Ce este un vindecător mediumnic?

Cayce nu a îndrăznit niciodată să se numească vindecător. În anii 1911 -1912 îşi pusese cu modestie la uşa cabinetului o mică

firmă: „Edgar Cayce - psychic diagnostician „Ceea ce nu este în mod evident o meserie nici în englezeşte, nici în franţuzeşte.

Este sigur că el stabilea diagnostice! Cât despre adjectivul englez „psychic”, el ar putea fi tradus în franceză prin

„mediumnique”, pe care noi îl folosim într-un sens mult mai larg decât anglo-saxonii: cineva care are facultăţi „psi” foarte dezvoltate încât este clarvăzător, claraudient, senzitiv. Este un intuitiv care „vede” în timp şi la distantă, în trecut şi în viitor. În acest sens Cayce a fost într-adevăr un medium, adică în anglo-americană psychic.

Dar pentru anglo-saxoni cuvântul medium are un sens mult mai restrâns: el îl descrie pe cel care se branşează pe un spirit descarnat, care îl controlează şi vorbeşte sau acţionează prin el.

Personalitatea mediumului se şterge complet în faţa personalităţii descarnate care l-a ocupat: Acest tip de medium este într-adevăr conform etimologiei latine a cuvântului, un „mijloc” de exprimare folosit de o entitate. Pe scurt, un „obiect” manipulat de forţe invizibile atât de bine încât în general mediumul, luat în acest sens, trebuie „să intre în transă” - stare paranormală nedefinită

încă bine - pentru a lăsa o anumită entitate descarnată să se exprime prin graiul şi corpul său. Anglo-saxonii numesc această

entitate „the control”, spiritul-control. Neajunsul este că lumea de dincolo este un amestec vast în care mai răul coexistă cu mai binele, ca şi aici, jos, în lumea noastră. În fine, când spun

„coexistă” este probabil inexact, căci fiecare entitate rămâne pe planul vibratoriu care corespunde nivelului său de evoluţie.

Aşadar, o fiinţă omenească poate foarte bine să fie ocupată

de un descarnat rău şi prost: şi aceasta poate să meargă până la posedare. Ceea ce se manifestă destructiv pentru fiinţa astfel

posedată. Anumiţi oameni dezechilibraţi emoţional întredeschid uşa acestor entități. Aceste entități - așa cum spune Cayce - trec prin glandele endocrine care sunt punctele de contact între corpul fizic şi cel spiritual. Astfel, aceşti oameni, deposedaţi de ei înşişi, nu mai sunt decât nişte marionete manipulate de entități frustrate, care folosesc corpul celui viu pentru a-şi satisface pulsiunile. Fenomenul pare încă de actualitate, așa cum arată

Cayce.

Majoritatea cazurilor de nebunie, de drog sau alcoolism ar demonstra posesiunea şi iată de ce medicina materialistă

occidentală nu le poate vindeca.

CUM VĂ EXPLICAŢI CĂ SOŢUL MEU NU REUŞEŞTE SĂ SE

STĂPÎNEASCĂ?

Posedare!

CE VREŢI SĂ SPUNEŢI PRIN „POSEDARE”?

Vrem să spunem „posedare”!

VREŢI SA SPUNEŢI CĂ ARE CRIZE DE NEBUNIE SAU

MINTEA RĂTĂCITĂ?

Dacă posesiunea nu este nebunie, atunci ce este?

VREŢI SĂ SPUNEŢI CĂ ESTE VORBA DE UN FENOMEN DE

POSEDARE DE CĂTRE ALTE ENTITĂŢI când SUBIECTUL ESTE

ÎN STARE DE BEŢIE?

El este locuit de aceste entități atunci când este beat. Dacă el ar consimţi să se abţină de la băutură o perioadă suficient de lungă şi dacă ar vrea să urmeze un tratament cu curent electric, corpul lui ar putea fi eliberat de aceste entități străine care îl locuiesc. (Lectura 1183-3). ( Citiţi pe această temă excelenta carte a lui Jean-Louis Le Moigne Jusqu'à la lie, Ed. Robert Laffont) Trebuie să spunem, de asemenea, că în contextul anglo-saxon noţiunea de „purgatoriu” nu era învăţată de bisericile protestante; dimpotrivă, la noi, în Franţa, a fost îndelung folosită.

