Dar nu era singurul din epocă în stare de previziuni bune.
Eu însămi am cunoscut alţii, bărbaţi şi femei, care nu-i erau inferiori, ca de exemplu extraordinara Marthe Robin din Franţa.
Un singur om confruntat cu o asemenea cerere însemna prea mult. Astfel, lecturile sugerau formarea unor discipoli... Ceea ce Cayce nu a făcut niciodată, din lipsă de timp sau modestie.
AR TREBUI SĂ INCEPEM UN PROGRAM DE INSTRUIRE
PENTRU CA EDGAR CAYCE SĂ AIBĂ ASISTENŢI?
Sigur că ar trebui. Am spus-o adeseori [...]. (Lectura 254-46).
Nu vă fie teamă. Căci dezvoltarea numeroaselor aptitudini psiva deveni forţa care va călăuzi sute de clarvăzători în menirea lorde a-i ajuta pe oameni [...]. (Lectura 254-4).
Aşa cum am spus-o adeseori aici, canalele prin care poatetrece această informaţie dată în lecturi sunt în număr nelimitat. Elevor reuşi cu condiţia de a nu-şi proiecta eul individual,personalitatea de individ (în mesajele pe care le transmit). (Lectura254-53).
Puteţi vedea aurele
În tablourile vechi, personajele sfinte sunt înconjurate de un nimb de lumină, uneori numai capul are o aureolă: pictorii de odinioară ştiau că trupul omenesc este înconjurat de un câmp de energie luminoasă.
Primele fotografii de aure - în civilizaţia noastră - au fost făcute de doi cercetători ruşi, familia Kirlian. Şi ceea ce a putut vedea aparatul lor pot percepe şi ochii noştri.
Cayce vedea în mod natural aurele oamenilor şi credea că
toată lumea o putea face. O spune el însuşi într-o cărticică
fermecătoare pe care a scris-o la sfârșitul vieţii, singura pe care a scris-o vreodată, în stare de veghe! ( Auras, de Edgar Cayce, A.R.E
Press, P.O.BOX 595, Virginia Beach, VA 23451, U S A) De când îmi pot eu aminti am văzut culorile din juruloamenilor. Nu-mi amintesc să fi văzut oameni care să nu-mi fifrapat retina cu culorile lor albastre, verzi, roşii fluide curgând înjurul capului lor şi în jurul umerilor. Mi-a trebuit mult timp să
realizez că alţi oameni nu vedeau aceste culori. Şi abia târziu amînţeles pentru prima dată cuvântul „aură” şi am învăţat să-lfolosesc, pentru a descrie ceea ce vedeam, acest fenomen pentrumine atât de obişnuit! Nici nu-mi pot imagina oamenii fără aură. O
văd schimbându-se la prietenii şi apropiaţii mei în cursul existenţeilor Boala, tristeţea, iubirea, fericirea, toate aceste stări se văd înaura lor. Pentru mine, aura este ca buletinul meteo al sufletului...
Ea arată în ce directe suflă vânturile destinului. Mulţi oameni suntcapabili să vadă aurele [...].
Aura unei persoane revelă multe lucruri în privinţa sa. Şi cândam înţeles [...] că asta avea o semnificaţie spirituală, am început să
studiez culorile în ideea de a le interpreta. De-a lungul anilor amsfârșit prin a construi un sistem de interpretare pe care îl compardin timp în timp cu experienţa altor oameni care văd aurele. Şi esteinteresant să remarcăm că de cele mai multe ori acei oameni şi cumine cădem de acord asupra aceleiaşi interpretări. Singureledivergenţe se referă la culorile care sunt în aurele noastre personale
[...]. De exemplu, eu am mult albastru în aură: astfel, interpretareape care o dau eu acestei culori nu coincide întotdeauna cuinterpretarea unei persoane a cărei aură nu va avea albastru, căciea va interpreta această culoare cu mai multă obiectivitate decâtmine! O persoană dintre prietenele mele are mult verde în aură şi einu-i place deloc această culoare în aura celorlalţi! Ea dă ointerpretare negativă deşi este culoarea vindecătorilor. Mi seîntâmplă să citesc unele cărţi despre ocultism şi simbolismulculorilor. În general, ele sunt în acord cu ceea ce am trăit eu însumi.
