De ce această referință la Egipt? Pentru că toată învățătura lui Cayce, spune el, vine din Egiptul antic, unde el însuşi s-ar fi încarnat odinioară, într-un mare preot. Cayce oferă date pentru acest personaj: în jurul lui 10.500 înainte de Christos. Marele preot respectiv ar fi venit din regiunile aflate între Iran şi Caucaz.
Deci, luați aceste „lecturi” drept ceea ce sunt ele: o traducere din caucaziana veche adaptată la americana dialectală vorbită în Kentucky, la începutul secolului nostru!... Pe scurt, „caucaziană”!
CAPITOLUL I - EDGAR CAYCE ÎNAINTEA LUI EDGAR CAYCE
DOMNULE CAYCE, ÎNTREBĂ PROCURORUL, SUNTEŢI
ACUZAT DE ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 899 DIN CODUL PENAL
CARE INTERZICE GHICITUL. când VĂ AFLAŢI ÎN ACESTE
PRETINSE „TRANSE MEDIUMNICE”, ŞTIŢI CE FACEŢI ŞI CE
SPUNEŢI?
Nu, domnule procuror, răspunse Edgar. NU ŞTIŢI CHIAR
NIMIC? Nu, domnule procuror.
E CAM PREA DE TOT! VĂ BATEŢI JOC DE OAMENI! ACUM
VOM AUDIA MARTORII. DOMNUL DAVID KAHN!
Acesta se prezentă la bară. Era un om de afaceri cunoscut în New York, a cărui ținută impecabilă a impresionat auditoriul în mod favorabil.
Kahn a explicat că este președintele Asociației prietenilor lui Edgar Cayce sau A.R.E., al cărei scop era cercetarea științifică şi spirituală. Că era vorba de o asociație fără scop lucrativ, perfect legală şi că Edgar Cayce nu „ghicea”. Kahn începu să explice onoratei adunări că acuzatul Cayce poseda un dar extraordinar: odată adormit prin hipnoză, putea să vadă interiorul corpului omenesc, cu fiecare organ bolnav, explicând cauzele bolii; apoi, dacă i se cerea un tratament, îl recomanda, în general, cu remedii naturale neprimejdioase. Kahn a arătat că Cayce vindecase deja mii de oameni în acest mod.
DAR, DOMNULE KAHN, DUMNEAVOASTRĂ ÎNCEPEŢI SĂ NE
VORBIŢI DE PRACTICA ILEGALĂ A MEDICINEI!
- Nu, domnule procuror. Acuzatul Edgar Cayce nu-şi vinde darul, el este absolut dezinteresat!
Apoi, David Kahn i-a explicat procurorului că, pentru studierea acestui fenomen uluitor, adunase laolaltă juriști, medici, universitari, oameni de știință - pe scurt, persoane foarte respectabile (şi asistenta reținu că o parte dintre cei amintiți erau foarte cunoscuți la New York!).
A reușit să dovedească faptul că Cayce nu încerca nicidecum să înșele medicii, că nu dădea „consultații”, ci doar „lecturi”, ceea ce suna altfel. Şi aceste ședințe speciale, numite lecturi, erau rezervate în exclusivitate membrilor Asociației. Aceștia acceptau, asumându-şi toate riscurile, să participe la un experiment științific.
Rapoartele lecturilor, adică stenogramele cuprinzând ceea ce spusese Cayce în somnul hipnotic, alcătuiau documentația pe care puteau să lucreze cercetătorii. De altfel, statutul Asociației, spuse Kahn, stabilea exact obiectivele: studierea științifică a dosarelor şi informațiilor furnizate de dl. Cayce. Kahn a explicat că Asociația era orientată nu numai spre cercetarea științifică, ci şi spre cea spirituală - într-o perspectivă biblică -ceea ce păru extrem de convingător pentru procuror, în atmosfera puritană a Americii de atunci...
Pe de altă parte, adăugă Kahn, Asociația era perfect legală, își publica rezultatele, ținea adunări generale cu regularitate, avea corespondenți în toată lumea şi nu avea nimic de ascuns...
Toate acestea erau adevărate... Numai că Cayce, sub paravanul legal al unei asociații de cercetare științifică, practica medicina de-a dreptul ilegal (în americană: „practicing medicine without a licence”). Dar cine se plângea de asta? Vindecase deja mii de oameni şi spunea mereu că dacă o singură lectură a sa ar dăuna cuiva, s-ar opri imediat.
De data aceasta, era acuzat împreună cu soția sa Gertrude şi secretara Gladys Davis că ghicește, în americană: „Fortune telling”. Altfel spus, că este un şarlatan!
Era în 11 noiembrie 1931 , în fata tribunalului din New York.
Iar judecătorul era înmărmurit... Cu patru zile mai devreme, două
femei se prezentaseră la hotelul unde era găzduită familia Cayce.
După spusele lor, femeile erau bolnave şi solicitau o consultație -
pardon, o lectură! Edgar, mereu amabil, nu s-a gândit să le refuze.
Ca de obicei, s-a pregătit pentru a da lectura: întins pe patul camerei de hotel, şi-a descheiat gulerul, şi-a desfăcut cravata, şi-a descheiat cureaua, s-a descălțat. Apoi, a respirat adânc. Soția sa, Gertrude, așezată lângă pat, ca de obicei, aștepta momentul când el avea să închidă ochii - adică ultimele secunde dinaintea somnului - ca să înceapă sugestia hipnotică. Era un moment delicat, căci dacă instrucțiunile erau date prea târziu, Cayce cădea într-un somn adevărat - un somn normal - şi atunci, nu mai putea răspunde întrebărilor. Gertrude Cayce rostise deci încetișor sugestia rituală:
DOMNULE CAYCE, AVEŢI ÎN FAŢA DVS. CORPUL ŞI
SPIRITUL SOLICITANT AL DOAMNEI BERTHA GORMAN,
PREZENTĂ ÎN ACEASTA CAMERĂ, VENITĂ SĂ CEARĂ SFATURI ŞI INSTRUCŢIUNI PENTRU CE ARE DE FĂCUT ÎN PLANURILE
MENTAL, FIZIC ŞI SPIRITUAL; VEŢI DA TOATE INFORMAŢIILE
CARE-I VOR FI UTILE ACESTEI ENTITĂŢI ASTĂZI ŞI VEŢI RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE PE CARE VI LE VA PUNE APOI.
Formula folosită de Gertrude este ciudată, chiar şi în americană, unde, ca şi în franceză, oamenii sunt numiți
„persoane” şi nu „entități”. Şi mai ciudat încă era răspunsul lui Cayce:
Da, avem corpul şi spiritul solicitant al D-nei Bertha Gorman, prezentă în această încăpere...
Uneori spunea doar: da, avem corpul - ceea ce pare şi mai straniu! Oricum ar fi, în această lectură, clasată astăzi sub numărul 3871-1, a început ca de obicei să descrie caracterul, tendințele psihologice ale consultantei, punctele ei slabe. În privința sănătății, el i-a recomandat băi de abur şi diverse tratamente naturale. Consultanta, deloc jenată, i-a pus întrebări de interes personal. După care, atunci când Cayce a terminat, Gertrude l-a scos din somnul hipnotic:
ŞI ACUM, DOMNULE CAYCE, DUPĂ CE AŢI FĂCUT O
EXCELENTĂ DESCRIERE A DOAMNEI BERTHA GORMAN, VĂ
