Extrasele următoare ne fac să presupunem că vom descoperi într-o zi o relatare oarecare despre aceste migraţii:
[...] în Atlantida, când a avut loc distrugerea finală a pământurilor, [entitatea] a sosit în ceea ce avea să se numească ţara Maya sau ceea ce este azi Yucatan.
Entitatea a fost prima care a trecut marea cu avionul saumaşina aeriană din acea epocă. (1710-3,12 aprilie 1939)
[...] în ţara numită azi Yucatan, când s-au stabilit populaţii venind din Atlantida, entitatea era scrib sau grefier într-un templu. Se afla deseori în opoziţie cu autorităţile; când a fost luată decizia, de către majoritatea populaţiei, de a se alătura migraţiei spre regiunile care astăzi fac parte din Arizona, entitatea a ales să rămână
[...] poate că într-o zi vor fi descoperite scrieri. (5245-1, 3
iunie 1944)
[...] pe pământ atlant, în perioada exodului dinaintea distrugerii finale, [entitatea] coordona activităţile de plecare, a călătorit în America Centrală, unde unele temple sunt descoperite astăzi... a început să practice incinerarea; poate că se va descoperi cenuşă într-unul dintre templele pregătite în acest scop. (914-1,1 mai 1935)
* * *
În perioada acestor „lecturi”, se considera, în general, că omul nu trăia în America decât de câteva mii de ani.
Această ultimă „lectură” a fost făcută în 1935. La 10
februarie, acelaşi an, Washington Healad publica un
articol pe o pagină întreagă, consacrat recentelor descoperiri ale lui F. A. Mitchell-Hedges, explorator britanic de renume, membru al Comisiei Maya de la British Museum, care descoperise vestigiile unei civilizaţii necunoscute în insulele situate în largul Americii Centrale. Această civilizaţie, spunea el, „ar putea foarte bine să fie cea a legendarei Atlantida”. British Museum s-a ferit să facă vreo aluzie la „legendara Atlantida”, dar a declarat oficial că era vorba despre o „cultură foarte veche, care s-a ramificat în toată America Centrală”.
Muzeul Indian din America, înfiinţat de Heye, la New York, a fost interesat de aceste descoperiri, şi conservatorul său i-a scris lui Mitchell-Hedges:
„Observaţiile dumneavoastră şi explorările americane oficiale în Nicaragua dovedesc în mod incontestabil că, în vremuri foarte îndepărtate, o mişcare terestră de o amploare extraordinară şi de forţă de cataclism s-a produs probabil în această parte de lume, iar săpăturile dumneavoastră au scos la lumină vestigiile unei civilizaţii preistorice, care exista înainte de aceste cataclisme.
Descoperirile dumneavoastră deschid perspective încă
necunoscute despre vechile civilizaţii ale continentului american”.
La 4 octombrie 1959, New York Herald Tribune anunţa descoperirea unui nou sit arheologic în Anzi, în Columbia, conţinând statui insolite, care prezentau „un mister arheologic, căci nici o legătură cronologică sau culturală nu a putut să fie stabilită cu vechile civilizaţii
cunoscute”.
San Jose News din 13 februarie 1964 publica un articol care relata despre descoperiri făcute în valea de la Teotihuacan, la vreo două sute de kilometri sud de Mexico. Fuseseră scoase la lumină mai multe niveluri de locuinţe, datele stabilite cu radiocarbon fixând perioadele cele mai vechi la 7.200 î.Hr. Dar profesorul Mac Neish, arheolog şi preşedinte al fundaţiei Robert S. Peabody, nu se temea să afirme că primii ocupanţi trebuie să se fi găsit în regiune cu trei-patru mii de ani mai înainte, adică între 10.000 şi 11.000 î.Hr.
