VEŢI
TREZI,
COMPLET
RELAXAT
ŞI
DESTINS,
ÎN
URMĂTOARELE TREI MINUTE. NU VEŢI RESIMŢI NICI O
INFLUENŢĂ NEFASTĂ DINSPRE BOALA PACIENTULUI SAU A CONSULTAŢIEI ACORDATE ŞI VEŢI FI, LA TREZIRE, ÎN CEA MAI BUNA FORMĂ.
Secretara stenografiase totul. Cayce se trezise, după cum i s-a sugerat. Ca de obicei, întrebase: -Ei, cum a fost lectura asta?
...Atunci, pretinsa doamnă Gorman se ridicase spunând: -Vă
arestez pe toți. Vă duc la post. Sunt de la poliție şi colegii mei vă
așteaptă pe hol. Nu mă numesc Bertha Gorman...
Şi cuplul Cayce a fost băgat în închisoare: De acolo, Cayce şi-a anunțat toți prietenii din New York care au alergat să-l apere. În închisoare, şi-a acordat o consultație: culcat în celulă, adormit la sugestia Gertrudei, spusese cu glas tare că „totul se va sfârși cu bine!”
Ziarele din oraș comentau aprins întâmplarea. Tânărul Hugh Lynn, fiul lui Cayce, i-a scris: „Este interesant să ai un tată despre care vorbesc ziarele, mai ales când se află în închisoare!...
„Evident, în neamul Cayce, unde erau oameni onorabili, nu se întâmplase niciodată așa ceva!
Cu toate acestea, tribunalul era cât se poate de încurcat.
Judecătorul credea că are de-a face cu un fel de biserică de tip nou şi că, în virtutea libertății religioase acordate fiecărui cetățean prin Constituție, era mai bine să treacă cu vederea, iată sentința dată:
„După audierea martorilor acuzării... a acuzaților.., şi a apărătorilor lor, după examinarea învinuirilor care li s-au adus şi după ascultarea relatărilor referitoare la acuzat, întrucât domnul Cayce şi colaboratorii săi nu pretind că se ocupă cu ghicitul; consider că a-i declara vinovați de încălcarea articolului 899 din Codul penal, paragraful 3, ar fi o regretabilă încălcare a libertăților şi uzanțelor recunoscute asociațiilor ecleziastice care, ca şi aceasta, folosesc persoane diplomate, conform legii... Îi declar deci nevinovați”.
Astfel, aflăm de la Tribunalul din New York: Cayce nu era şarlatan!
Ulterior, David Kahn, povestind această întâmplare în Memoriile sale, şi-a pus întrebarea: Cayce, care a făcut atâtea şi atâtea profeții foarte juste, care a prezis cele două războaie mondiale, acest om care a anunțat dinainte tuturor prietenilor bancheri prăbușirea bursei newyorkeze din 1929, cum de n-a înțeles că dădea o lectură pentru o polițistă deghizată în bolnavă?
Am reluat „lectura”: îi face morală falsei doamne Gorman, îi dă sfaturi înțelepte... Dar îi lasă șansa de a renunța la intenția sa ascunsă. Poate că întâmplarea era necesară şi pentru a-l face pe Cayce mai cunoscut marelui public? Căci, în final, asta s-a întâmplat!
On simplu țăran din Kentucky
Edgar Cayce era deci american din sud - acel sud călduros şi primitor, atât de diferit de nordul puritan. Familia era de origine franceză cum o arată numele Cayce- care se pronunță „KAY-SSI”.
Strămoșul francez venise cu mult timp în urmă, probabil în vremea revocării edictului din Nantes, cu hughenoții.
Astfel, fusese uitată ortografia originală. În Lumea Nouă, se schimba cu ușurință scrierea numelui. Când conferențiez la Paris despre Cayce, se găsesc întotdeauna ascultători care să-mi atragă
atenţia că ar trebui să pronunţ „CAISSE”! Da, în pariziană! Dar dacă numele era din sud, pronunţarea era mult mai apropiată de KAYSSI... Dacă Dictionnaire des noms de famille en France de Dauzat nu dă nici un Cayce, dimpotrivă, diversele dicţionare ale nobilimii franceze vorbesc de o familie Cays, originară din Arles şi a cărei urmă se pierde în sec. al XVII-lea.
Ultimul vlăstar a emigrat oare spre Lumea Nouă? Oricum ar fi, este un nume rar şi pentru America şi pentru Franţa.
Părinţii tânărului Edgar n-au remarcat nimic extravagant la fiul lor care făcea tot atâtea pozne ca alţii! Biografii lui Edgar povestesc că el stătea mult de vorbă cu zânele şi cu bunicul decedat. Bunica lui, puţin vrăjitoare, îl înţelegea foarte bine: la ţară, comunicarea cu morţii făcea parte din tradiţie. De altfel, era epoca teribilă a modei adunărilor spiritiste (sub influenţa lui Allan Kardec), când oamenii se adunau să stea de vorbă cu morţii.
Era la ţară: familia lui Cayce locuia la o fermă de lângă
orăşelul Hopskinville. Duceau o viaţă patriarhală şi agricolă: cultivau tutun, călăreau, pescuiau, vânau. Majoritatea fermelor din împrejurimi erau exploatate de. verii Cayce. Tatăl lui Edgar fusese ales judecător de pace în canton, ceea ce-l atrăgea mai mult decât munca agricolă, căci nu avea stofă de fermier. Aşadar i-ar fi plăcut să aibă un fiu cu studii strălucite... Vai, nu era cazul!
Pe micul Edgar nu-l interesa şcoala.
Totuşi, învăţase să citească - dar numai ca să buchisească
Biblia. La cei zece ani, tatăl i-a dăruit una şi Edgar a jurat s-o citească toată în fiecare an. Ceea ce a făcut... Şi iată de ce veţi găsi textele lui Cayce presărate cu versete biblice!
Două episoade din copilăria sa au reţinut în mod special atenţia biografilor, pentru că anunţau viitoarele tendinţe ale
„profetului adormit”. Iată-le:
Ştiinţa vine dormind
Într-o zi când Cayce tatăl se supărase foarte tare pentru că
fiul său era leneşul clasei, s-a hotărât să-l pună să repete lecţia.
Edgar se împotmolea, între altele, la cuvântul „cabin” (cabană).