Lectura aurei unui individ este o întreagă artă pe care o stăpâneșticu timpul, printr-o observaţie constantă şi neîncetate retuşuri [...].
Bineînţeles, nu citesc aurele ca un profesionist: nici n-aş
încerca să visez la aşa ceva! Dar sunt convins că este o aptitudinepe care într-o zi oricine o va poseda. Deci, mă străduiesc să-iîncurajez pe oameni, să-i obişnuiesc cu ideea că există o aură [...].
O prietenă mi-a povestit că atunci când o persoană oarecare ominte sau încearcă să o înşele răspunzând evaziv, ea vede o bandă
orizontală de verde-gălbui în aura interlocutorului său, chiardeasupra capului. Nu se înşală niciodată şi studenţii săi sunt uluiţide aptitudinea ei de a detecta orice minciună!
Şi iată ce mi-a povestit o altă persoană: se afla într-o zi la alşaselea etaj într-un mare magazin. În timp ce chema ascensorul casă coboare, a observat un raion cu pulovere roşii, atât de grozaveîncât i-a venit poftă să le vadă de-aproape. Totuşi sosise ascensorulşi era pe cale să intre în el, când a simţit că nu mai dorea acestlucru: interiorul ascensorului, deşi bine luminat, a devenitîntunecos. Ceva nu era în regulă. Instinctiv i-a spus liftierului să
continue fără ea. Apoi s-a întors să vadă puloverele roşii şiexaminându-le, a realizat ceea ce-i provocase senzaţia neplăcută:oamenii aceia înghesuiţi în ascensor nu aveau aure! Şi în timp ce ea
privea puloverele roşii, cablul ascensorului s-a rupt. Ascensorul s-azdrobit de sol şi toţi oamenii dinăuntru au murit!
... Astfel, lectura aurelor poate să se dovedească de o mareutilitate! O altă persoană pe care o cunosc vede încarnările trecuteale interlocutorilor săi. când aceştia vorbesc de ceva ce au cunoscutîn una din vieţile lor precedente, ea vede acest lucru. Şi dacă cinevaîi spune: „Mi-a plăcut întotdeauna Italia şi aş vrea să merg acolo”,ea vede silueta, de exemplu, a unui italian din timpul Renaşterii înaura persoanei care-i vorbeşte [...] adică o imagine a personalităţiipe care interlocutorul său o avea în acea viaţă. Şi ce este aceastadacă nu o „lectură a vieţilor anterioare”? Poate să pară bizar, darprima dată când mi s-a povestit aceasta, eram sceptic. până cândîntr-o seară, stând pe terasa casei, am văzut eu însumi aceasta!
Unul din prietenii mei discuta cu aprindere despre istoria Angliei. Înaura lui am văzut atunci silueta unui tânăr călugăr... Şi mi-amamintit atunci de lectura pe care o dădusem (adormit!) pentru acelprieten: era descris acolo ca fiind călugăr în Anglia într-una dinvieţile sale! [...].
Cred că majoritatea oamenilor văd aurele, dar fără să
realizeze că le văd! [... ] Dacă ziceţi: „De ce poartă ea această
culoare? Nu i se potriveşte!”, sau „Ce bine îi vine rochia aceasta”,aţi văzut aura în ambele cazuri. Prima persoană purta o culoarecare nu se armoniza cu aura. Observaţi cu grijă culorile carepredomină în îmbrăcămintea prietenilor voştri: veţi vedea că variază
în funcţie de comportamentul lor.
Roşu
El reprezintă în mod tradiţional corpul, Pământul, focul iadului!
[...]. El arată forţă, vigoare, energie. Dar interpretarea sa depinde denuanţă şi de corelarea sa cu celelalte culori. Roşul închis arată untemperament violent şi o tendinţă la tulburări nervoase. O persoană
cu roşu închis în aură poate să pară puternică pe dinafară, darexistă undeva o suferinţă care-i afectează sistemul nervos. Acestgen de persoană va fi dominatoare şi impulsivă. Dacă nuanţa deroşu este mai deschisă, va fi atunci o persoană impulsivă saucentrată pe ea însăşi. Roşu stacojiu poate arăta un ego debordant.
