Arhivele atlanţilor şi ale civilizaţiei lor - care rămân de descoperit - au fost păstrate în Egipt.

Există dovezi tangibile, care să confirme spusele lui Edgar Cayce, referitoare la o civilizaţie egipteană

predinastică? Oare ştim cu adevărat în ce epocă au fost construite Marea Piramidă şi Sfinxul? A făcut cineva cercetări sau investigaţii care să stabilească veridicitatea

„lecturilor” lui Edgar Cayce sau care să le infirme? Da, au fost făcute cercetări, de către o tânără femeie, pe cheltuiala ei, şi deci limitate din punct de vedere financiar. Totuşi, un raport preliminar figurează în dosarele ARE din Virginia Beach. Această femeie, care a cerut să nu-i fie menţionat numele, a examinat

numeroase „lecturi” ale lui Edgar Cayce, a studiat istoria Egiptului antic şi, în cele din urmă, a plecat în această

ţară, ca să stea de vorbă cu arheologii şi să viziteze muzeele. În raportul său, ea compară propriile descoperiri ei cu informaţiile date de Edgar Cayce în

„lecturile de viaţă”. „Lecturile” tulburătoare, ar necesita cercetări mult mai ample. Domnişoara X a descoperit, de exemplu, că un fragment din lucrarea Textele piramidelor de Samuel B. Mercer (vol. IV, p. 27) face aluzie la o posibilă origine nord-orientală a lui Ra şi a tovarăşilor săi, poate Caucazul, precum şi la caracteristicile acelor regi-zei şi la existenţa unui popor foarte civilizat, care s-ar fi instalat în delta Nilului.

La 20 octombrie 1934, Literary Digest (vol. 118/18) publica un raport al lui Petrie despre dovezile -

descoperite de el - ale invadărilor repetate ale Egiptului de către popoare venite din regiunile Caucazului, pe la începutul istoriei egiptene.

Unele „lecturi” ale lui Cayce descriu fizicul populaţiei care trăiau în Egipt pe la anul 10.500 î.Hr., perioada care ne interesează. Cei mai mulţi aveau ochii de un albastru-cenuşiu şi părul blond. Or, ni-i imaginăm pe egipteni cu ten închis la culoare sau arămiu, ochi negri, păr negru.

Domnişoara X spune că, într-un mormânt, descoperit între Sfinx şi Marea Piramidă de la Gizeh, există o frescă

ce reprezintă o femeie blondă. Acel păr de culoare galbenă

i-a derutat pe arheologi. În Muzeul de Arheologie din

Cairo se poate vedea o statuetă din lemn policrom cu ochi albaştri. Alte statuete au ochii albaştri-cenuşii. În acelaşi muzeu se mai află şi patru capete de tip caucazian.

Câteva „lecturi” individuale, referindu-se la această

perioadă din istoria Egiptului, amintesc hainele purtate de preoţi.

Veşmintele preoţilor erau de culoare albastră-cenuşie,gluga dată pe spate, cu o cingătoare împletită din fire deaur, terminată cu ciucuri purpurii sau violeţi. (585-10) În Muzeul de Arheologie din Cairo, domnişoara X a descoperit o statuetă din lemn şi o efigie mare din piatră

purtând un veşmânt insolit, un fel de straie lungi, care nu semănau cu hainele plisate ale egiptenilor din epocă.

Domnişoara X şi-a notat câteva nume date de Edgar Cayce în „lecturile” sale. Printre acestea se află şi Ar-Kar, aparţinând unui individ care ar fi fost îngropat într-un mormânt din apropierea Sfinxului, precum şi cel de Issii, care, după unele „lecturi”, este înscris pe numeroase altare subterane, şi Hermes cel care, conform „lecturilor”, a fost arhitectul Marii Piramide.

Or, domnişoara X a descoperit, consultând Bibliografia III: Memphis, a lui Porter şi Moss, că

mormântul 7101, din cimitirul de est, între Marea Piramidă şi Sfinx, este cel al lui Kar. După monseniorul Meguid, un egiptolog britanic - care actualmente locuieşte la Abydos -, numele de Issii se află înscris pe multe altare şi sanctuare subterane. În Piramidele de la

Gizeh de Howard Vyse, în volumul al II-lea, consacrat istoricului arab Al Makir (672 d.Hr.), figurează acest citat:

„Hermes a construit piramida”. Alţi autori atribuie şi ei lui Hermes construirea Marii Piramide.

Ibn Batuta: „Hermes, arhitectul Marii Piramide (destinată să păstreze ştiinţele în perioada potopului)”.

Watwati: „Hermes a construit piramida...”

Makrimi: „Hermes şi soţia lui au domnit în cele două

piramide...”

Sorar: „...piramide construite de Hermes”.

Tratatul piramidelor egiptene de S. al-Suyuti, citat de Al Dimishgri: „Unii afirmă că Hermes a construit piramidele”.

