Am început să iau Collahealth în urmă cu două luni, pentru a-mi ridica nivelul de energie și pentru că mi-ai spus că va da o mai mare strălucire tenului și părului meu. Ei bine, acela a fost începutul unui coșmar din care aș vrea să mă pot trezi.
La trei săptămâni de la începerea tratamentului cu Collahealth m-am trezit atât de amețită, că
se învârtea casa cu mine. Am reușit să ajung la baie, dar m-am ținut de pereți. În plus, aveam furnicături la degete și picioare. Am crezut că am gripă și am continuat ca o proastă să iau produsul vostru, sperând că o să mă ajute să mă vindec mai repede. Din păcate, s-a întâmplat exact pe dos. Am ajuns să fiu tot timpul atât de amețită, încât nu am mai putut să conduc.
Mâinile și picioarele mă furnicau și îmi ardeau și mă țineau trează toată noaptea. La câteva zile de la apariția simptomelor, au început să îmi cadă smocuri mari de păr din cap.
Cum mi-ai lăsat cartea ta de vizită, te-am sunat să îți spun despre simptomele pe care le am.
M-ai asigurat nu doar că nu Collahealth este cauza acestora, ci și că e vorba probabil despre o carență de vitamine și că ar trebui să DUBLEZ doza. Ca o proastă, te-am ascultat.
În următoarele câteva săptămâni simptomele s-au agravat progresiv. Nu îmi mai simțeam picioarele și am început să cad. Am avut nevoie de baston doar ca să mă pot deplasa prin living. M-am bucurat întotdeauna de o vedere excelentă, dar acum văd ca prin ceață și chiar dublu.
La început, medicul meu a fost derutat, dar când i-am arătat lista ingredientelor, s-a îngrozit.
Zice că produsul vostru e responsabil pentru toate simptomele pe care le am. Nu l-am mai luat de aproape o lună și încă nu sunt mai bine. Viața îmi e distrusă din cauza Collahealth și minciunilor pe care mi le-ai spus despre acest produs al vostru. Sincer, nu știu cum poți să
dormi liniștită noaptea!
Așteaptă-te să primești vești de la avocatul meu.
Cu sinceritate,
Zelda Morris
Către: Mia Hodge
De la: Dawn Schiff
Subiect: Re: Salutări
Dragă Mia,
Azi de dimineață am făcut ceva ce nu trebuia. Am răspuns la telefonul lui Natalie.
Nu a fost o decizie luată cu ușurință. La ora aceea Natalie venise deja la muncă. Am văzut-o intrând cu pas săltat pe la 9.15, dar a dispărut imediat. Pe la ora 10.00, i-a sunat telefonul.
Până la urmă a intrat pe mesageria vocală. Pe urmă, însă, iar a sunat. Și apoi, iar. Îmi era greu să mă concentrez la ce lucram.
Întâi m-am uitat după ea. Chiar am făcut-o. M-am ridicat în picioare și m-am uitat în sus și în jos pe hol. Dar, pentru că nu am reușit să dau de ea, nu am avut încotro. Ca să nu existe confuzii, am răspuns la telefon spunând: „Biroul lui Natalie Farrell”.
Femeia de la celălalt capăt a început să îmi spună cea mai dementă poveste. A zis că Natalie i-a vândut o cremă cu vitamina A, care îi făcea pielea să se jupoaie. Jupoaie! A zis că are fața roșie și arată ca și cum ar fi fost arsă. Pe urmă a început să plângă cu hohote, că arată ca un zombie. A tot repetat, iar și iar. „Arăt ca un zombie! Arăt ca un zombie!” A fost groaznic.
Voia să vorbească imediat cu Natalie, dar i-am explicat că nu e disponibilă. Am notat un mesaj pe un bilet de pe biroul lui Natalie și am trecut și numărul de telefon al femeii, deși presupun că lăsase deja vreo șase mesaje.
Femeia mi-a mai hohotit încă vreo câteva minute despre pielea ei de zombie și pe urmă am reușit în sfârșit să întrerup convorbirea. Îmi tremurau mâinile după ce am închis. Știi că nu suport să am de-a face cu situații atât de intense. Nu sunt bună pentru serviciul clienți. De-aia m-am făcut contabilă.
Am luat bilețelul pe care erau informațiile femeii și am început să o caut pe Natalie. Nu am fost surprinsă când am găsit-o în bucătărie, cu Kim, adâncite amândouă în paginile unei reviste pentru mirese, sorbind dintr-o cafea. Am înlocuit cana mea adorată, cu țestoasă, cu una simplă, albă, pe care am luat-o de la un magazin. Mi-am scris numele pe fundul ei cu un marker permanent.
Când m-a văzut, Natalie a ridicat ochii din revista de mirese. Mă întreb dacă ea a folosit vreodată crema aia cu vitamina A, pentru că are pielea așa de strălucitoare și de luminoasă.
Ar putea să obțină cu ușurință o slujbă ca model pentru produse de îngrijire a pielii. Poate că
de aceea e așa de pricepută să le vândă.
— Dawn! Speram să treci pe aici.
De când am descoperit că se culcă cu Seth, Natalie nu se poartă prea frumos cu mine. E
ciudat, pentru că ai fi zis că o să vrea să mă perie ca să-și asigure tăcerea mea. Nu pare însă
prea îngrijorată că o să-i divulg secretul. Sau poate știe că o să-mi țin gura oricum.
Se juca cu unul dintre cercei și atunci am observat cum sclipesc. Diamante. Probabil false, totuși. Nu suntem plătiți atât de bine.
— Kim și cu mine ne întrebam…
Kim i-a dat un ghiont și Natalie a înghiontit-o și ea.
— Dawn, ești virgină?
Kim râdea pe înfundate, dar Natalie își păstrase mimica, în timp ce mie începeau să-mi ardă
obrajii. Partea tristă e că nu a fost prima dată când cineva îmi pune exact aceeași întrebare.
Am mormăit ceva și amândouă au continuat să chicotească. Până la urmă, Kim i-a tras o palmă pe braț lui Natalie și a zis:
— Încetează. Suntem prea rele.
