Eu știu că am o anumită tendință (deformație profesională???) de a găsi partea bună în aproape orice situație. Unele persoane ne acuză pe noi, cei care avem această atitudine, că ne păcălim pentru a fi fericiți, dar nu-i
înțeleg adevăratul sens. Aproape întotdeauna există un element pozitiv într-o situație negativă, așa cum aproape mereu există un aspect negativ într-o situație pozitivă.
A alege să găsești partea bună și a te concentra asupra ei nu este deloc un mod de a te păcăli.
A căuta partea bună nu înseamnă să crezi cu orice preț în consolarea infantilă și de nesusținut a stupidei zicale neaoșe:
„Tot răul spre bine.“
Ceea ce este fals. Absolut și din păcate fals.
A nega acest lucru ar însemna să negăm ororile absurde ale războaielor inutile, adică absurdul tuturor războaielor.
Nu există nimic de dorit, nici minunat în a fi jefuit la miezul nopții în apropierea casei tale, prădat și bătut până la sânge. Dar, în ciuda tuturor lucrurilor, acest episod oribil trebuie să-ți folosească la ceva; nu datorită
părții bune inerente situației, ci datorită înțelepciunii tale de a învăța ceva bun chiar și din cele mai rele situații.
Se spune că Jung susținea: „Cei care nu învață nimic din lucrurile nefericite din viața lor constrâng conștiința cosmică să le reproducă de câte ori este nevoie, pentru ca ei să învețe ceea ce le indică drama întâmplării“.
Eu nu cred în această frază, dar susțin că există ceva de învățat din fiecare episod al vieții noastre.
Iar prin această învățătură evoluăm.
Și prin această evoluție îi învățăm pe alții.
Există un personaj de desene animate, în Statele Unite, pe nume Ziggy. Este vorba despre un bărbat închis în sine, care devine insignifiant, având ca scuză nefericirea lui și condiționarea tragicei sale istorii personale.
Conflictual ca nimeni altul, Ziggy se duce la psihanalistul său ca să-l vindece de complexul de inferioritate. După doi ani și cincizeci de mii de dolari, psihanalistul îi spune lui Ziggy:
– Puteți sta liniștit. V-ați depășit complexul de inferioritate. Ceea ce a mai rămas nu este complexul, ci adevărata dumneavoastră inferioritate.
Ziggy nu face nimic, nu spune nimic, nu acționează.
Niciodată nu este momentul potrivit.
Niciodată nu este pregătit.
Niciodată nu-l ajută nimeni așa cum are el nevoie să fie ajutat.
Nimeni nu-l înțelege și lumea conspiră împotriva viitorului său mai bun, pe care-l „merită“.
Mulți dintre acești Ziggy ai lumii occidentale, când n-au mai putut să-i convingă pe ceilalți că vina pentru situația lor actuală o avea exclusiv copilăria trăită, au început să răspândească ideea karmei, argumentul ghinionului, conspirația astrală, condiționările implacabile ale vieților anterioare și terapiile cu îngeri păzitori, supărați pentru că nu le aprindem lumânări de culoarea care le place (?).
Cu toate acestea, una dintre problemele fundamentale ale acestor Ziggy este tocmai faptul că așteaptă ca totul să vină din afară.
Cred cu adevărat, bieții de ei, că va apărea întotdeauna un TATĂ dispus să-i salveze (tocmai mi-am dat seama că există și „cupluri Ziggy“, „familii Ziggy“ și chiar și „țări Ziggy“!).
Poate trebuie să recunoaștem că există un Ziggy în fiecare dintre noi… Hai să vedem dacă-l identificăm în următoarea poveste:
Odată, Ziggy stătea în genunchi în camera lui. Implora:
– Doamne, ajută-mă să câ ș tig la loto… doar o dată, dă-mi o ș ansă… una singură. Nu vreau să câ ș tig la loto în fiecare săptămână, dar dacă voi câ ș tiga o dată, o să-mi plătesc toate datoriile, apoi cumpăr marfă, deschid o afacere, încep să vând. Nu-mi pasă dacă nu mai câ ș tig ș i a doua oară!
Dar cu un câ ș tig la loto îmi voi rezolva toate problemele ș i o voi lua de la capăt. Dă-mi o ș ansă… una… ce te costă să-mi dai o ș ansă… Dă-mi una, doar o dată… Nu te costă nimic. Dă-mi o ș ansă… Doamne, dă-mi o ș ansă!
Ș i s-a rugat astfel o sută de nop ț i la rând.
O sută de nop ț i Ziggy a îngenuncheat ș i s-a rugat:
– Dă-mi o ș ansă… dă-mi o ș ansă…
În noaptea cu numărul o sută a avut loc o minune.
O voce s-a auzit în cameră:
– Eu ț i-a ș da o ș ansă, dar dă-mi ș i tu una: Cumpără un bilet!
Și lămuresc aici ceva ce voi repeta de multe ori:
Căutarea fericirii nu este numai un drept al unora, ci, din punctul meude vedere, este o obligație firească a tuturor.
D. Prager, A la conquista de la felicidad, Grupo Editorial Norma, Bogota, 1999
Osho, Viață, iubire, râs. Sărbătorirea existenței, Editura Litera, București, 2016
Calea lacrimilor, Editura Litera, Bucure ș ti, 2018
Pentru a complica greșeala, mulți oameni pierd din vedere că se compară
