— Domnule inspector, acum trebuie să plec la muncă, spun, străduindu-mă să îmi păstrez firea. Așa că, dacă nu mai aveți alte întrebări, chiar trebuie să plec.
— OK, zice și-și îndeasă mâinile în buzunarele hainei. Atunci o să
vorbim mai târziu.
Nu. Nici vorbă.
— Sper să găsiți persoana care i-a făcut asta lui Dawn.
— Credeți-mă, domnișoară Farrell, o vom face.
CAPITOLUL 23
CU PATRU LUNI ÎN URMĂ
Către: Mia Hodge
De la: Dawn Schiff
Subiect: Re: Salutări
Dragă Mia,
Mai întâi de toate, vreau să îți mulțumesc pentru florile superbe pe care le-ai trimis. Ești singura persoană din lume care își aduce aminte că lalelele sunt singurele flori care nu îmi irită sinusurile. Când le-am primit, mi s-a înseninat ziua. Mai ales după ce săptămână oribilă
am avut.
Deci, tu știi cât de mult țin să nu întârzii. La școală nu am primit nicio penalizare de întârziere – tu primeai mereu! Scuze, nu vreau să te fac să te simți prost pentru că nu ești punctuală, dar ăsta e purul adevăr. Când cineva îmi spune să fiu undeva la o anumită oră, poți să pui pariu că o să apar acolo la timp. Fără scuze. De fapt, de obicei ajung cu câteva minute mai devreme.
Nu există nimic mai rău decât să fii în întârziere.
Așa că poți să-ți imaginezi cât de jenată am fost azi după-amiază, când am apărut în sala de consiliu, la o ședință, ca să constat că aceasta începuse deja. Mi-am verificat ceasul, dar nu era în urmă. Ședința trebuia să înceapă la ora 14.00 și era 14.00 fără câteva minute. Cu toate astea, toată lumea era așezată în jurul mesei de consiliu, cele mai multe dintre croasante fuseseră mâncate, iar Seth era în mijlocul unei fraze.
— Vai Dawn, mersi că ni te-ai alăturat și tu, a zis. Când i-am răspuns „Cu plăcere”, câțiva au chicotit. Nu am înțeles ce era așa de amuzant, totuși. E politicos ca, atunci când cineva îți mulțumește, să spui „cu plăcere”. Asta se învață la grădiniță. Doar că, mai întâi de toate, nu am fost sigură de ce mi-a mulțumit Seth, pentru că șaizeci de secunde mai târziu a încheiat ședința și toată lumea a plecat. M-am uitat iar la ceasul de la mână, și mai confuză. Mai ales atunci când Seth m-a întrebat pe un ton iritat de ce am întârziat la ședință o oră.
Am încercat să îi explic că eu n-am întârziat. Că ședința a început la ora 14.00 și că acum era ora 14.00. Doar că Seth a tot insistat că ședința a început la 13.00, ceea ce știu că nu e adevărat, dar mi-a fost greu să îl contrazic, când toată lumea era acolo, în fața mea, iar ședința evident se terminase. Pe urmă Seth a adus în discuție faptul că nici ieri nu venisem la o ședință, deși întâlnirea aceea fusese anulată. Numai că Seth mi-a zis că nu e așa și că toată
lumea a fost prezentă, cu excepția mea.
Nu am știut ce să-i spun. Am rămas acolo, în picioare, cu genunchii tremurând. Așa ceva nu e genul meu. Eu mereu ajung la timp la întâlniri. Și niciodată nu aș lipsi atunci când trebuie să fiu prezentă. Bineînțeles că a existat un e-mail care anunța că ședința a fost contramandată. Îl primisem în inbox la prima oră a dimineții.
De la Natalie.
Natalie, ca agent senior de vânzări este adeseori persoana care trimite e-mailurile despre ședințele de vânzări. Ea a fost aceea care a trimis ieri e-mailul care anunța contramandarea ședinței. Și tot ea a fost cea care mi-a trimis un e-mail să mă anunțe că ședința era azi la ora 14.00.
I-am explicat asta lui Seth. Nu a părut să mă creadă. Și-a pus brațele cruciș peste piept și a clătinat din cap. În ochii lui, Natalie nu poate să greșească.
— De ce dracu’ să facă așa ceva? a întrebat într-un final.
Aș vrea să fi avut un răspuns. Chiar și acum îmi storc creierii să găsesc unul. Ce am făcut ca Natalie să mă urască atât? Știu că, uneori le fac celorlalți lucruri care îi deranjează și eu nici nu-mi dau seama că le-am făcut. Evident, ceva de genul ăsta trebuie să-i fi făcut și lui Natalie. Aș vrea să pot retrage, indiferent ce a fost. Vreau doar să îi fiu prietenă.
Pe urmă Seth mi-a spus că, indiferent ce se întâmplă între mine și Natalie, trebuie să găsesc o cale de a rezolva lucrurile. Astea au fost cuvintele pe care mi le-a adresat. Rezolvă lucrurile, Dawn.
Dar cum? Natalie nu mă place. Nu știu cum să schimb asta. Nici măcar nu pricep de ce nu mă place. Doar nu am spus nimănui secretul ei. Mă rog, ți-am zis ție, dar tu nu o să spui nimănui despre asta. Poate că e supărată pe mine că i-am răsturnat și i-am spart bibeloul-țestoasă. Poate că ar trebui să îi cumpăr alta. Totuși, nu cred că despre asta e vorba. Părea să
fie supărată pe mine înainte să se întâmple chestia cu țestoasa.
Uneori, sunt foarte frustrată. De ce îmi este atât de greu să îmi fac prieteni? Altora le vine foarte ușor. Când mă uit la Natalie și Kim, cum stau de vorbă, văd ce relație minunată au și devin foarte geloasă, încerc și eu mereu, dar nu îmi iese niciodată. Știi că nu e prima dată
când cineva a prins ură pe mine fără niciun motiv. S-a întâmplat de atâtea ori, că nici nu le mai știu numărul.
Vreau să rezolv asta. Trebuie să găsesc o cale. Sunt deșteaptă. Până la urmă, o să fiu în stare să-mi dau seama cum, dacă o să mă gândesc suficient. Totuși, dacă ai ceva idei, mi-ar plăcea să le aflu.
Cu considerație,
Dawn Schiff
CAPITOLUL 24
ÎN PREZENT
NATALIE
Imediat ce pleacă inspectorul Santoro, încep să umblu pe internet după
informații despre Dawn.
E știre de ultimă oră. Nu îmi apar decât câteva articole și acelea au informații minime. A fost găsită într-un pâlc de pădure din Cohasset – un alt oraș, aflat la vreo douăzeci de minute de mers de South Shore – pe jumătate îngropată în pământ. Nu mai sunt alte informații disponibile, deși fac pariu că vor mai apărea și altele de-a lungul zilei.
