Când calea mea coincide ca orientare cu sensul pe care-l dau vieții mele, mă
aflu pe calea cea bună.
Dar atenție! Nu există numai o singură cale bună, așa cum nu există doar o singură cărare care să ducă spre nord. Calea aceea este bună, dar și cealaltă
este, și următoarea, și cealaltă…
Toate căile sunt bune dacă merg în direcția corectă.
Și acum pot să înțeleg mai bine partea de început a cărții, alegoria trăsurii și răspunsul bătrânului înțelept.
Pot să aleg oricare dintre căi și e același lucru, pentru că, atât timp cât direcția coincide cu drumul, senzația va fi aceea de a nu mă simți rătăcit.
Acum îmi închipui că-ți pui întrebări. Deja sătul de mine, vrei răspunsuri concrete.
Unești buricele celor cinci degete ale mâinii tale drepte și le apropii de carte pentru a întreba:
Ce este direc ț ia?
Am în ț eles povestea cu domnul rătăcit pe apă, dar în via ț ă?
Vreau să câ ș tig un milion de dolari, vreau să mă căsătoresc cu Cutărescu, cu Cutăreasca, vreau să lucrez într-un anumit loc, vreau asta, vreau ailaltă… Ț intele sunt u ș oare, dar direc ț ia?
Ș i, chiar dacă accept ideea, unde se află busola?…
Care este propunerea ta? Să am încredere că Dumnezeu mi-o va da… ca înpoveste?
În viață, direcția este marcată de sensul pe care fiecare decide să i-l ofere existenței sale.
Iar busola se obține răspunzând la o simplă întrebare:
Pentru ce trăiesc?
Nu de ce, ci pentru ce.
Nu cum, ci pentru ce.
Nu cu cine, ci pentru ce.
Nu din ce, ci pentru ce.
Întrebarea este personală. Nu este vorba să răspunzi pentru ce trăiește omul, pentru ce există omenirea, pentru ce au trăit părinții tăi sau ce sens are viața persoanelor imorale.
Este vorba despre VIAȚA TA.
Ce sens are viața ta?…
A răspunde cu sinceritate la această întrebare înseamnă a găsi busola pentru călătorie.
Ce sens are viața ta?…
A nu ști cum să răspunzi sau a disprețui această întrebare ar putea fi un mod de a exprima decizia de a rămâne rătăcit.
Ce sens are viața ta?…
O întrebare grea, dacă ți-o pui din locurile cumplite în care suntem obișnuiți să ajungem la aceste întrebări.
„O problemă prea complicată pentru o după-amiază ca aceasta.“
„Mă voi gândi într-una din zilele astea… Întreabă-mă peste vreo doi ani.“
„Cum să răspund la o asemenea întrebare?“
„Asta este întrebarea de milioane. Trebuie să te gânde ș ti foarte bine la asemenea lucruri.“
„Mă a ș teptam ca tu să-mi oferi răspunsul.“
„Tocmai pentru a ș ti asta mi-am cumpărat această carte…“
Prea multe capcane pentru a nu răspunde…
Ce sens are viața ta?
Și totuși, nu este atât de greu să îți găsești propriul răspuns.
Mai ales dacă îndrăznesc să nu încerc să conving pe nimeni.
Mai ales dacă îndrăznesc să nu împrumut pentru tot restul vieții sensuri străine.
