Dacă știința intră în con ict cu Biblia, cu atât mai rău pentru știință. De exemplu, alegerea lui Trump pentru conducerea Departamentului educației, miliardara Betsy de Vos. Este membră a unei confesiuni importante care susținea că „toate teoriile științi ce trebuie supuse Scripturii“ și că „omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu; toate teoriile care minimizează acest fapt și toate teoriile evoluției care resping activitatea creativă a lui Dumnezeu vor respinse“. Este greu să găsești ceva similar acestei situații în alte societăți.
Una peste alta, Trump nu reprezintă o mișcare cu totul nouă în politica americană. Ambele partide importante s-au deplasat către dreapta de-a lungul perioadei neoliberale. Democrații de azi sunt, în linii mari, ceea ce se numea acum ceva timp „republicanii moderați“. „Revoluția politică“ la care chema Bernie Sanders nu l-ar surprins în mod deosebit pe Dwight Eisenhower. Pe de altă parte, actualii republicani au migrat atât de mult spre dreapta în privința sprijinului pentru cei bogați și pentru sectorul corporatist, încât nu pot spera să obțină voturi cu actualul program. Așa că
s-au apucat să mobilizeze sectoare de populație care au fost dintotdeauna acolo, dar nu au fost organizate ca o forță politică: evanghelici, nativiști,
rasiști și alte victime ale politicii de globalizare, gândită să aducă oamenii muncii în competiție unii cu alții, protejându-i pe cei privilegiați.
Consecințele au devenit vizibile în recentele alegeri primare republicane.
În alegerile anterioare, ecare candidat provenit din această bază –
Michel e Bachmann, Herman Cain, Rick Santorum și alții – a avut poziții atât de extreme încât partidul a trebuit să-și folosească toate resursele pentru a-i învinge. Diferența, în 2016, este aceea că s-a prăbușit baza tradițională a partidului.
Există anumite asemănări între alegerea lui Trump, refe ren dumul pentru Brexit și succesul unor partide ultrana țio naliste de extremă dreapta în toată
Europa. Liderii lor – Nigel Farage, Marine Le Pen, Viktor Orban și alții ca ei
– s-au grăbit să-l felicite pe Trump pentru victorie, percepându-l ca pe unul dintre ei. Aceste evoluții sunt chiar înfricoșătoare. O privire asupra sondajelor din Austria și din Germania nu poate să nu-i trezească
îngrijorare cuiva obișnuit cu anii 1930 sau 1940 și, în special, celor care au văzut cu ochii lor ce s-a întâmplat atunci, așa cum am văzut eu când eram copil. Îmi pot aminti încă discursurile lui Hitler, neînțelegând cuvintele, dar găsind și acum tonul și intonația vocii dătătoare de ori. Îmi amintesc că
primul articol pe care l-am scris a fost în februarie 1939, după căderea Barcelonei, pe fondul extinderii inexorabile a plăgii naziste. Și, printr-o coincidență stranie, în Barcelona am urmărit, alături de soția mea, rezultatul alegerilor din 2016.
De ani de zile, scriu despre pericolul ca un lider ideologic charismatic să
apară în Statele Unite: cineva care va exploata întreaga teamă și nesiguranță
care erbeau de ani de zile în societatea americană și care va îndepărta țara de adevărații agresori îndreptând-o asupra victimelor. Asta ar putea duce la ceea ce sociologul Bertram Gross numea, într-un studiu profund scris acum câteva decenii, un „fascism prietenos“. Pentru aceasta ar nevoie, însă, de un adevărat ideolog, precum Hitler, și nu de cineva a cărui unică ideologie detectabilă este narcisismul. Pericolul este, cu toate acestea, real de foarte mult timp.
Cum se va descurca Trump cu ceea ce a scos la iveală – nu a creat, dar a dezlănțuit – nu putem prevedea. Probabil cea mai frapantă caracteristică a sa
este impredictibilitatea. Totul depinde, în mare măsură, de contactele sale și de in uența consilierilor săi, iar acestea nu se prezintă prea bine, ca să mă
exprim în termeni blânzi. Și suntem aproape siguri că și Curtea Supremă se a ă în mâinile reacționarilor pentru multă vreme, lucru ce va avea consecințe predictibile.
