— V-am spus, eram colege de serviciu. Eram în relații amicale, dar nu chiar prietene. Asta e tot?
— Ce vreți să spuneți prin „relații amicale”?
Mă uit la el.
— Vreau să spun că ne salutam în fiecare zi. Am dus-o acasă o dată, când a avut nevoie. Uneori, luam prânzul împreună. Cam asta e tot.
— OK, am priceput, zice și dă din cap. Și a existat vreodată o situație în care v-ați certat cu Dawn?
— Nu, răspund ferm. Niciodată.
— Ați râs vreodată de ea?
— Sa râd de ea? repet. Da ce sunt eu – elevă de școală primară?
— Ei bine, zice Santoro, gânditor, din câte am auzit, Dawn era cam ciudată. Când oamenii sunt diferiți, devine poate firesc să fie ridiculizați.
— Păi, eu n-am făcut-o niciodată.
— Niciodată?
— Nu!
— Deci, nu i-ați spus niciodată cuiva că, după părerea dumneavoastră, Dawn și-a pierdut virginitatea cu o țestoasă?
Îmi cade falca.
— Eu… S-a… Cine v-a spus asta?
Ridică dintr-o sprânceană.
— Mai multă lume, de fapt.
— La dracu’, mormăi în barbă. OK, cum să vă spun… Adică, da, e posibil să o fi făcut. În glumă doar. Știți, pentru că îi plăceau țestoasele așa de mult. Nu am făcut-o să-i rănesc sentimentele.
Îmi înfig unghiile în palmă.
— Dacă am spus o glumă, asta nu face din mine o persoană groaznică.
— Sigur că nu, spune inspectorul, dar în vocea lui e ceva care mă face să
cred că părerea lui e alta. Deci, mai sunt și alte glume pe care le-ați făcut despre Dawn?
— Nu. Adică, nu-mi aduc aminte.
— Ați invitat-o la petrecerile de la firmă?
— Da, cum să nu.
— Pentru că mai multe persoane au declarat că o împiedicați deliberat să
participe la petrecerile de la birou.
— Nu am făcut așa ceva! izbucnesc. Am trimis întotdeauna un e-mail către tot biroul. Nu aș exclude-o deliberat pe Dawn.
— Și venea la petreceri?
— Nu, dar asta nu e vina mea, nu?
Îmi proptesc mâinile în șold și îl țintuiesc cu privirea.
— Trebuia să-i dau o invitație gravată? De ce anume mă acuzați, mai exact?
Santoro își lasă capul pe o parte.
— Mai mulți colegi de-ai dumneavoastră consideră că o hărțuiați pe Dawn Schiff.
De data asta am impresia că maxilarul o să-mi iasă din articulație.
— Să o hărțuiesc pe Dawn? vorbiți serios? Cine a zis asta?
— Nu pot să spun. Dar clar nu a fost o singură persoană.
— Mint.
Simt cum îmi zboară o picătură de salivă din gură când scuip cuvintele.
— Nu am hărțuit-o niciodată pe Dawn. Nu suntem la școală. De fapt, ce vrea să însemne asta?
