la obiecte diferite: ,,Grivei, animalul de compame al bunicului tău",
,,maidanezul care l-a muşcat pe coleg".
Actele de conştiinţă sunt direcţionate spre obiecte prin noemata lor, carese referă la o prescripţie a actului respectiv, la „sens", legând actul de obiect.
Actul este direcţionat, ,,prescris" spre obiectul său prin noemă, astfel obiectulfiind o „funcţie parţială a acesteia"40. Trebuie menţionat că indiferent de tipulobiectului - dacă el face parte din sfera reală, ideală sau generală (universală) -
actul este direcţionat spre acesta tot prin noemă. Se poate spune că noemareprezintă entitatea în virtutea căreia orice act este intenţional; iarfenomenologia aşa cum este concepută de Husserl, şi filosofia analitică întradiţia fregeană a „filosofiei semantice" devin - din acest punct de vedere -
două părţi ale aceleiaşi monede. Fenomenologia, în plus, acordă o atenţiespecială subiectului şi posibilităţilor sale de raportare la ceva în genere. Ea nu seopreşte la relaţii de genul celor dintre semn, sens, referinţă, valoare de adevăr.
De asemenea, interesul său depăşeşte „relaţiile obiective" 41, punând problemaobiectivităţii pentru cineva, pentru un subiect. Pe de altă parte, MichaelDummett afirmă că trebuie să recunoaştem importanţa teoriei husserliene asensului pentru fenomenologie42 mai mult decât pentru domeniul comunicării,atâta timp cât Husserl însuşi nu urmăreşte dezvoltarea problematicii în cadrulfilosofiei limbajului.
De asemenea, epoche nu reprezintă un mod special de a . consideraobiectul unui act, ci mai degrabă o trecere de la un anumit act la un altul careare ca noemă raportarea la primul act ( devenit în această situaţie obiect al celuide al doilea). Epoche are rolul unui act ajutător prin care fenomenologul află
sensul actelor conştiinţei, ,,face ordine" punând în evidenţă unele acte şilăsându-le deoparte pe altele.
40 S.D. Woodruff, R. Mclntyre, op. cit., p. 542: "An act is directed toward its object by way of its noema, in that the object of an act is the object prescribed by the act's noema: the object of an act is a (partial) function of the noema of the act".
41 Robert Sokolowski, ,,Husserl and Frege", în The Journal of Philosophy, Vol. 84, No.
10, Eighty-Fourth Annual Meeting American Philosophical Association, Eastem Division, Oct., 1987, p. 522: "Frege wants to work only with the objective relationships.
Husserl admits that he tums to our collecting activity, but claims he does so in such a way that the objectivity of mathematics, logic, objects, and states of affairs is not compromised: he studies ourselves precisely in our achievement of objectivity, and he studies objectivity precisely as it shows up to us as objective, as reidentifiable and thus transcendent".
42 Michael Dummett, Origins of Anaf,vtical Philosophy, 1993, Great Britain: Library of Congress Cataloging in Publication Data, pp. 48-49: "Husserl, in writing about meaning, was not concemed with communication, but with what a speaker means, whether explained what relation renders them tokens of the same type, as we have seen; but we must certainly first be able to identify a token of the appropriate kind".
29