Un articol despre vechile civilizaţii americane, a apărut în New York Times, la 3 decembrie 1961. În el, W.P. Luce evocă o croazieră aeriană deasupra vechilor ruine din Mexic şi descrie un sit arheologic situat la cincizeci de kilometri de Mexico, atât de vechi, încât mulţi azteci nu ştiau nimic despre originea lui. Este vorba de Teotihuacan şi Piramida Soarelui. Piramida şi clădirile din jur erau în ruine de câteva secole înainte de sosirea lui Cortes. Piramida a fost restaurată: este înaltă cât un turn de douăzeci de etaje. Din vârful ei, privirea cuprinde o vale admirabilă, plină de vestigii ale civilizaţiei de la Teotihuacan, pe vremuri înfloritoare. Locuitorii ei erau mari artişti, sculptori, pictori, arhitecţi, ingineri. După
Luce, efigiile şarpelui cu pene sunt sculptate cu tot atâta talent ca garguiele catedralei Notre-Dame din Paris.
Dispunerea citadelei şi a clădirilor care o flanchează
demonstrează un simţ remarcabil al proporţiilor. Totuşi,
aceste ruine mai mult stârnesc întrebări decât oferă
răspunsuri. Nimeni nu ştie cine le-a construit, nici ce s-a întâmplat cu constructorii lor.
* * *
„Lectura” următoare pune într-o lumină nouă
originea strămoşilor incaşilor, mayaşilor, aztecilor, precum şi a altor culturi vechi din America Centrală şi America de Sud. Ea indică faptul că a existat o convergenţă a numeroase influenţe asupra acestor regiuni, venind din Atlantida, din Pacific, găsindu-se, după câteva mii de ani, chiar şi o influenţă mozaică. După
toate aparenţele, constructorii muncelelor descoperite în Statele Unite veniseră din America Centrală.
Î.: Ne puteţi prezenta o imagine istorică asupra originiişi dezvoltării civilizaţiei maya, răspunzând la întrebărilepuse?
R.: Da. Aducând lămuriri asupra civilizaţiei în această
parte de lume, este bine să ne amintim că mai multedocumente au fost sau vor fi găsite, pe măsura derulăriicercetărilor şi explorărilor. Ceea ce vom găsi deosebit deinteresant va fi ceea ce va depăşi civilizaţia aztecă, atât denemilos distrusă sau întreruptă de Cortez.
Înainte de asta, avem mai curând o combinaţie desurse sau o civilizaţie superioară, care era influenţată deforţe care proveneau din alte locuri, alte surse, după cumvom vedea sau vom stabili.
Din epoca şi timpul numărat astfel ca în prezent,trebuie să venim înapoi la 10.600 de ani înainte ca Prinţul
Păcii să sosească pe Pământul Făgăduinţei, şi vom găsi ocivilizaţie tulburată de corupţia din interior în aşa măsură,încât elementele s-au unit ca să aducă devastarea la unpopor adulter cu gât rigid.Cu al doilea şi al treileacataclism în Atlantida, vedem că indivizii au părăsitaceste pământuri şi au venit în această regiune deosebită,vizibilă încă şi astăzi.
Dar, înţelegeţi bine, suprafaţa era foarte diferită deceea ce se poate vedea în prezent. Căci, în loc de un climattropical, ţara era mai curând o zonă temperată şi cu totulvariată... Şi urmărind o astfel de civilizaţie, ca pentru a-iface o prezentare istorică, va fi mai uşor să înţelegem dacă
ne consacram activităţilor unui individ sau ale unui grup,şi modului în care contribuiau la această civilizaţie.
Această metodă, deci, nu permite o relatare istorică
completă a faptelor, ci mai curând a activităţilor unuiindivid şi ale tovarăşilor lui sau ale celor care şi-au ales peunul de-al lor ca şef.
Astfel, cu resturile civilizaţiei din Atlantida (mai exact,din Poseidia), Iltar, cu un grup de însoţitori, care erau dincasa lui Atlan, partizani ai cultului lui UNU, în total zeceindivizi, au părăsit acest pământ numit Poseidia şi auplecat spre vest, intrând în această regiune care esteastăzi o parte din Yucatan. Şi acolo a început, amestecată
