aceste relaţii devin atât de plăcute până la neglijarea vieţiispirituale a entităţii, atunci ele pot deveni dăunătoare. (Lectura1442-1).
Entitatea era, în al doilea rând, sub influenţa lui Venus.
Experienţa precedentă a entităţii - o viaţă franceză - era urmareaunei intrări pe Venus. Rezultatul practic: un copil al iubirii! [...] PeVenus, forma corpului este apropiată de cea pe care o avem înplanul tridimensional al Pământului [...]. Ea împlineşte tot ce numiţiiubire - care, bineînţeles, poate fi licenţioasă sau egoistă; carepoate, de asemenea, să fie imensă şi atât de deschisă încât se află
în ea minimum de egoism şi maximum de ideal, maximum degenerozitate. Ce este dragostea? Prin urmare, ce este Venus? EsteFrumuseţea, Iubirea, Speranţa, Mila. (Lectura 5755-1).
Aspectele rele ale Lunii implicându-l pe Venus fac viaţa afectivă foarte dificilă:
O fiinţă ale cărei forţe lunare şi venusiene sunt opuse fericiriisale în actualul sejur terestru. Aceste forţe trebuie depăşite deentitate, aici şi acum, căci ele au constituit în alte sfere chiarcondiţiile pe care entitatea trebuie astăzi să le privească în faţă. Şiaceste influenţe, care în viaţa sa actuală se exercită prinintermediul Lunii şi al lui Venus, aduc multe tulburări în viaţapractică şi afectivă. (Lectura 2553-8). Marte Din Marte provine tendinţa corpului-spirit de a se înfuria. Furia nu este rea dacă este dirijată. Căci există lucruri pe Pământ care nu sunt bine dirijate. Şi există o forţă puternică în furia însăşi. (Lectura 361-4).
Căci există şi o bună folosire a furiei:
ÎN LECTURA DATĂ DE DUMNEAVOASTRĂ ÎN 24 IULIE 1932,
CE VOIAŢI SĂ SPUNEŢI, DOMNULE CAYCE, PRIN FRAZA: „FII FURIOS, DAR NU PĂCĂTUI”?
Cel ce-şi controlează furia este pe cale să înveţe prima lecţie debază a legilor experienţei terestre. Cel ce-şi controlează furia [... ]
poate, detestând lucrul care i-a provocat acest sentiment de furie,să iubească totuşi sufletul celui care i-a produs furia. Şi, dincolo detot, să dovedească faţă de această persoană răbdare, speranţă,iubire, blândețe şi curăţenie sufletească. Cei buni vor moşteni
Pământul, a spus El. Şi cei cu inima curată îl vor vedea peDumnezeu. Este ceea ce ne-a promis El. Crezi în El? Atunci, a fifurios şi totuşi a nu face rău înseamnă să simţi că acestefăgăduinţe îţi aparţin. Ele îţi sunt destinate ţie. (Lectura 262-25).
Marte nu este „malefic”:
Marte arată aptitudinea de a iubi şi de a urî. (Lectura 2902-1).
Găsim în Marte o părere grozavă despre sine însuşi. Ceea ce esteexcelent, cu condiţia de a nu abuza! (Lectura 262-25).
În mare, ceea ce spune Cayce despre Marte este foarte apropiat de astrologia occidentală, cu excepţia a ceea ce urmează: Există un mare volum de emoţie implicat în combinaţia dintre Mercur şi Marte, emoţie care se naşte în mental şi caută să-şi găsească expresia în viaţă. (Lectura 3664-1).
În descrierea cayciană a Omului, emoţiile se nasc din corpul fizic iar acesta se naşte din dorinţa lui Marte (simbolul scânteii oricărui început şi de asemenea, al oricărei dorinţe de dragoste).
Jupiter
Pentru majoritatea astrologilor, această planetă simbolizează
expansiunea:
O influenţă binefăcătoare, conştiinţa Universului pentru celcare stă pe Pământ. Această planetă duce la armonie în relaţiile cuceilalţi, dă entităţii darul cuvântului şi o voce bună pentru cântec.
