anume concepţie despre lume (Weltanschauung). De aceea este nevoie de o
metodă şi de un nou început.
În Cercetări logice, Husserl încearcă să îndeplinească exigenţeleridicate de o filosofie pur ştiinţifică şi autonomă5• Acest lucru îl încercaseră şialţi gânditori ai secolului XIX - dintre care cei mai importanţi sunt Mill,Spencer, Wundt, Mach -, însă programul lor seamănă doar aparent cu celhusserlian. Astfel, dacă pentru naturalişti ideea unei filosofii ştiinţificepresupune o raportare cât mai mare la ştiinţele empirice, în schimb, Husserlconsideră că trebuie să fie luat totul de la început, fără a recurge la ştiinţelespeciale sau la alte presupoziţii teoretice. Dacă pentru naturalişti filosofia este oanexă a ştiinţelor particulare, pentru Husserl aceasta trebuie să ofere temeiul6
tuturor cunoştinţelor. Conform naturalismului, în speţă psihologismului,
cunoaşterea este redusă la psihologie: ideea că viaţa spirituală este corelată cuanumite procese cerebrale i-a convins pe unii să afirme că sursa cunoaşterii estepsihologia. Iar pentru că psihicul este o formă a proceselor cerebrale, înseamnă
că fundamentul oricărui tip de cunoaştere este unul fiziologic: o mai bună
înţelegere a creierului duce la mai buna înţelegere a înseşi cunoaşterii, deci şi aoricărei teorii despre aceasta şi a filosofiei. Este o concepţie materialistă
extremă - cunoaşterea este văzută ca un fel de componentă a naturii.
Deşi cunoaşterea este legată de procese psihice şi fiziologice, ea nu esteidentică cu acestea. Materialismul vulgar este nefondat7, pentru că identifică
ceva psihic cu ceva fizic. Sunt aduse următoarele argumente împotrivamaterialismului: (1) creierul unui om poate fi accesibil intersubiectiv (spreexemplu, el poate fi perceput de un grup de neurochirurgi), pe când trăirile salesunt particulare; (2) obiectele fizice sunt mai mult decât ceea ce apare nemijlocitcuiva, ele au o parte care scapă privirii. În schimb, conştiinţa se epuizează înceea ce e trăit, ea nu are o parte „vizibilă" şi una mai puţin vizibilă. Astfel, celcare simte durere nu trăieşte doar „o parte" a durerii, ci pur şi simplu simtedurere; (3) dacă fizicul are întindere, formă, culoare, miros, gust etc., psihiculnu suportă nici una dintre aceste „unităţi de măsură". Durerea nu are duritate,culoare - decât metaforic, în exprimările poetice. Mărul poate fi roşu, galben,verde, dar experienţa privirii mărului nu are culoare; (4) în timp ce fizicul, 5 Marvin Farber, ,,The Function of Phenomenological Analysis", în Philosophy and Phenomenological Research, Vol. 1, No. 4, Jun., 1941, p. 439: "The phenomenological method aims to be autonomous, and, for its purpose, it is self-contained".
6 Robert D'Amico, ,,Husserl on the Foundational Structures of Natural and Cultural Sciences", în Philosophy and Phenomenological Research, Vol. 42, No. 1, Sep., 1981, p. 5: "The crisis in the natural sciences, for Husserl, occurs when Nature comes to be identified with its constituted mathematical, quantifiable object. The foundational acts whereby the object is abstracted from prescientific experience are forgotten".
7 Leo Strauss, ,,Philoso9hy as Rigorous Science and Political Philosophy", Inte1pretation: A Journal of Poli tical Philosophy 2, No. l, 1971, p. 35: "ln more precise language, one would have to say that the psychic phenomena precisely because they are phenomena are not nature".
11
