Cules: rășina se culege de la arbuștii care o secretă, în zonele aride ale estului Africii și Arabiei.
Compuși: până la 17% uleiuri esențiale, până la 40% rășină, gume.
Acțiuni: antimicrobiană, astringentă, carminativă, anticatar, expectorantă, cicatrizantă.
Asocieri: se asociază foarte bine cu echinacea pentru infecții și, ca apă de gură, pentru ulcerații și probleme similare; pentru uz extern, se poate asocia cu distilat de hamamelis.
INDICAȚII
Smirna este un agent antimicrobian eficient ce acționează în două moduri complementare. În primul rând, stimulează secreția de leucocite (cu acțiune împotriva agenților patogeni), iar, în al doilea rând, are efect antimicrobian direct. Astfel, această plantă ajută la susținerea proceselor naturale de apărare, o activitate vitală, mai ales că, în prezent, prea des antibioticele sunt cele care o fac. Smirna se poate folosi pentru o paletă largă de afecțiuni în care este nevoie de un agent antimicrobian. Se utilizează specific în tratamentul infecțiilor gurii
precum ulcerații, gingivită, pioree, precum și în problemele congestive de tipul faringită și sinuzită.
Poate să ajute și în caz de laringită și probleme respiratorii. Sistemic, este utilă în tratamentul furunculelor și afecțiunilor similare, precum și în cel al febrei glandulare și brucelozei. Se folosește adesea ca parte a tratamentului răcelii.
Extern, are efect vindecător și antiseptic asupra rănilor și juliturilor.
PREPARARE ȘI DOZARE
Infuzie: întrucât rășina se dizolvă în apă doar foarte greu, trebuie bine pisată
pentru a obține o infuzie; se toarnă 1 cană apă clocotită peste 1–2 lingurițe pudră
de smirnă și se lasă să se infuzeze 10–15 minute; se bea de 3 ori pe zi.
Tinctură: întrucât rășina se dizolvă mult mai ușor în alcool, este preferabilă
tinctura și este și mai ușor de obținut; se administrează 1–4 m de tinctură de 3 ori pe zi.
SOC
Sambucus nigra
CAPRIFOLIACEE
Parte folosită: scoarță, flori, fructe, frunze.
Cules: florile se culeg primăvara și la începutul verii și se usucă cât de repede posibil, la umbră; scoarța și fructele se culeg în august și septembrie.
Compuși: flori: flavonoide: rutină, isoquercitină și camferol; sambunigrină, o
glicozidă hidrocianică; tanini, uleiuri esențiale; fructe: zahăr invertit, acizi din fruct, tanini, vitamina C, pigmenți antocianici, urme de uleiuri esențiale.
Acțiuni: scoarță: purgativă, emetică, diuretică; frunze: extern, emolientă și cicatrizantă; intern, purgativă, expectorantă, diuretică și diaforetică; flori: diaforetică, anticatar; fructe: diaforetică, diuretică, laxativă.
Asocieri: în caz de răceală și febră se poate folosi alături de mentă, coada-șoricelului sau isop; în caz de gripă, se asociază cu Eupatorium perfoliatum; în caz de catar, se amestecă împreună cu splinuță.
INDICAȚII
Socul este un adevărat dulăpior de medicamente în sine. Frunzele se folosesc în primul rând pentru vânătăi, răni și degerături. S-a afirmat că, sub formă de alifie, frunzele de soc sunt foarte bune pentru tumori. Florile sunt ideale pentru tratamentul răcelii și gripei. Sunt indicate pentru inflamații congestive ale tractului respirator superior, de exemplu febra fânului și sinuzita. Surzenia congestivă răspunde bine la florile de soc. Fructele de soc au proprietăți asemănătoare cu florile, în plus fiind utile în caz de reumatism.
PREPARARE ȘI DOZARE
Infuzie: se toarnă 1 cană apă clocotită peste 2 lingurițe flori uscate sau proaspăt culese și se lasă să se infuzeze 10 minute; se bea de 3 ori pe zi.
Suc: se fierb fructele proaspăt culese în apă 2–3 minute, apoi se storc; pentru conservare, se dă sucul în clocot, în proporție de 1 parte miere la 10 părți suc; se administrează diluat în 1 pahar apă fierbinte, de 2 ori pe zi.
Alifie: se iau 3 părți frunze de soc și se încălzesc în 6 părți vaselină topită până
când devin friabile; se strecoară și se pune la păstrare.
Doamna Grieves ne pune la dispoziție o excelentă alifie răcoritoare și vindecătoare: se iau 200 g frunze verzi de soc, 110 g frunze verzi de pătlagină, 60 g rotunjoară și 120 g pelin proaspăt cules; se taie în bucăți mici și se încălzesc în 1,8 kg vaselină până când frunzele devin friabile; se strecoară și se presează
alifia pentru a fi pusă la păstrare.
Tinctură: se administrează 2–4 ml tinctură (obținută din flori) de trei ori pe zi.
SOVÂRF
Origanum vulgare
LABIATE
Denumiri populare: majoran, măghiran-sălbatic, pălăria-cucului.
Parte folosită: părți aeriene.