R.4: După cum a fost spus, acest templu a fost distrusîn timpul ultimei distrugeri a Atlantidei. Totuşi, nu suntdeparte timpurile în care se vor produce schimbări, şi poatecă se vor găsi acele trei locuri, care se vor deschide pentruaceia care sunt iniţiaţi în cunoaşterea Dumnezeului unic.

Templul lui Iltar va ieşi la lumină. Va avea loc şideschiderea templului sau sala arhivelor din Egipt, iaracolo se vor găsi aceste documente, care au fost ascunseîn inima pământului atlant, fiind păstrate de aceşti iniţiaţi.

Aceste documente sunt Unu. (5750-1,12 noiembrie 1933) Descoperirea unor scrieri, având legătură directă cu Atlantida şi răsturnând ideile preconcepute, ar trebui să

aducă dovada veridicităţii „lecturilor” lui Edgar Cayce.

* * *

Unii atlanţi s-au refugiat în Egipt, dar alţii au plecat mai întâi spre acele pământuri care au devenit Spania şi Portugalia, şi s-au instalat la început în Pirinei, după cum indică unele „lecturi”, făcute într-un interval de zece ani.

[Entitatea se afla] pe pământ atlant, când s-a aflat de iminenta distrugere a acestei ţări şi când populaţia a încercat să fugă. Entitatea era dintre cei care au plecat în Egipt. (708-1, 25 octombrie 1934)

[Entitatea se afla] printre atlanţii care au sosit în Egipt şi au călătorit spre ceea ce este azi o regiune din Portugalia sau din Pirinei, unde se stabiliseră deja atlanţi şi construiseră temple. [Entitatea] a participat la decorarea

templelor. (1123-1,19 februarie 1936)

[Solicitantul se afla] în Atlantida când pământurile s-au divizat [...] printre cei care au plecat spre ceea ce astăzi este un pământ spaniol; în timp ce mulţi au plecat în Egipt, entitatea a rămas în Pirinei, ca să propage credinţa şi care avea să susţină popoarele până când hoardele, venite din Africa, s-au revărsat asupra lor ca să le distrugă. (3541-1,10 ianuarie 1944)

[...] în Atlantida, în timpul în care domnea discordia, când mulţi plecau spre ţări străine, [entitatea] un matematician, aplecat în Pirinei, a călătorit pe calea aerului şi a ajuns mai târziu în Egipt. („Lectura” semnalează faptul că această persoană a cunoscut mai târziu celebritatea, după ce a construit baraje pe Nil.) (2677-1, 27 ianuarie 1942)

Distrugerea finală a Atlantidei, sau a insulelor care reprezentau ultimele vestigii ale vechiului continent, a putut să fie bruscă şi violentă, dar este evident că

populaţia a fost avertizată dinainte despre cataclism.

„Lecturile” individuale ale lui Edgar Cayce fac aluzie la un exod organizat. Supravieţuitorii au încercat să-şi continue modul de viaţă în alte locuri, după cum indică

diferitele ocupaţii menţionate în „lecturile” referitoare la această epocă.

[Entitatea] a condus populaţia din Atlantida în Egipt, înainte de distrugerea finală, şi lucra ca să împodobească

clădirile şi templele cu pietre preţioase. (955-1, 20 iulie 1935)

[...] printre cei care au călătorit, din Atlantida în Egipt, entitatea era atunci foarte tânără, a ajutat la dezvoltarea şi la aplicarea unor metode mecanice pentru tăierea pietrei etc. (1177-1)

[...] printre cei care au sosit din Atlantida [în Egipt], entitatea comanda o flotă sau vase şi a explorat coastele şi fluviile. (791-1)

[Entitatea] a ajuns în Egipt, venind din Pirinei, unde s-a dus cu ultimii refugiaţi atlanţi. (1458-1) Solicitantul se afla pe pământ egiptean când au sosit cei care căutau ajutor şi refugiu, după distrugerea haotică

a ţării lor. Entitatea făcea parte dintre cei care veniseră dinAtlantida şi care au ajutat la restabilirea religiei şireconstruirea templelor, căci entitatea făcea parte dintr-ofamilie fidelă Legii lui Unu. (439-1, 13 noiembrie 1933) Găsindu-se pe pământ atlant, în timpul disensiunilordinaintea ultimei distrugeri a ţării, [entitatea] a ales să

urmeze grupurile care plecau în Egipt, fiind atunci chimist,a ajutat ca pământurile Nilului să devină mai fertile. (1842-1, 14 martie 1939)

Ca să alegem mai bine extrasele din „lecturi”

referitoare la această perioadă, ar fi bine să ne facem o idee despre istoria Egiptului în acea epocă.

Dacă ne luăm după informaţiile şi dezvăluirile aduse de un anumit număr de „lecturi” individuale sau generale, referitoare la această perioadă, s-ar părea că

între 11ş000 şi 10ş000 î.Hr., un trib, venit din Carpaţi, a invadat şi a cucerit Egiptul. Unul dintre şefii acestui trib

era un preot pe nume Ra-Ta. Acest Ra-Ta era Edgar Cayce (sau Edgar Cayce era acest Ra-Ta). În Egipt, învăţătura religioasă a lui Ra-Ta a câştigat mulţi discipoli. Totuşi, existau deja o anumită tensiune politică, probleme sociale, conflicte între clasele conducătoare şi indigenii din Egipt. Ra-Ta a fost prins în aceste intrigi, a fost exilat pentru nouă ani, fixându-i-se reşedinţa în acea regiune care este astăzi Abisinia.