În ceea ce privește viitorul politicii externe, o previziune plină de speranță
este aceea că va avea loc o reducere a tensiunii tot mai mari în relația cu Rusia, dată ind admirația pe care Trump o are pentru Vladimir Putin. Este, de asemenea, posibil ca Europa să se distanțeze de America lui Trump (după
cum au sugerat deja Angela Merkel și alți lideri europeni) și, după Brexit, de avocatul britanic al Americii. Aceasta i-ar putea determina pe liderii europeni să facă eforturi pentru a detensiona relația cu Rusia și poate chiar pentru a reactiva viziunea lui Mihail Gorbaciov cu privire la crearea unui sistem euro-asiatic de securitate fără alianțe militare – o viziune respinsă de America și înlocuită cu extinderea NATO, dar readusă recent în discuție de Vladimir Putin, deși nu știm exact cât de serios.
Va politica externă a SUA mai militaristă sub Trump decât a fost sub George W. Bush sau chiar sub Obama sau dimpotrivă? Nu cred că cineva poate da un răspuns sigur. Încă o dată, Trump este prea imprevizibil. Sunt prea multe întrebări deschise.
Dar ceea ce putem spune este că multe depind de reacțiile celor oripilați de ceea ce se întâmplă acum în Washing ton, de performanțele lui Trump și de viziunile pe care le-a exprimat, precum și de echipa pe care și-a format-o.
Mobilizarea și activismul, conduse și organizate în mod corespunzător, pot face diferența. Și, după cum am spus mai devreme, mizele sunt enorme.
ANEXĂ
Proiectul imperiului american
Într-o epocă de mobilizare militară fără precedent, liderii Statelor Unite, hiperputerea globală, au început să aibă ambiții imperiale tot mai mari. Cum a apărut această schimbare în privința scopurilor și a politicilor? Ce va apărea pe drum?
Proiectul Imperiului American este răspunsul la schimbările care au survenit în gândirea strategică americană, ca și în poziția militară și economică. Atitudinea imperială, considerată mult timp o ofensă la adresa moștenirii democratice a Americii, amenință acum să de nească relația dintre țara noastră și restul lumii. Proiectul Imperiului American publică
volume care pun în discuție această dezvoltare, examinează originea aspirațiilor imperiale americane, le analizează rami cațiile acasă și în străinătate și discută alternativele la acest curent periculos.
Proiectul a fost conceput de Tom Engelhardt și Steve Fraser, editori care sunt ei înșiși scriitori și istorici. Printre volumele publicate de Metropolitan Books un imprint al Henry Holt and Company, se numără titluri precum Hegemony or Survival și Failed States de Noam Chomsky, e Limits of Power și Washing ton Rules de Andrew J. Bacevich, Blood and oil, de Michael T. Klare, Kil anything that moves, de Nick Turse, A People's History of American Empire, de Howard Zinn și Empire’s Workshop, de Greg Grandin.
Pentru mai multe informații privind Proiectul Imperiului American și pentru o listă a titlurilor în pregătire, vizitează americanempireproject.com.
NOTE
Introducere
1. James Morgan, corespondent BBC pe probleme economice, Financial Times (Londra), 25–26 aprilie 1992
2. Martin Gilens și Benjamin Page, „Testing e ories of Ame rican Politics: Elites, Interest Groups, and Average Citizens“, Perspectives on Politics 12, nr.
3
(septembrie
2014),
https://www.cambridge.org/core/journals/perspectives-on-politics/article/testing-theories-of-american-politics-elites-inte rest-groups-and-average-citizens/62327F513959D0A304D4893B382B992B; Martin Gilens, A uence and In uence: Econo mic Inequality and Political Power in America (Princeton, NJ: Princeton University Press, 2010); Larry Bartels, Unequal Democracy: e Political Economy of the New Gilded Age (Princeton, NJ: Princeton University Press, 2008); omas Ferguson,
Golden Rule: e Investment eory of Party Com petition and the Logic ofMoney-Driven Political Systems (Chicago: University of Chicago Press, 1995)
