E CAM PREA DE TOT! VĂ BATEŢI JOC DE OAMENI! ACUM

VOM AUDIA MARTORII. DOMNUL DAVID KAHN!

Acesta se prezentă la bară. Era un om de afaceri cunoscut în New York, a cărui ținută impecabilă a impresionat auditoriul în mod favorabil.

Kahn a explicat că este președintele Asociației prietenilor lui Edgar Cayce sau A.R.E., al cărei scop era cercetarea științifică şi spirituală. Că era vorba de o asociație fără scop lucrativ, perfect legală şi că Edgar Cayce nu „ghicea”. Kahn începu să explice onoratei adunări că acuzatul Cayce poseda un dar extraordinar: odată adormit prin hipnoză, putea să vadă interiorul corpului omenesc, cu fiecare organ bolnav, explicând cauzele bolii; apoi, dacă i se cerea un tratament, îl recomanda, în general, cu remedii naturale neprimejdioase. Kahn a arătat că Cayce vindecase deja mii de oameni în acest mod.

DAR, DOMNULE KAHN, DUMNEAVOASTRĂ ÎNCEPEŢI SĂ NE

VORBIŢI DE PRACTICA ILEGALĂ A MEDICINEI!

- Nu, domnule procuror. Acuzatul Edgar Cayce nu-şi vinde darul, el este absolut dezinteresat!

Apoi, David Kahn i-a explicat procurorului că, pentru studierea acestui fenomen uluitor, adunase laolaltă juriști, medici, universitari, oameni de știință - pe scurt, persoane foarte respectabile (şi asistenta reținu că o parte dintre cei amintiți erau foarte cunoscuți la New York!).

A reușit să dovedească faptul că Cayce nu încerca nicidecum să înșele medicii, că nu dădea „consultații”, ci doar „lecturi”, ceea ce suna altfel. Şi aceste ședințe speciale, numite lecturi, erau rezervate în exclusivitate membrilor Asociației. Aceștia acceptau, asumându-şi toate riscurile, să participe la un experiment științific.

Rapoartele lecturilor, adică stenogramele cuprinzând ceea ce spusese Cayce în somnul hipnotic, alcătuiau documentația pe care puteau să lucreze cercetătorii. De altfel, statutul Asociației, spuse Kahn, stabilea exact obiectivele: studierea științifică a dosarelor şi informațiilor furnizate de dl. Cayce. Kahn a explicat că Asociația era orientată nu numai spre cercetarea științifică, ci şi spre cea spirituală - într-o perspectivă biblică -ceea ce păru extrem de convingător pentru procuror, în atmosfera puritană a Americii de atunci...

Pe de altă parte, adăugă Kahn, Asociația era perfect legală, își publica rezultatele, ținea adunări generale cu regularitate, avea corespondenți în toată lumea şi nu avea nimic de ascuns...

Toate acestea erau adevărate... Numai că Cayce, sub paravanul legal al unei asociații de cercetare științifică, practica medicina de-a dreptul ilegal (în americană: „practicing medicine without a licence”). Dar cine se plângea de asta? Vindecase deja mii de oameni şi spunea mereu că dacă o singură lectură a sa ar dăuna cuiva, s-ar opri imediat.

De data aceasta, era acuzat împreună cu soția sa Gertrude şi secretara Gladys Davis că ghicește, în americană: „Fortune telling”. Altfel spus, că este un şarlatan!

Era în 11 noiembrie 1931 , în fata tribunalului din New York.

Iar judecătorul era înmărmurit... Cu patru zile mai devreme, două

femei se prezentaseră la hotelul unde era găzduită familia Cayce.

După spusele lor, femeile erau bolnave şi solicitau o consultație -

pardon, o lectură! Edgar, mereu amabil, nu s-a gândit să le refuze.

