânără femeie, pe cheltuiala ei, şi deci limitate din punct de vedere financiar. Totuşi, un raport preliminar figurează în dosarele ARE din Virginia Beach. Această femeie, care a cerut să nu-i fie menţionat numele, a examinat
numeroase „lecturi” ale lui Edgar Cayce, a studiat istoria Egiptului antic şi, în cele din urmă, a plecat în această
ţară, ca să stea de vorbă cu arheologii şi să viziteze muzeele. În raportul său, ea compară propriile descoperiri ei cu informaţiile date de Edgar Cayce în
„lecturile de viaţă”. „Lecturile” tulburătoare, ar necesita cercetări mult mai ample. Domnişoara X a descoperit, de exemplu, că un fragment din lucrarea Textele piramidelor de Samuel B. Mercer (vol. IV, p. 27) face aluzie la o posibilă origine nord-orientală a lui Ra şi a tovarăşilor săi, poate Caucazul, precum şi la caracteristicile acelor regi-zei şi la existenţa unui popor foarte civilizat, care s-ar fi instalat în delta Nilului.
La 20 octombrie 1934, Literary Digest (vol. 118/18) publica un raport al lui Petrie despre dovezile -
descoperite de el - ale invadărilor repetate ale Egiptului de către popoare venite din regiunile Caucazului, pe la începutul istoriei egiptene.
Unele „lecturi” ale lui Cayce descriu fizicul populaţiei care trăiau în Egipt pe la anul 10.500 î.Hr., perioada care ne interesează. Cei mai mulţi aveau ochii de un albastru-cenuşiu şi părul blond. Or, ni-i imaginăm pe egipteni cu ten închis la culoare sau arămiu, ochi negri, păr negru.
Domnişoara X spune că, într-un mormânt, descoperit între Sfinx şi Marea Piramidă de la Gizeh, există o frescă
ce reprezintă o femeie blondă. Acel păr de culoare galbenă
i-a derutat pe arheologi. În Muzeul de Arheologie din
Cairo se poate vedea o statuetă din lemn policrom cu ochi albaştri. Alte statuete au ochii albaştri-cenuşii. În acelaşi muzeu se mai află şi patru capete de tip caucazian.
Câteva „lecturi” individuale, referindu-se la această
perioadă din istoria Egiptului, amintesc hainele purtate de preoţi.
Veşmintele preoţilor erau de culoare albastră-cenuşie,gluga dată pe spate, cu o cingătoare împletită din fire deaur, terminată cu ciucuri purpurii sau violeţi. (585-10) În Muzeul de Arheologie din Cairo, domnişoara X a descoperit o statuetă din lemn şi o efigie mare din piatră
purtând un veşmânt insolit, un fel de straie lungi, care nu semănau cu hainele plisate ale egiptenilor din epocă.
Domnişoara X şi-a notat câteva nume date de Edgar Cayce în „lecturile” sale. Printre acestea se află şi Ar-Kar, aparţinând unui individ care ar fi fost îngropat într-un mormânt din apropierea Sfinxului, precum şi cel de Issii, care, după unele „lecturi”, este înscris pe numeroase altare subterane, şi Hermes cel care, conform „lecturilor”, a fost arhitectul Marii Piramide.
Or, domnişoara X a descoperit, consultând Bibliografia III: Memphis, a lui Porter şi Moss, că
