Ulterior, David Kahn, povestind această întâmplare în Memoriile sale, şi-a pus întrebarea: Cayce, care a făcut atâtea şi atâtea profeții foarte juste, care a prezis cele două războaie mondiale, acest om care a anunțat dinainte tuturor prietenilor bancheri prăbușirea bursei newyorkeze din 1929, cum de n-a înțeles că dădea o lectură pentru o polițistă deghizată în bolnavă?

Am reluat „lectura”: îi face morală falsei doamne Gorman, îi dă sfaturi înțelepte... Dar îi lasă șansa de a renunța la intenția sa ascunsă. Poate că întâmplarea era necesară şi pentru a-l face pe Cayce mai cunoscut marelui public? Căci, în final, asta s-a întâmplat!

On simplu țăran din Kentucky

Edgar Cayce era deci american din sud - acel sud călduros şi primitor, atât de diferit de nordul puritan. Familia era de origine franceză cum o arată numele Cayce- care se pronunță „KAY-SSI”.

Strămoșul francez venise cu mult timp în urmă, probabil în vremea revocării edictului din Nantes, cu hughenoții.

Astfel, fusese uitată ortografia originală. În Lumea Nouă, se schimba cu ușurință scrierea numelui. Când conferențiez la Paris despre Cayce, se găsesc întotdeauna ascultători care să-mi atragă

atenţia că ar trebui să pronunţ „CAISSE”! Da, în pariziană! Dar dacă numele era din sud, pronunţarea era mult mai apropiată de KAYSSI... Dacă Dictionnaire des noms de famille en France de Dauzat nu dă nici un Cayce, dimpotrivă, diversele dicţionare ale nobilimii franceze vorbesc de o familie Cays, originară din Arles şi a cărei urmă se pierde în sec. al XVII-lea.

Ultimul vlăstar a emigrat oare spre Lumea Nouă? Oricum ar fi, este un nume rar şi pentru America şi pentru Franţa.

Părinţii tânărului Edgar n-au remarcat nimic extravagant la fiul lor care făcea tot atâtea pozne ca alţii! Biografii lui Edgar povestesc că el stătea mult de vorbă cu zânele şi cu bunicul decedat. Bunica lui, puţin vrăjitoare, îl înţelegea foarte bine: la ţară, comunicarea cu morţii făcea parte din tradiţie. De altfel, era epoca teribilă a modei adunărilor spiritiste (sub influenţa lui Allan Kardec), când oamenii se adunau să stea de vorbă cu morţii.

Era la ţară: familia lui Cayce locuia la o fermă de lângă

orăşelul Hopskinville. Duceau o viaţă patriarhală şi agricolă: cultivau tutun, călăreau, pescuiau, vânau. Majoritatea fermelor din împrejurimi erau exploatate de. verii Cayce. Tatăl lui Edgar fusese ales judecător de pace în canton, ceea ce-l atrăgea mai mult decât munca agricolă, căci nu avea stofă de fermier. Aşadar i-ar fi plăcut să aibă un fiu cu studii strălucite... Vai, nu era cazul!

Pe micul Edgar nu-l interesa şcoala.

Totuşi, învăţase să citească - dar numai ca să buchisească

Biblia. La cei zece ani, tatăl i-a dăruit una şi Edgar a jurat s-o citească toată în fiecare an. Ceea ce a făcut... Şi iată de ce veţi găsi textele lui Cayce presărate cu versete biblice!

Două episoade din copilăria sa au reţinut în mod special atenţia biografilor, pentru că anunţau viitoarele tendinţe ale

„profetului adormit”. Iată-le:

Ştiinţa vine dormind

Într-o zi când Cayce tatăl se supărase foarte tare pentru că

fiul său era leneşul clasei, s-a hotărât să-l pună să repete lecţia.

Edgar se împotmolea, între altele, la cuvântul „cabin” (cabană).

Imposibil să-i intre în cap... Disperat, după trei ore de încercări zadarnice, judecătorul de pace şi-a pălmuit fiul - apoi, s-a dus la bucătărie să bea un pahar ca să-şi revină.

La întoarcere, tânărul Edgar adormise pe fotoliu.

- Trezeşte-te, afurisitule, i-a spus tatăl furios. Du-te la culcare, îmi pierd timpul cu un prost ca tine...

- Stai, tată, acum ştiu lecţia! Trebuia să dorm puţin. Pune-mi întrebări, ai să vezi, e adevărat!...

