Imposibil să-i intre în cap... Disperat, după trei ore de încercări zadarnice, judecătorul de pace şi-a pălmuit fiul - apoi, s-a dus la bucătărie să bea un pahar ca să-şi revină.
La întoarcere, tânărul Edgar adormise pe fotoliu.
- Trezeşte-te, afurisitule, i-a spus tatăl furios. Du-te la culcare, îmi pierd timpul cu un prost ca tine...
- Stai, tată, acum ştiu lecţia! Trebuia să dorm puţin. Pune-mi întrebări, ai să vezi, e adevărat!...
...Şi era adevărat: de data asta, Edgar ştia lecţia pe dinafară, inclusiv ilustraţiile şi chiar numerele paginilor, fără să uite, bineînţeles, groaznicul cuvânt cabană. Judecătorul de pace a reacţionat rău: â crezut că fiul îşi bătuse joc de el. L-a trimis la culcare cu o altă palmă...
Însă din ziua aceea, Edgar a devenit minunea şcolii: înţelesese că ajungea să doarmă pe cărţi ca să le ştie pe de rost!
Vindecarea prin somn
Într-o zi, Edgar a avut un accident: jucându-se cu copiii în curtea şcolii, a fost lovit în plin de o minge. Toată după-amiaza a avut în clasă un comportament bizar. S-a întors acasă, s-a culcat... şi a căzut în comă.
Şi iată că, deodată, în somnul său comatos Edgar a început să vorbească cu o voce puternică şi clară:
Am suferit un şoc din cauza mingii care m-a lovit în spate!
Apoi, i-a ordonat mamei sale: Ca să mă vindec, puneţi-mi pe ceafă
o cataplasmă cu ceapă şi porumb zdrobit. Ştiind că cele două
legume au virtuţi medicinale, mama a executat „reţeta” şi i-a făcut cataplasma cerută.
A doua zi, Edgar s-a trezit refăcut...
Mai târziu, mult mai târziu, se va mai vindeca - spre marea sa surprindere - de pierderea vocii. Nimeni nu ne îngrijește vreodată mai bine decât noi înşine!...
În 1900, Edgar era reprezentant al papetăriei Morton în Louisville, dar cum câștiga exact cât să aibă din ce trăi, s-a hotărât să se ocupe şi de asigurări. În vremea aceea era logodit cu Gertrude de trei ani... Dar nu reuşise niciodată să pună un ban deoparte ca să se căsătorească!
Ba mai mult încă, datorită muncilor prost plătite, se surmena şi oboseala i-a provocat migrenă. A sunat la uşa unui doctor, într-o zi, ca să-i ceară un calmant, pe care l-a luat în deplină
nevinovăţie... S-a trezit la spital! Tatăl său povestea stând la căpătâiul fiului că îl adunaseră dintr-o gară din împrejurimi într-o stare de zăpăceală totală. Edgar a vrut să pună întrebări: nici un sunet nu-i ieşea din gură. Îşi pierduse vocea! Toţi doctorii din ţinut s-au perindat pe la el: nu era nimic de făcut! Corpul medical a hotărât atunci că era incurabil.
Pentru Cayce era o catastrofă: cum să fii reprezentant dacă
n-ai glas să atragi clienţii?
Fotograful local i-a venit în ajutor: dorea să-l ia ca asistent în laboratorul său. Pentru asta nu trebuia să vorbească.
Într-o zi, a venit la Hopskinville celebrul profesor Hart: a ţinut o conferinţă despre hipnoză. Pe vremea aceea marele public era pasionat de această tehnică. În Franţa, l-am avut pe Mesmer, apoi, în secolul următor, pe Charcot. Se aşteptau minuni de la hipnoză - fără să se întrevadă pericolele acesteia. Hart i-a propus lui Edgar să-l îngrijească. Edgar a acceptat şi s-a prezentat la şedinţă, la un medic din oraș.
Hart l-a aşezat pe Edgar într-un fotoliu şi a luat de pe masa medicului un obiect metalic strălucitor: PRIVEŞTE BINE ACEST
SCALPEL, îi spune el lui Edgar, ACUM O SĂ ADORMI... DORMI...
DORMI...
La trezire, Edgar a aflat că vorbise în somn... Dar odată
trezit, vocea îi dispăruse din nou. Hart a reluat experienţa de mai multe ori. Dar fără succes.
Apoi, a venit un anumit Dr. Quackenboss, mare specialist din New York. Şi de dată aceasta fără succes. Edgar adormea, într-adevăr, dar undeva rezista sugestiei. Quackenboss s-a întors la New York şi Cayce la fotografiile sale. Dar era la Hopskinville un bărbat inteligent, pasionat de medicină şi hipnoză: AI Layne. Nu
era medic, ci ţinea împreună cu soţia un mic magazin de modă. Îi spune lui Cayce: „Am o idee. Dacă rezişti la sugestia tuturor acestor profesori, asta se întâmplă pentru că eşti capabil să
adormi singur când vrei, altfel spus, să te autohipnotizezi... Ar trebui să încercăm din nou”.
Într-adevăr Cayce s-a întins pe canapeaua cea veche şi a adormit singur. Atunci Layne i-a vorbit încet, rar, sugerând: PRIVEŞTE ÎN INTERIORUL CORPULUI TĂU. DESCRIE CEEA CE
NU ESTE ÎN REGULĂ LA NIVELUL GÎTULUI... VORBEŞTE CU
VOCEA TA NORMALĂ.
Câteva minute mai târziu, l-a auzit pe Edgar hârâind din gât probabil ca să alunge orice răguşeală! Şi cu voce tare şi inteligibilă:
Da, vedem corpul. Constatăm o paralizie parţială a coardelorvocale, provocate de o tensiune nervoasă prea mare. Ar trebui să
sugerăm corpului amplificarea circulaţiei sângelui din zonabolnavă, timp de câteva minute.
Layne se supune indicaţiei date de Edgar adormit şi spune: CIRCULAŢIA SANGUINĂ VIZEAZĂ GÎTUL, EA VA IRIGA ORGANUL
BOLNAV ŞI VA VINDECA ASTFEL BOALA.
Cei prezenţi au putut observa în acel moment o roşeaţă
