„De acord, Alix E. Harrow creează lumi uimitoare şi visează aventuri palpitante, dar examinează şi de ce visăm atât de des să găsim o uşă
către un loc nou. Înainte să citesc romanul, am crezut că ştiu ce este o uşă. Am crezut că ştiu ce este o poveste. Acum nu mă voi uita niciodată
la ele cu aceiaşi ochi.”
barnesandnoble.com
„Cu totul deosebită aparte faţă de orice alt roman fantasy pe care l-am citit de ani buni.”
Locus
„Proza cântă şi personajele sar de-a dreptul din pagină. Este un roman de sine stătător şi nu te lasă să tânjeşti după o continuare, ci să
fii satisfăcut că nu are nevoie de una. Este o poveste completă, care se termină perfect.”
tor.com
„O carte care vă va face fericiţi atunci când o veţi închide încetişor.
În ea veţi găsi mirare şi întrebări şi o dragoste neîncetată pentru cuvinte care cuprinde până şi forma pe care o literă o desenează pe o pagină.”
npr.org
„Cele zece mii de uşi ale lui January este atât fantastică, cât şi inteligentă, cu un ritm care prinde în mreje şi o intrigă unică ce aduce în discuţie subiecte serioase. Cu siguranţă cititorii vor fi nerăbdători să
citească următoarea carte a lui Alix E. Harrow.”
Booklist
„O scrisoare de dragoste către imaginaţie, către cuvântul scris, şi puterea multor tipuri de iubire.”
Kirkus
ALIX E. HARROW
CELE ZECE MII DE UŞI
ALE LUI JANUARY
Original: The Ten Thousand Doors of January (2019)
— 2021 —Pentru Nick, tovarăşul şi busola mea
2
1. Uşa albastră
Când aveam şapte ani, am găsit o uşă. Bănuiesc că ar trebui să scriu cuvântul acesta cu majusculă, ca să înţelegi că nu vorbesc despre intrarea de la grădină sau vreo uşă obişnuită, care dă fără greş într-o bucătărie cu dale albe sau într-un şifonier.
Când aveam şapte ani, am găsit o Uşă. Aşa – uite cum se înalţă acum cuvântul cu mândrie pe pagină: curbura acelui U ca o arcadă neagră, care duce la nimicul alb. Când vezi acest cuvânt, îmi închipui că un uşor fior de familiaritate îţi zbârleşte părul de pe ceafă. Nu ştii absolut nimic despre mine; nu mă poţi vedea cum stau la biroul din lemn gălbui, cu briza dulce-sărată întorcând aceste pagini ca o cititoare care îşi caută
semnul de carte. Nu poţi vedea cicatricile care se răsucesc şi se înnoadă pretutindeni pe pielea mea. Nici măcar nu-mi ştii numele (este January Scaller; şi uite că acum ştii un lucru mărunt despre mine, aşa că mi-am distrus singură demonstraţia).
Dar ştii ce înseamnă atunci când vezi cuvântul Uşă. Poate chiar ai văzut una cu ochii tăi, stând pe jumătate deschisă şi putredă într-o biserică veche sau bine unsă şi strălucind într-un zid de cărămidă.
Poate, dacă eşti una dintre acele persoane pline de fantezie, care se trezesc că le poartă paşii spre locuri neaşteptate, ai intrat chiar pe una şi te-ai găsit într-un loc într-adevăr neaşteptat.
Sau poate că nici măcar n-ai zărit o Uşă în viaţa ta. Nu mai sunt atâtea câte erau pe vremuri.
Însă tot ştii despre Uşi, nu? Fiindcă sunt zece mii de poveşti despre zece mii de Uşi, şi le ştim la fel de bine ca pe propriile noastre nume.
Duc în Ţinutul Zânelor, în Walhalla, Atlantida şi Lemuria, Rai şi Iad, în toate direcţiile în care o busolă nu te-ar putea duce niciodată, către altundeva. Tatăl meu – care este un adevărat învăţat, şi nu o tânără cu un stilou şi câteva vorbe de înşirat – o spune mult mai bine: „Dacă
3
privim poveştile ca pe nişte situri arheologice şi îndepărtăm colbul de pe straturi cu grijă meticuloasă, descoperim că, la un anumit nivel, întotdeauna există un portal. Un punct care desparte aici de acolo, pe noi de ei, mundanul de magic. Poveştile se petrec în momentele în care uşile se deschid, în care întâmplările circulă între lumi.”
El n-a folosit niciodată majuscule pentru uşi. Dar poate că învăţaţii nu scriu cuvintele cu litere mari doar din cauza formelor pe care le lasă
pe pagină.
Era în vara anului 1901, deşi pe-atunci dispunerea a patru cifre pe o pagină nu însemna mare lucru pentru mine. Acum îl consider un an îngâmfat, plin de sine, strălucind de promisiunile aurite ale unui nou secol. Se descotorosise de toată agitaţia şi ceremonia secolului al XIX-lea – toate războaiele şi revoluţiile şi incertitudinile, toate acele zbateri ale imperiilor în creştere – şi acum, oriîncotro te uitai, nu vedeai decât pace şi prosperitate. Domnul J. P. Morgan devenise de curând cel mai bogat om din istoria lumii; regina Victoria se stinsese în sfârşit din viaţă şi-şi lăsase vastul imperiu fiului ei cu înfăţişare regească; Boxerii1