,,fapt-de-a-fi-în-propria-i-piele" şi „fapt-de-a-1-avea-pe-celălalt-în-propriapiele". Psihismul este „definit" ca defazare insolită, destindere sau desfacere aidentităţii lui acelaşi, aflat între somn şi insomnie, cu respiraţia tăiată.
Fără a fi alienare şi sclavie, psihismul se caracterizează prin abnegaţiade sine integral responsabilă faţă de altul: ,,ca responsabilitate, psihismulsufletului este altul în mine, este o maladie a identităţii - care este acuzată dareste şi sine, acelaşi pentru altul, acelaşi prin altul" 157. Prin conceptul de psihismni se spune că însăşi structura eului constă în neliniştea provocată de alteritateasufletului faţă de corp: ,,sufletul este altul în mine. Psihismul, unul-pentru-altul,poate fi posesiune şi psihoză; sufletul este deja grăunte de nebunie". Aşa se 1 53 E. Levinas, Altfel decât afi sau dincolo de esenţă, p. 238.
1 54 E. Levinas, Totalite et Jnfini (essai sur l'exteriorite), p. 43: «C'est donc recevoir d' Autrui au-dela la capacite du Moi; ce qui signifie exactement: avoir l'idee de l'infini».
1 55 E. Levinas, Liberte et commandement, p. 70, trad. din franceză.
1 56 E. Levinas, ibidem, p. 74: «La pure reflexion ne peut, d'autre part, avoir le demier mot, car elle demeure, en tant qu'acte dirige sur un theme, essentiellement naîf. La critique ultime ne peut pas se faire dans une intention seconde qui, comme nouvel acte naîf, se <lefile a la critique. Dans l'accroissement progressif de sa responsabilite ( . . . ) le Moi erode la naîvete dogmatique de sa bonne conscience».
1 57 E. Levinas, Altfel decât afi sau dincolo de esenţă, p. 151.
70