De unde noţiunea, în bagajul nostru cultural, de „suflete în suferinţă”, defuncţi care nu şi-au găsit echilibrul după moarte.

Aceştia, bineînţeles, nu sunt apţi să dea sfaturi celor vii. Spunem aceasta pentru a explica neîncrederea mult răspândită în Franţa în materie de mediumnitate, pentru că în ţările catolice se crede că există în lumea de dincolo indivizi răufăcători.

Dimpotrivă., în ţările anglo-saxone din secolul al 19-lea a avut loc o fobie a şedinţelor mediumnice unde oricine povestea orice. Dacă mişcarea „spiritistă” sau „spiritualistă” a adus

deschideri interesante, excesele sale au fost criticate în Anglia şi în Statele Unite. De unde neîncrederea cercurilor spiritualiste superioare în privința mediilor care lucrează cu un control.

Cu toate acestea, nu ar trebui să respingem tot în bloc.

Foarte mari medii, ca reverendul Arthur Ford de exemplu, au avut o activitate remarcabilă cu ajutorul controalelor sau partenerilor lor descarnaţi. Secretul lor era că aveau de-a face cu personalităţi pe care ei le cunoşteau bine. Arthur Ford se adresează lui Fletcher, un prieten din copilărie, dispărut prematur.

În Franţa, în meseria de medium (pe care unii se încăpăținează să o descrie ca fiind şarlatanie curată... ) nu se pune problema de a fi jucăria unui spirit-control. Libertatea mediumului rămâne teoretic neatinsă cu atât mai mult cu cât foarte adesea acesta rămâne treaz.

Edgar Cayce adormea. Şi întotdeauna mai angoasat că nu avea nici un control asupra a ceea ce spunea, uneori cu un accent straniu! Dar întotdeauna a negat existenţa spiritului-control.

Un medium foarte renumit, englezoaica Eileen Garrett, l-a întâlnit la New York şi i-a propus să schimbe consultaţii între confraţi.

Ea pretindea că are drept control o entitate persană numită

Uvani. când a căzut într-un somn de transă profundă. ea a fost întrebată:

PUTERILE MEDIUMNICE ALE LUI EDGAR CAYCE ÎI VIN DIN

ÎNCARNĂRI TRECUTE?

În cazul său, nu. El foloseşte resursele propriului spirit pentrua vedea, a auzi şi a înţelege. Dar o poate face pentru că a dobânditîn vieţile anterioare înţelegerea multor lucruri... (Lectura 507-1).

Dar Uvani, în aceeaşi consultație prin Eileen Garrett, l-a sfătuit pe Cayce să procedeze altfel şi să se lase ajutat de spirite.

Cayce nu a urmat sfatul şi în lectura pe care şi-a dat-o lui însuşi asupra acestui punct, căci se îndoia întotdeauna de puterile lui, a fost auzit spunând: Oare Uvani pretinde că ştie mai mult decât învăţătorul care l-a creat? (Lectura 254-71).

„Învățătorul” era termenul folosit de Cayce pentru a vorbi de Christos. Această lectură sugerează că lecturile celelalte, cel puțin în parte, au fost dictate de însuşi Christos. Este ceea ce cred acum cei de la A.R.E., la Virginia Beach. Termenul „Christos” nu este deloc luat în sensul strict de Iisus istoric. Ar fi vorba mai

mult de „spiritul etern al lui Christos”, Christ consciousness, a doua persoană a Trinităţii prezentă în toate epocile.

Este mai bine, spune proverbul, să te adresezi bunului Dumnezeu decât sfinţilor săi... Şi dacă lecturile au fost inspirate de Christul Cosmic, cu siguranţă că-şi sporesc universalitatea!

De altfel, ceea ce ne frapează în filozofia cayciană este această absenţă a sectarismului. Este o viziune mult mai universală decât cele ale majorităţii bisericilor actuale.

Totuşi, informaţiile date de alte spirite (îngeri? oameni descarnaţi?) nu sunt excluse.

AVEŢI ÎN FATA DUMNEAVOASTRĂ CORPUL ŞI SPIRITUL