În timp ce acest haos politic atingea culmea, au început să sosească refugiaţii din Atlantida. Atlanţii, mai avansaţi din punct de vedere ştiinţific, şi-au dat seama că

nu aveau mare lucru în comun cu locuitorii Egiptului şi s-au străduit să se instaleze de bine de rău, recreând modul lor de viaţă şi propriile obiceiuri. Şefii clasei conducătoare din Egipt şi „liderii” clasei muncitoare au înţeles curând că aceşti atlanţi, cu cunoştinţele lor ştiinţifice superioare şi modul lor de viaţă religios sau social, în întregime diferit, reprezentau un pericol.

Trebuia aşadar căutat un nou şef, în jurul căruia poporul va putea să se ralieze, ca să facă faţă pericolului şi să

canalizeze puterea atlanţilor spre căi constructive.

Sperând că vor pune oarecare ordine în haos, conducătorii egipteni au luat hotărârea să-l recheme pe preotul exilat. Se părea că numai el ar fi capabil să

coordoneze activităţile tuturor acestor grupuri aflate în conflict. Ra-Ta s-a întors deci şi, cu ajutorul atlanţilor şi al indigenilor, a reuşit să instaureze o perioadă de pace, de progres şi de dezvoltare mentală, spirituală şi fizică.

S-au înfiinţat atunci spitale, instituţii terapeutice (numite Templul Sacrificiului şi Templul Frumuseţii), care funcţionau probabil ca serviciile psihiatrice din spitalele noastre moderne. Poporul beneficia astfel de tratamente mentale sau fizice. Este posibil ca în acea epocă să mai fi existat dintre acei sclavi numiţi „lucruri”

sau „automate”, cu mentalitatea subdezvoltată, care sufereau de diformităţi fizice ce îi lega de lumea animală.

Poate aveau solzi, pene, coadă. Erau supravieţuitorii acelor timpuri în care sufletele se proiectaseră în materialitate în scopuri egoiste şi creaseră atât monştri,cât şi oameni. După toate aparenţele, aceste centre de terapeutică psihică şi fizică au făcut mult bine.

A fost şi o epocă de schimburi internaţionale de idei, de cunoştinţe şi de învăţături. Puţinele date oferite, referitoare la această epocă, indică faptul că toate astea se petreceau între 11.000 şi 10.000 î.Hr.

Numeroase „lecturi” fac aluzie la încarnări în Atlantida sau în primele timpuri ale istoriei Egiptului antic, la migraţii, la chemarea înapoi a preotului Ra-Ta, la Templul Sacrificiului, la Templul Frumuseţii, la corelarea activităţilor. Numeroase extrase din „lecturile”

făcute la distanţă de mulţi ani permit o confirmare a detaliilor. Nu putem dovedi în mod categoric că este vorba de realitate şi nu de ficţiune, dar nimic nu ne permite să

le negăm veridicitatea. Şi Edgar Cayce a spus, de mai multe ori, că documente şi arhive ale vechii civilizaţii atlante există cu adevărat. Deoarece nu s-a înşelat

niciodată în previziunile sale, n-am fi deloc surprinşi dacă

aceste documente vor fi descoperite într-o zi.

Să ne ocupăm acum de „lecturile” care fac aluzie la migraţiile spre Pirinei şi Egipt.

[Entitatea locuia] în Egipt, dar provenea din ceea ce astăzi este Spania sau ţinutul Pirineilor. Plecase mai târziu spre Egipt. După ce s-a stabilit coaliţia între poporul egiptean şi cel atlant, a ajutat la îndrumarea spirituală a diferitelor grupuri. (2916-1, 11 februarie 1943)

[Solicitantul trăia] pe pământ spaniol, când acolo se aflau cei care erau interpreţii sigiliului datorită căruia elementele erau folosite ca surse de căldură, de energie şide electricitate. Astfel, nimic din ceea ce serveşte astăzi la confortul modern nu era necunoscut sau misterios, chiar dacă nu era bine înţeles; căci entitatea ştia să refacă toate astea. (3574-2,20 ianuarie 1944)

[...] era în Egipt pe timpul când se adunau cei care fugiseră de pe acele pământuri distruse sau Atlantida.

Entitatea a convins un mare număr de persoane să

păstreze reţetele, desenele, planurile etc. Aceştia au fostprimii care le-au adus egiptenilor indigeni ideea unuilimbaj scris. (516-2,24 februarie 1934) Sunt menţionate numeroase ocupaţii, care indică un grad avansat de civilizaţie.

[...] ajunsă foarte tânără în Egipt, venind din Atlantida, [entitatea] a devenit ceea ce ar fi astăzi un profesor de teste psihologice. (1751-1,18 noiembrie 1938)

[...] un atlant venit în Egipt, care se ocupa cu modele