...Şi era adevărat: de data asta, Edgar ştia lecţia pe dinafară, inclusiv ilustraţiile şi chiar numerele paginilor, fără să uite, bineînţeles, groaznicul cuvânt cabană. Judecătorul de pace a reacţionat rău: â crezut că fiul îşi bătuse joc de el. L-a trimis la culcare cu o altă palmă...

Însă din ziua aceea, Edgar a devenit minunea şcolii: înţelesese că ajungea să doarmă pe cărţi ca să le ştie pe de rost!

Vindecarea prin somn

Într-o zi, Edgar a avut un accident: jucându-se cu copiii în curtea şcolii, a fost lovit în plin de o minge. Toată după-amiaza a avut în clasă un comportament bizar. S-a întors acasă, s-a culcat... şi a căzut în comă.

Şi iată că, deodată, în somnul său comatos Edgar a început să vorbească cu o voce puternică şi clară:

Am suferit un şoc din cauza mingii care m-a lovit în spate!

Apoi, i-a ordonat mamei sale: Ca să mă vindec, puneţi-mi pe ceafă

o cataplasmă cu ceapă şi porumb zdrobit. Ştiind că cele două

legume au virtuţi medicinale, mama a executat „reţeta” şi i-a făcut cataplasma cerută.

A doua zi, Edgar s-a trezit refăcut...

Mai târziu, mult mai târziu, se va mai vindeca - spre marea sa surprindere - de pierderea vocii. Nimeni nu ne îngrijește vreodată mai bine decât noi înşine!...

În 1900, Edgar era reprezentant al papetăriei Morton în Louisville, dar cum câștiga exact cât să aibă din ce trăi, s-a hotărât să se ocupe şi de asigurări. În vremea aceea era logodit cu Gertrude de trei ani... Dar nu reuşise niciodată să pună un ban deoparte ca să se căsătorească!

Ba mai mult încă, datorită muncilor prost plătite, se surmena şi oboseala i-a provocat migrenă. A sunat la uşa unui doctor, într-o zi, ca să-i ceară un calmant, pe care l-a luat în deplină

nevinovăţie... S-a trezit la spital! Tatăl său povestea stând la căpătâiul fiului că îl adunaseră dintr-o gară din împrejurimi într-o stare de zăpăceală totală. Edgar a vrut să pună întrebări: nici un sunet nu-i ieşea din gură. Îşi pierduse vocea! Toţi doctorii din ţinut s-au perindat pe la el: nu era nimic de făcut! Corpul medical a hotărât atunci că era incurabil.

Pentru Cayce era o catastrofă: cum să fii reprezentant dacă

n-ai glas să atragi clienţii?

Fotograful local i-a venit în ajutor: dorea să-l ia ca asistent în laboratorul său. Pentru asta nu trebuia să vorbească.

Într-o zi, a venit la Hopskinville celebrul profesor Hart: a ţinut o conferinţă despre hipnoză. Pe vremea aceea marele public era pasionat de această tehnică. În Franţa, l-am avut pe Mesmer, apoi, în secolul următor, pe Charcot. Se aşteptau minuni de la hipnoză - fără să se întrevadă pericolele acesteia. Hart i-a propus lui Edgar să-l îngrijească. Edgar a acceptat şi s-a prezentat la şedinţă, la un medic din oraș.

Hart l-a aşezat pe Edgar într-un fotoliu şi a luat de pe masa medicului un obiect metalic strălucitor: PRIVEŞTE BINE ACEST

SCALPEL, îi spune el lui Edgar, ACUM O SĂ ADORMI... DORMI...

DORMI...

La trezire, Edgar a aflat că vorbise în somn... Dar odată

trezit, vocea îi dispăruse din nou. Hart a reluat experienţa de mai multe ori. Dar fără succes.

Apoi, a venit un anumit Dr. Quackenboss, mare specialist din New York. Şi de dată aceasta fără succes. Edgar adormea, într-adevăr, dar undeva rezista sugestiei. Quackenboss s-a întors la New York şi Cayce la fotografiile sale. Dar era la Hopskinville un bărbat inteligent, pasionat de medicină şi hipnoză: AI Layne. Nu

era medic, ci ţinea împreună cu soţia un mic magazin de modă. Îi spune lui Cayce: „Am o idee. Dacă rezişti la sugestia tuturor acestor profesori, asta se întâmplă pentru că eşti capabil să