Logica întemeiată fenomenologic permite înţelegerea faptului că ştiinţele pozitive pot să realizeze numai o raţionalitate relativă, unilaterală, care lasă după sine o iraţionalitate deplină.
Comprehensiunea evidenţei (,,locul" apariţiei corelaţiei subiectivobiectiv) conduce la o teorie a adevărului în general, adică la fenomenologie, prin examinarea fundamentului originar al obiectivărilor în care este angajată
conştiinţa noastră. Aceasta îl duce pe Husserl la cercetări consacrate matematicii, limbajului, în mod special noţiunii de semnificaţie, depăşind mult domeniul logicii.
1.1.1. Proiectul fenomenologiei transcendentale
În scrierile sale, Husserl utilizează frecvent sintagme ca filosofie primă, filosofie autentică, filosofia ca ştiinţă riguroasă. Cercetările teoretice, sub toate formele lor, trebuie să fie fundamentate. Idealul de filosofie primă poate fi atins doar dacă se va realiza o reformă radicală, dacă filosofia va fi reconcepută ca fenomenologie transcendentală, pentru că numai astfel ea îşi află adevăratul obiect, metoda, şi se înţelege pe sine.
În genere, obiectul fenomenologiei îl constituie înţelegerea fenomenelor şi a structurilor conştiinţei. Intenţionalitatea3 este proprietatea oricărui act al conştiinţei (perceptiv, afectiv, imaginativ, cognitiv), în măsura în care este 2 E. Husserl, Cercetări logice (vol. I, Prolegomene la logica pură), 2007, Bucureşti: Humanitas, p. 315.
3 James C. Morrison (în articolul „Husserl and Brentano on Intentionality", în Philosophy and Phenomenological Research, Vol. 31, No. 1, Sep., 1970, pp. 44-45) scrie despre diferenţa dintre contextul gândirii lui Brentano şi cel al filosofiei husserline vizavi de intenţionalitate. Primul încearcă fundametarea psihologiei pe principii empirist-naturaliste, iar celălalt doreşte să facă din filosofie o ştiinţă riguroasă a fenomenelor: ,,Brentano was concemed to ground psychology on empiricist-naturalist principles and to delineate its own peculiar subject matter as opposed to that of the natural physical sciences .. Thus, for him, the notion of Intentional Inexistence was significant as a defining characteristic of mental phenomena. For Husserl, on the other hand, not psychology but philosophy was his central concern. More specifically, the significance of Intentionality lay in its implications for the establishing of philosophy as a "rigorous science". Such a science is possible only on the basis of a radical critique of knowledge, which critique would strive to trace all our knowledge back to its original sources in immediate experience, to the evident self-givenness of all beings. This is the basic meaning of: To the things themselves! And since the things themselves are first
"given" - constituted - in subje�tivity, the intentionality of consciousness becomes the guiding "clue" for the project of a phenomenological philosophy. All this, of course, lies very far from Brentano".
9