Ca de obicei, s-a pregătit pentru a da lectura: întins pe patul camerei de hotel, şi-a descheiat gulerul, şi-a desfăcut cravata, şi-a descheiat cureaua, s-a descălțat. Apoi, a respirat adânc. Soția sa, Gertrude, așezată lângă pat, ca de obicei, aștepta momentul când el avea să închidă ochii - adică ultimele secunde dinaintea somnului - ca să înceapă sugestia hipnotică. Era un moment delicat, căci dacă instrucțiunile erau date prea târziu, Cayce cădea într-un somn adevărat - un somn normal - şi atunci, nu mai putea răspunde întrebărilor. Gertrude Cayce rostise deci încetișor sugestia rituală:

DOMNULE CAYCE, AVEŢI ÎN FAŢA DVS. CORPUL ŞI

SPIRITUL SOLICITANT AL DOAMNEI BERTHA GORMAN,

PREZENTĂ ÎN ACEASTA CAMERĂ, VENITĂ SĂ CEARĂ SFATURI ŞI INSTRUCŢIUNI PENTRU CE ARE DE FĂCUT ÎN PLANURILE

MENTAL, FIZIC ŞI SPIRITUAL; VEŢI DA TOATE INFORMAŢIILE

CARE-I VOR FI UTILE ACESTEI ENTITĂŢI ASTĂZI ŞI VEŢI RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE PE CARE VI LE VA PUNE APOI.

Formula folosită de Gertrude este ciudată, chiar şi în americană, unde, ca şi în franceză, oamenii sunt numiți

„persoane” şi nu „entități”. Şi mai ciudat încă era răspunsul lui Cayce:

Da, avem corpul şi spiritul solicitant al D-nei Bertha Gorman, prezentă în această încăpere...

Uneori spunea doar: da, avem corpul - ceea ce pare şi mai straniu! Oricum ar fi, în această lectură, clasată astăzi sub numărul 3871-1, a început ca de obicei să descrie caracterul, tendințele psihologice ale consultantei, punctele ei slabe. În privința sănătății, el i-a recomandat băi de abur şi diverse tratamente naturale. Consultanta, deloc jenată, i-a pus întrebări de interes personal. După care, atunci când Cayce a terminat, Gertrude l-a scos din somnul hipnotic:

ŞI ACUM, DOMNULE CAYCE, DUPĂ CE AŢI FĂCUT O

EXCELENTĂ DESCRIERE A DOAMNEI BERTHA GORMAN, VĂ

VEŢI

TREZI,

COMPLET

RELAXAT

ŞI

DESTINS,

ÎN

URMĂTOARELE TREI MINUTE. NU VEŢI RESIMŢI NICI O

INFLUENŢĂ NEFASTĂ DINSPRE BOALA PACIENTULUI SAU A CONSULTAŢIEI ACORDATE ŞI VEŢI FI, LA TREZIRE, ÎN CEA MAI BUNA FORMĂ.

Secretara stenografiase totul. Cayce se trezise, după cum i s-a sugerat. Ca de obicei, întrebase: -Ei, cum a fost lectura asta?

...Atunci, pretinsa doamnă Gorman se ridicase spunând: -Vă

arestez pe toți. Vă duc la post. Sunt de la poliție şi colegii mei vă

așteaptă pe hol. Nu mă numesc Bertha Gorman...

Şi cuplul Cayce a fost băgat în închisoare: De acolo, Cayce şi-a anunțat toți prietenii din New York care au alergat să-l apere. În închisoare, şi-a acordat o consultație: culcat în celulă, adormit la sugestia Gertrudei, spusese cu glas tare că „totul se va sfârși cu bine!”

Ziarele din oraș comentau aprins întâmplarea. Tânărul Hugh Lynn, fiul lui Cayce, i-a scris: „Este interesant să ai un tată despre care vorbesc ziarele, mai ales când se află în închisoare!...

„Evident, în neamul Cayce, unde erau oameni onorabili, nu se întâmplase niciodată așa ceva!

Cu toate acestea, tribunalul era cât se poate de încurcat.

Judecătorul credea că are de-a face cu un fel de biserică de tip nou şi că, în virtutea libertății religioase acordate fiecărui cetățean prin Constituție, era mai bine să treacă cu vederea, iată sentința dată:

„După audierea martorilor acuzării... a acuzaților.., şi a apărătorilor lor, după examinarea învinuirilor care li s-au adus şi după ascultarea relatărilor referitoare la acuzat, întrucât domnul Cayce şi colaboratorii săi nu pretind că se ocupă cu ghicitul; consider că a-i declara vinovați de încălcarea articolului 899 din Codul penal, paragraful 3, ar fi o regretabilă încălcare a libertăților şi uzanțelor recunoscute asociațiilor ecleziastice care, ca şi aceasta, folosesc persoane diplomate, conform legii... Îi declar deci nevinovați”.

Astfel, aflăm de la Tribunalul din New York: Cayce nu era şarlatan!