Domnişoara X notează în raportul ei că două „lecturi”

individuale ale lui Cayce fac aluzie la vechea scriere egipteană:

În vremurile acelea, entitatea a convins multepersoane să practice activităţi care păstrau pentru poporceea ce astăzi ar fi numite reţete sau panouri şi desene sauplanuri reprezentând primele invenţii aduse popoarelor dinEgipt [cu siguranţă că nu atlanţii, ci indigenii şi cei care se adunaseră acolo ca să păstreze acele arhive] şi prima încercare a unui limbaj scris. (516-2,24 februarie 1934) Extrasul următor, deja citat, pomeneşte de prima scriere egipteană:

În acele perioade de reconstrucţie, după rechemareapreotului, entitatea s-a alăturat celor care aveau dreptsarcină să clasifice arhivele şi să le scrie din nou, folosind

în parte vechile caractere ale primilor egipteni din acel timp,împreună cu noile forme aduse de atlanţi. Vor fi găsite,îndeosebi, în locul unde se află casa sau mormântularhivelor, după ce va fi deschis. (2537-1,17 iulie 1941) American Journal of Archeology (1952) spune că „în marea mastaba de piatră din Bersen se află un mormânt subsidiar, care poartă inscripţii gravate pe uşi, reprezentând hieroglife insolite şi grupuri de cuvinte neobişnuite”.

În Piramidele de la Gizeh de Vyse (vol. I) se poate citi:

„în camera de sus, deasupra sălii regelui din Marea Piramidă, există nişte hieroglife greu de interpretat”.

„Lecturile” citate mai sus indică faptul că Sfinxul a fost construit în timpuri foarte îndepărtate, poate chiar înainte de 10.000 Î.Hr. Şi mai este vorba de o sală de arhive, care încă nu a fost descoperită, şi care ar fi situată

lângă Sfinx.

Domnişoara X a extras următorul pasaj din lucrarea profesorului Selim Hassan, Săpături la Gizeh, Sfinxul (vol.

VIII). La pagina 113 se află o stelă care reprezintă un inventar:

„Această stelă spune că templul lui Isis (situat lângă

Marea Piramidă) a fost descoperit de Khufu şi reconstruit de el, şi face aluzie şi la reparaţiile făcute Sfinxului, în urma stricăciunilor provocate de trăsnet. Dacă lucrul acesta este adevărat, templul şi Sfinxul ar fi anterioaredomniei lui Khufu (dinastia a IV-a, 2.900

Î.Hr.). Această stelă este dedicată lui „Isis, stăpâna

piramidelor”, ceea ce ar fi inexplicabil dacă ne-am baza pe ipoteza, admisă astăzi de toţi, conform căreia Khufu ar fi fost primul rege care a construit piramide în acea regiune. Unii pretind că stela-inventar este un fals sau o copie. Totuşi, planul reparaţiilor şi dimensiunile date corespund cu semnele de restaurare încă vizibile la Sfinx. În plus, referirile la amplasamentul Casei lui Osiris, faţă de cel al Casei lui Isis şi de al Sfinxului sunt de o precizie perfectă, iar Casa lui Osiris a fost descoperită în locul indicat”.

Domnişoara X a examinat Sfinxul şi a descoperit că

spaţiul dintre cele două labe din faţă a fost umplut cu blocuri enorme de piatră, vizibile acolo unde învelişul dublu de cărămizi s-a sfărâmat. După monseniorul Meguid, care lucra cu profesorul Hassan când a degajat situl de nisip, existau blocuri mari de piatră spre crupă, la baza cozii. Nu au fost examinate, ca, de altfel, nici celelalte blocuri, şi sunt reacoperite de cărămizi.

La est de Sfinx, de cealaltă parte a drumului care duce la Marea Piramidă, se află o mică dună de nisip.

Abde Salam a examinat-o, dar nu a insistat foarte mult spre vest. A descoperit blocuri de piatră înnegrită sau calcinată, care par să fi făcut parte din faţada unui templu mic. Cum în acel loc ar fi existat o piramidă mică, unde s-ar fi aflat sala arhivelor, această descoperire ar putea avea o anumită importanţă, dar ea încă nu dovedeşte nimic.

Domnişoara X încheie astfel raportul:

„Indiciile, puţin numeroase şi nu deosebit de convingătoare, sunt totuşi promiţătoare. Dovezile vizuale sunt suficiente ca să suscite un examen mai aprofundat, care nu a fost făcut niciodată. Profesorul Selim Hassan a degajat Sfinxul din nisip şi a reparat părţile stricate. Dar nu a scos nici o piatră. La ora actuală, nu ştim nimic precis despre Sfinx. Nu ştim cine l-a construit şi de ce. În general, informaţii, documente, care explică motivul unei construcţii, erau aşezate în fundaţiile templelor; este deci posibil să se găsească documente de acest gen sub unul dintre blocurile enorme de piatră care formează labele.