(Lectura 3188-1).
Într-adevăr, mulţi artişti lirici, ca Maria Callas sau artişti de varietăţi, sunt marcaţi de planeta Jupiter sau de semnul pe care îl guvernează, Săgetătorul. De altfel, influenţa lui Jupiter încurajează sinceritatea (lectura 2571 -1 ), o bună armonizare cu ceilalţi, învăţătura, în general responsabilităţile sociale şi politice (lectura 309-1 ). Vindecătorii sunt marcaţi de această planetă
(aceeaşi lectură, cf. Maurice Messegue care îl are pe Jupiter stăpân al Soarelui!). Planeta înlesneşte şi bunele contacte cu străinătatea (1 037-1 ) iar aspectele sale rele se aseamănă cu aspectele lui Marte: agresivitate şi violenţă (lectura 1990-3). Ne vom mai aminti că tema Statelor Unite este marcată de o conjuncţie Soare-Jupiter în Rac. Saturn
Una
din
particularităţile
astrologiei
cayciene
este
interpretarea pe care o dă el lui Saturn:
În Saturn, găsim tendinţa la schimbare şi, de aici, tendinţa dea învârti mult prea multe afaceri şi într-un mod complicat. (Lectura1426-1).
De la Saturn vine această tendinţă de a demara neîncetat noiexperienţe, noi asociaţii, noi activităţi, rareori cu o tendinţă de a letermina. (Lectura 361-4).
Tradiţia astrologică occidentală îl vede pe Saturn mai mult ca pe un simbol al Timpului, al plumbului, al permanenţei, al blocării, al inhibiţiei... Cayce îl vede ca pe un simbol al schimbării în Timp. Căci Saturn este descris de el ca un fel de temniţă
planetară cu funcţia de a-i obliga pe oameni să se schimbe profund:
Pe numeroase planete din sistemul solar se găsesc indivizicare sunt alungaţi, exilaţi, în anumite condiţii, în sfere unde trebuiesă rămână pentru dezvoltarea lor. Ei se întorc acolo iar şi iar până
când în cele din urmă sunt pregătiţi ca să-l întâlnească pe EternulCreator al Universului nostru întreg. (Lectura 3744-3).
Se întâmplă uneori ca entitatea spirituală să fie alungată peSa turn care este locul din sistemul solar unde orice materieimperfectă este adusă pentru a fi retopită [...]. De exemplu, găsim oentitate care în plan terestru şi-a .manifestat atâta ură,hipertrofierea eului său carnal până într-atât încât toate dorinţelesă i se pară fireşti; aceste dorinţe rele trebuie să fie retopite, să fiepurificate în sferele forţelor relaţionale de pe Saturn. Va fi deci otrecere a entităţii spirituale prin aceste sfere, trecere pe care vatrebui s-o trăiască pentru a putea să-şi manifeste în continuaredezvoltarea pe care o va fi atins în plan terestru. Căci entităţiletrebuie toate să se manifeste în carne şi să-şi unească voinţa cuvoinţa lui Dumnezeu, adică Forţa Creatoare a Universului, astfelîncât dezvoltarea lor să atingă acest plan al Pământului, apoi deaici, să urmeze alte sisteme între care sistemul nostru solar nu estedecât o mică parte [...]. Astfel, entitatea trebuie să se dezvolte însfera terestră până la atingerea stadiului de perfecţiune plecând dela care va putea să meargă în planurile spirituale, aşa cum le-amnumit prin comparaţie cu planul fizic sau carnal al Pământului.
(lectura 900-25). Pentru a lucra la propria mântuire, - cum am ziceaici - entitatea, individul, se alungă el însuşi astfel. (Lectura 3744-2).
Căci Pământul şi Saturn sunt diferite. Pe Saturn se duc ceicare trebuie să se reînnoiască sau să o ia de la capăt, adică ceicare au eliminat din experienţa lor terestră o mare parte din ceea cear fi trebuit să prelucreze şi vor avea din nou de activat în trecereaprin alte câmpuri de forţă planetare. (Lectura 945-1).
