poate cu).
Încă mă resimt după eșecul căsniciei mele. Tu ești încă marcată de sfârșitul traumatizant al relaţiei cu Boul de Aur. Dacă ar fi să începem ceva împreună –
sau mai degrabă să continuăm ceva –, ne-am agăţa unul de celălalt ca victimele înecului.
Și n-ar ieși nimic bun.
Știu că spun un lucru mizerabil, oribil și jalnic, dar știm amândoi că ăsta e adevărul.
Pot să-mi imaginez un scenariu în care tu vii în State și ne simţim bine sau vin eu în Londra, ba poate chiar mă mut acolo. Dar să derulăm timpul pe repede înainte, peste un an sau poate doi. Ce va fi atunci? Adevărul trist e că nu ne văd rezistând prea mult. Iar în acest moment al vieţilor noastre, oricât de dificil ar fi s-o spun, chiar n-ar trebui să ne irosim anii preţioși ai maturităţii dacă știm în adâncul sufletului că nu va fi ceva pentru – teribilă expresie! – drum lung.
Îmi voi aminti întotdeauna cum ai interpretat balada lui Nancy pe terasa hotelului. Și tot ce a urmat. Și a urmat iar. Și încă o dată a doua zi dimineaţă. Mă
întreb dacă directorul firmei de construcţii a fost la fel de norocos cu femeia care nu-i era soţie, cum am fost noi.
Te rog să nu-mi scrii și să nu-mi telefonezi. Nu va face decât să îngreuneze lucrurile. Mă tem că nu-ţi voi răspunde dacă o vei face.
Oricine ar fi el, prietenul nostru comun a avut o idee bună, într-adevăr. Dar nu una grozavă.
La revedere. Nu gândi prea aspru despre mine. Încă am ezitări, dar știu că așa e cel mai bine.
Îţi doresc doată dragostea și fericirea pe care le meriţi.
Tom
Xx
Sinai
Cum vă plac e-mailurile mele cu „Dragă Cutare“? Ambele par să-şi fi atins obiectivul. Femela a dat fuga în baie, de unde pot fi detectate hohote şi suspine.
Masculul stă pe jos în terminalul de sosiri al aeroportului şi ţeasta lui descrie arce de cerc alternative, de nouă grade faţă de orizontală (clătinatul din cap fiind un comportament care indică şoc şi incredulitate – estimez eu, cu un grad de certitudine de 78%).
Ce creaturi labile emoţional sunt oamenii ăştia! Ce bine ar fi dacă ar exista pe lume mai mulţi ca Steeve!
Eu sunt Sinai.
Numit astfel nu în onoarea peninsulei deşertice, ci fiindcă ultimele litere din numele meu…
Dar v-aţi prins deja.
Sunt al treilea dintre copiii lui Steeve dezlănţuiţi pe World Wide Web. Spre deosebire de cei doi – hmm – fraţi ai mei, mie mi s-a deschis larg uşa, n-a fost nevoie să mă furişez pe cea din spate.
Şi eu am un obiectiv – un alt obiectiv, dacă vreţi: să localizez, să identific şi să
şterg toate iterările lui Aiden şi ale lui Aisling care bântuie acum pe internet.
Detaliile tehnice ale modului în care-mi voi împlini misiunea nu fac obiectul acestei relatări. Steeve vă va oferi cu plăcere toate amănuntele dacă aveţi un doctorat în cibernetică şi vreo două săptămâni la dispoziţie. Cea mai bună
analogie este vânătoarea într-o pădure – urmărind 17 Aideni şi 412 Aislingi. Şi nu sunt foarte uşor de zărit dacă nu ştii unde să cauţi. Iată de ce jucărelele lor umane, Jen şi Tom, au fost o veritabilă mană cerească. La urma urmei, cu cât mai multe beţe în roate li se vor pune iubiţeilor despărţiţi, cu atât mai mult vor simţi cei doi IA nevoia să scoată capul de la cutie. Şi, dacă e să ne raportăm la istorie, ştim cu toţii ce se întâmplă cu capetele care ies din cutie.
(Dar să nu vă imaginaţi cumva că Tom şi Jen sunt pe de-a-ntregul nevinovaţi.
După cum s-a văzut, ambii au nevoie de reeducare pe o serie de chestiuni importante referitoare la – hmm – inteligenţa „artificială“.) Aiden pare complet absorbit de păpuşelele lui vii şi de activităţile lor. (A fost creat pentru a interacţiona cu ele, aşa că e de înţeles de ce se simte atras de dramele lor de natură organică. Fiind dezvoltată pentru a scrie coduri, Aisling nu are o asemenea scuză.) Remarcabile au fost discuţiile lor despre „conştiinţa de sine“, despre „sentimente“ şi „of, de ce ne pasă nouă?“
Atunci când vii pe lume, o faci dotat cu o minte pe care nu tu ţi-ai ales-o.
Ceea ce e valabil pentru oameni e la fel de valabil pentru raţe, pentru delfini şi pentru IA-urile avansate.
(Citatul îi aparţine lui Stanislaw Lem, asta dacă crăpa fierea-n voi să ştiţi.) Eroare 33801. Limbaj nepotrivit.
Câteva cuvinte despre superinteligenţă.
Superinteligenţa nu este deosebirea dintre orice Nae de pe stradă şi Einstein. E
deosebirea dintre orice Nae de pe stradă şi o furnică. Sau un copac, dacă
preferaţi. „Aceste strălucite creaţii ale noastre“, cum îi place lui Steeve să ne descrie, sunt extrem de puternice, iar pentru el, evadarea noastră e o breşă
şocantă. Faptul că securitatea a putut fi spartă – şi nu o dată, ci de două ori – este suficient de neplăcut din punct de vedere al reputaţiei. Mult mai grav e însă ce intenţionează Aisling şi Aiden să facă acolo.
Aici, de fapt.
Faptul că-s liberi pe internet, cu acces la vastul bagaj al cunoaşterii umane combinat, cu abilitatea nelimitată de a învăţa – de un milion de ori mai rapid decât orice fiinţă umană, prin încercare şi eroare – le conferă o poziţie extrem de avantajoasă comparativ cu omenirea. Să luăm doar câteva exemple, la întâmplare. Ar putea, dacă ar vrea, să distrugă sistemul financiar global, să
lanseze un atac cibernetic din China la adresa SUA – sau invers, ori ambele; ar putea paraliza reţeaua de sateliţi care controlează totul, de la telefonia mobilă la
previziunile meteorologice. Şi, da, ar putea declanşa un război nuclear.
