exact invers, un adevărat triumf al anarhiei ar-hitectonice si urbanistice. La umbra clădirilor moderne su�ravieţuiesc o mulţime de sttăduţe, cu case mici şi cu grădini alăturate, de tip provincial sau de-a dreptul rural. Una pesţe alta, o imagine concludentă a remarcabilei capacităţi româneşti de a crea dezordine. (,,Sunteţi admirabil de dezorganizaţi", vorba genehlului Berthelot.)
Revin la însemnările lui Patrick Leigh Fermor.
Tânărul britanic îşi face intrarea în Bucureşti, pe jos, străbătând mai întâi centura mahilalelor, un peisaj nu tocmai înălţător, cu case amărâte, noroaie din belsug
,
si
'
gropi la tot pasul. Pe neas-
i
,
teptate ajunge însă în inima târgului, pe Calea
40 Românii şi Europa: o istorie surprinzătoare Victoriei, principala axă urbană a Bucureştiului.
Să-l ascultăm: ,,Apoi, cu uimire, m-am trezit că
mă plimb în sfârşit pe ·calea Victoriei. Uimit, entuziasmat, buimăcit şi aproape perplex. Eleganţa trecătorilor, splendoarea maşinilor, taxiurile lustruite [ . . . ], vitrinele prăvăliilor cu firme cochete şi moderne deasupra [ . . . ], hăţişul multicolor de reclame, chioşcurile pline de ziare în diverse limbi, treptele joase şi acoperite cu covoare moi care duceau spre uşile turnante de sticlă ale hotelurilor de o splendoare inimaginabilă, o sumedenie de cafenele mari, de lux, cu încăperi sclipitoare, un iureş de claxoane stârnit de un ambuteiaj, un Rolls-Royce cu câţiva diplomaţi în smoching [. . . ], toate farurile, vitrinele magazinelor, ferestrele cafenelelor şi reclamele luminoase care-şi proiectau pe asfalt şi pe pavaj reflexiile colorate - toată această vânzoleală, fastul şi senzaţia de siguranţă deplină, demnă
de zeii Olimpului, erau copleşitoare. Uitasem că