locul spre care mă îndrept.
Vocea îi răspunde:
– Buenos Aires este la 38 de grade…
– Nu, nu, nu! exclamă bărbatul. M-am rătăcit, m-am rătăcit… Ș tii ce se întâmplă? Îmi dau seama că nu-mi mai este de ajuns să ș tiu unde mă aflu ș i încotro mă duc; am nevoie să ș tiu care este calea ca să ajung, am nevoie de cale.
În acea clipă din cer cade un pergament legat cu o fundă.
Bărbatul îl desface ș i vede o hartă maritimă. În partea din stânga sus se află un mic punct ro ș u care se aprinde ș i se stinge ș i pe care scrie:
„Vă afla ț i aici“.
Ș i dedesubt, la dreapta, un punct albastru pe care se cite ș te:
„Buenos Aires“.
Într-o nuan ț ă fucsia fosforescentă, harta arată o rută cu multe indica ț ii:
•vârtej
•recif
•pietricele…
ș i care, fire ș te, marchează drumul de urmat pentru a ajunge la destina ț ie.
În sfâr ș it, bărbatul se bucură. Îngenunchează, î ș i face semnul crucii ș i spune:
– Mul ț umesc, Doamne…
Eroul nostru improvizat ș i nefericit
Prive ș te harta…
Porne ș te motorul…
Întinde pânzele…
Se uită în toate păr ț ile…
Ș i spune:
– M-am rătăcit, m-am rătăcit…!
Bineîn ț eles.
Sărmanul om este în continuare rătăcit.
În orice parte prive ș te, vede numai apă, iar toate infor ma ț iile nu-i folosesc la nimic, pentru că nu ș tie în ce direc ț ie să- ș i înceapă călătoria.
În această poveste, bărbatul este conștient de locul unde se află, știe care este scopul, cunoaște calea care unește locul unde se află și ținta spre care se îndreaptă, dar îi lipsește ceva ca să nu mai fie rătăcit.
Ce-i lipsește?
Să știe încotro s-o apuce.
Cum ar putea cineva care navighează să stabilească direcția?
Privind o busolă. Fiindcă doar o busolă îi poate oferi această informație.
Acum, că știe unde se află, încotro se duce și are harta care-l orientează, îi lipsește busola. Fiindcă neavând busola, tot nu știe în ce direcție să
pornească.
Una e direcția, alta e ținta.
Ținta este punctul de sosire; drumul este felul în care ajungi; direcția este sensul.
Iar sensul este indispensabil, chiar dacă asta n-ar însemna decât să știi unde se află nordul.
Dacă înțelegi diferența dintre direcție și țintă, începi să poți defini multe lucruri.
Fericirea este, pentru mine, satisfacția de a ști că ești pe drumul cel bun.
Fericirea este liniștea interioară a celui care știe încotro își îndreaptă
viața.
