Nu toate actele au structură predicativă. Cele mai simple tipuri deobiecte (ale percepţiei, exterioare şi interioare) apar în experienţe care senumesc pre-predicative, dar şi în cazul lor se regăseşte structura tripartită - act,conţinut, obiect. În experienţa privirii unei cărţi care se află pe un biroudistingem actul privirii cărţii respective, conţinutul intenţional (,,privitul") şiobiectul actului intenţional, în cazul de faţă cartea de pe birou.
LS.1. Despre noemată la Husserl şi G. Frege
În articolul „Intentionality via Intentions" 37 este studiat raportul dintreteoria husserliană a intenţiei şi cea a lui Frege despre sens. Se argumentează înfavoarea conexiunii dintre noţiunea de noemă a actului, aşa cum apare laHusserl, şi conceptul de sens în filosofia celuilalt gânditor.
Noemata (sau intenţionatul, care nu trebuie confundat cu obiectulintenţional) poate fi înţeleasă ca fiind o entitate intensională ce corespundesensului în filosofia fregeană. În accepţia lui Frege, expresia lingvistică denotă
referinţa sa prin. intermediul sensului38 acelei expresii; un nume poate trimite lamai multe sensuri, dar la o singură referinţă ( desemnat, corespondent înrealitate). Spre exemplu, numele Aristotel are ca referinţă persoana reală care atrăit în Grecia în secolul IV î.Hr., iar ca sensuri (sau gânduri) pot fi: elevul luiPlaton, profesorul lui Alexandru cel Mare, autonil Organon-ului etc. Prin teoriasa despre sens şi referinţă, Frege aduce în filosofia limbajului ideea unui universsemantic structurat pe două niveluri39.
Pentru Husserl, sensurile enumerate sunt stări diferite ale conştiinţei(idei) care se referă la unul şi acelaşi „obiect", filosoful Aristotel. Distincţiafenomenologică - între trăire, sens şi obiect - realizată de Husserl, corespundedistincţiei lui Frege dintre nume (sau o anumită descriere), sensul şi referinţanumelui. Însă, atunci când se iau în consideraţie alte unităţi lingvistice(predicate, propoziţii întregi), cele două concepţii diferă. Pentru Frege,predicatele se referă la concepte şi numai indirect la obiecte. În schimb, Husserlsusţine că predicatele se referă la obiecte individuale. Astfel, putem asocia îndouă sau mai multe cazuri un predicat ( de exemplu, ,,a fi câine"), dar ne referim 37 S.D. Woodruff, R. Mclntyre, în The Journal of Philosophy, Vol. 68, No. 18, Sep. 16, 1971, pp. 541-561.
38 Richard Aquila, ,,On Intensionalizing Husserl's Intentions", în Noîts, Vol. 16, No. 2, May, 1982, pp. 216: "Senses, for Frege, have a being which is independent of the being both of consciousness and of ordinary, material objects. They comprise a domain of being which consciousness might succeed in apprehending, but which is in no way dependent upon such apprehension for enjoyment of that peculiar ontologica! status which is its own".
39 John Canfield (ed.), Routledge History of Philosophy, Vol. X: Philosophy of Meaning, Knowledge and Value in the Twentieth Century, 2005, New York: Routledge, p. 1 O: "Frege had a two-tiered semantic system: a realm of senses (Sinne) and a realm of referents (Bedeutungen)".
28
